Acasa Copii Dezvoltare Cum acceptă copilul părintele vitreg

Cum acceptă copilul părintele vitreg

0 917
Copil cu parinti vitregi

Relatiile se destramă, căsniciile – de asemenea, iar uneori rămân în urmă nu doar partenerii, ci și copii. Atunci când părintele singur își reface viața, noul partener acceptă copilul ca pe o prezență ocazională. De partea cealaltă a baricadei, părintele îngrijitor, dacă vrea să își refacă viata, trăiește din plin atât grija acceptării copilului de către noul partener, cât și a partenerului de către copil. Strategiile folosite și de unul și de celalalt fie pentru a intra în grații, fie pentru a respinge, pot crea în casă un adevărat teren de luptă, pe care părintele este prins la mijloc. Cum acceptă copilul părintele vitreg?

Nou sositul in familie, de cele mai multe ori, este in postura tatalui. Pentru ca doar o drama poate lua mama de langa propriul copil, in cazul unei despartiri sau al unui divort, cel mic rama­ne in grija acesteia. Desigur, exista si situatia inversa, cand, din diferite ratiuni, tatal este parintele cu care ramane odrasla. Primul caz fiind mai frecvent, barbatii ajung in situatia de a incerca sa fie acceptati in noua familie.

In primul rand, introducerea unui nou membru depinde de la caz la caz. Indiferent insa de situatie, mama este cea care trebuie sa discute cu cel mic pentru a-l pregati pentru o noua schimbare. Nu trebuie uitat faptul ca plecarea tatalui biologic este deja o schimbare cu care copilul trebuie sa se adapteze, iar rivalul lui este afectat de aceasta situatie.

Reintrarea in rutina poate dura si necesita anumite eforturi, care vor fi depasite cu multa rabdare si afectiune din partea mamei. Daca tatal ramane implicat in viata copilului, iar mama doreste sa isi refaca viata, are nevoie de cooperare atat din partea copilului, cat si a tatalui acestuia. Situatia este una suficient de complexa, iar piedicile si momentele de criza sunt multiple.

In primul rand, prezenta, chiar si ocazionala, a tatalui biologic in viata unui copil de varsta mica atrage dupa sine o dorinta ascunsa a celui mic ca tatal sa revina, iar familia sa fie din nou cum era. In astfel de cazuri, un nou partener al mamei va fi pus in postura de intrus, de piedica in calea reunirii parintilor, iar copilul nu il va accepta prea usor.

Cel mai important rol in are in continuare mama, care va trebui sa explice celui mic noua prezenta in termeni ce pot fi acceptati, iar introducerea partenerului in ritualurile familiei se va face treptat, cu pasi mici.

„Radu a aparut in viata mea la doi ani dupa ce am divortat. Fiica mea, Maria, avea atunci sase ani. Fostul meu sot a ramas implicat in cresterea ei, desi timpul pe care il petrec impreuna este destul de limitat. Radu, intr-o prima faza, a aparut in parcuri, la joaca sau la o cofetarie… ca un prieten al meu. Am incercat sa vad reactiile Mariei fata de el, cu speranta ca schimbarea nu o va afecta in sens negativ.

Totul a fost bine, pana in seara in care am vrut sa ramana Radu peste noapte la noi. Maria a plans, a cerut sa doarma cu mine, sa plece el… A fost un cosmar. Am avut noroc ca Radu e un om cu rabdare si intelegere si a plecat… Si in noaptea aceea si in multe alte incercari pe care le-am mai facut. Abia dupa cateva luni a inceput sa il accepte. Recunosc, mi-a fost de ajutor si tatal Mariei, care nu a pus paie pe foc. Cred ca am fost totusi un caz fericit“, povesteste Irina, 36 de ani.

Prezenta unui nou partener se face cunoscuta copilului, in primul rand, atunci cand relatia cu el este una certa, sigura si justificata. De cele mai multe ori, reluarea intalnirilor cu potentiali parteneri este bine sa se poarte departe de atentia copilului, pentru a nu agrava schimbarile produse de despartirea de tatal natural. Perindarea mai multor parteneri nu este un ritual despre care sa iti doresti sa supui copilul.

