Acasa Bebelusi Dezvoltare Dezvoltarea capacității de autoliniştire

Dezvoltarea capacității de autoliniştire

0 948
Autolinistire

Pentru a înţelege dezvoltarea capacității de autoliniştire trebuie să examinăm noţiunea psihologică de “autoreglare emoţională”. Autoreglarea emoţională este procesul prin care oamenii îşi gestionează sau îşi reglează emoţiile.

Ca adulţi facem acest lucru zi de zi: poate ne uităm la televizor şi apare o scenă însângerată care ne face să clipim, aşa că schimbăm rapid canalul sau ne acoperim ochii. Poate că citim o carte sau o scrisoare care întristează teribil, aşa că o punem jos timp de zece minute ca să ne luăm o băutură şi să facem o pauză. Poate ne trezim dintr-un vis înfricoşător şi aprindem lumina pentru a verifica că nu există intruşi în casă. Acestea sunt toate exemple de autoreglare emoţională, un proces important care ne ajută să ne ţinem emoţiile sub control, altfel am fi exact ca o oală care bolborosește de emoţie pură, în imposibilitatea de a funcţiona de pe o zi pe alta. Autoreglarea emoţională este esenţială nu numai pentru bunăstarea noastră psihologică, dar şi fizică, având în vedere efectele toxice ale nivelurilor constante sporite de stres asupra corpului nostru.

Există trei modalităţi principale prin care să facem faţă cu brio emoţiilor noastre puternice, acestea sunt: apropierea, atacul sau evitarea. Poate că aţi auzit mai mult de atac ori de evitare ca reflexul “luptă-sau-fugi”, când se întâmplă ceva care ne face să ne alarmăm şi trupurile noastre reacţionează pentru a ne ajuta fie să rămânem şi să ne luptăm, fie să alergăm ca să scăpăm teferi.

Ce facem cu “apropierea”, totuşi? Acest lucru explică pur şi simplu dorinţa noastră de a ne apropia lucrurile sau oamenii care ne ajută să ne simţim în siguranţă emoţional şi protejaţi, iar în ceea ce priveşte copilul e vorba de voi înșivă. Voi sunteţi cel mai sigur loc pentru copilaşul vostru şi, bineînţeles, ei vor dori să vă “abordeze” (de obicei plângând, ca să ia contact fizic cu voi), mai ales atunci când nu sunt suficient de dezvoltaţi din punct de vedere emoţional sau fizic pentru a lupta sau a fugi.

Din păcate, mulţi cataloghează copiii ca “lipicioşi” sau “manipulatori” şi văd nevoia lor de a-i avea pe părinţi drept un obicei prost, care ar trebui să dispară. Mulţi experţi par să creadă că, odată ce un copil este hrănit, schimbat, îmbrăţişat şi încălzit nu mai are nevoi suplimentare, dar nu este așa. Nevoile emoţionale ale copiilor sunt la fel de valabile ca şi cele fizice, de ce nu le-am acorda acestora la fel de multă atenţie?

Deşi copiii experimentează răspunsul de luptă sau de zbor de la o vârstă foarte fragedă, ei nu sunt suficient de dezvoltaţi neurologic pentru a-şi regla ei înşişi emoţiile rezultate. Ei au nevoie de noi pentru asta.

NICI UN COMENTARIU

Lasa un raspuns