Psihoterapeutul Irina Holdevici ne spune ca „depinde de varsta copilului, dar, daca este vorba de un copil foarte mic, introducerea noului partener se poate face treptat, acesta din urma jucandu-se cate putin cu copilul. In cazul unui copil mai mare, cea mai buna strategie este sa i se spuna adevarul, intr-o forma adecvata. Formula cea mai potrivita ar fi sa i se spuna ceva de tipul urmator:

«Uneori, oamenii mari nu se mai inteleg intre ei, dar mama si tata te vor iubi la fel de mult si vor fi mereu cu tine». Daca avem de-a face cu un copil mai mare, adolescent chiar, atunci discutiile cu el pot fi mai libere, iar apelul la intelegerea si discernamantul lui – mai mare. Chiar si atunci, opinia acestuia trebuie sa conteze, la fel si gradul lui de confort, in noua situatie.“

„Aveam saptesprezece ani cand mama s-a hotarat sa se recasatoreasca. Pe atunci stateam cu bunicii, fiind inca la liceu, in orasul natal. Mama petrecea mult timp in capitala. Oricum, fiind crescuta de bunici, ma simteam bine cu ei. Stiam ca a cunoscut pe cineva, dar nu am avut ocazia sa il intalnesc. L-am cunoscut atunci cand ne-a si anuntat, pe mine si pe bunici, de fata cu el, ca se vor casatori.

Au trecut ani de atunci, ea este inca maritata cu el, dar nu uit cat de putin au contat sentimentele mele. M-a ranit foarte tare atitudinea ei de atunci. Conta doar ce isi doreste ea, indiferent de ce simteam eu. Am invatat sa imi accept parintii asa cum sunt si, cu toate acestea, anumite decizii ale lor au lasat urme…“, ni se confeseaza Alexandra, 35 de ani.

Lupta pentru iubire

„In niciun caz tatal biologic nu trebuie discreditat in fata copilului. Noul partener si mama copilului trebuie sfatuiti sa nu aiba atitudini si cerinte contradictorii in ceea ce priveste copilul. In cazul in care noul cuplu functioneaza armonios, fara conflicte majore, lucrurile se vor regla si spontan. De asemenea, ar fi o mare greseala daca tatal biologic l-ar vorbi de rau pe noul partener sau acesta pe tatal copilului“, ne spune psihoterapeutul Irina Holdevici.

Uneori, prezenta tatalui biologic este un lucru pozitiv in viata copilului, acesta netraind atat de intens abandonul. Tatal, insa, la randul lui, poate avea o atitudine prea putin corecta atunci cand vine vorba de viata personala a fostei sotii.

„Matei a dorit sa ramana implicat in viata lui Sebastian si dupa ce noi am divortat, din initiativa mea. Initial, nu am considerat-o ca fiind o alternativa, dat fiind modul de viata al fostului meu sot si motivele divortului. Stiam insa ca il iubeste pe Sebi si nu am vrut sa intervin, am considerat ca fiul meu are nevoie si de tatal lui. Dupa cativa ani, in viata mea a aparut actualul meu sot, iar pe atunci am descoperit ca Matei il transformase pe Sebi intr-o arma impotriva lui si, implicit, a mea. Mi s-a parut josnic si am luptat mult pentru a-mi echilibra propriul copil si a potoli actiunile fostului sot.“

Afectiunea si atentia mamei sunt dedicate exclusiv celui mic, dupa un divort. Daca tatal acapara si el interesul mamei, acum copilul este cel ce are parte de toata iubirea. Aparitia unui partener poate parea o amenintare, un motiv ca aceasta iubire sa se diminueze sau sa se piarda complet. In aceste situatii, cel mic recurge la diferite tactici, fie pentru a pastra exclusivitatea, fie pentru a se reasigura de atentia mamei.

„Cosmin recurgea la adevarate scene de gelozie cand Adrian, partenerul meu de atunci, venea in vizita la noi. Cu Adi ieseam de patru luni, cand am decis sa il cunoasca si fiul meu, care atunci avea opt ani. Era oricum o varsta dificila, iar plecarea tatalui, cu doi ani in urma, il intristase foarte tare pe Cosmin. De fiecare data cand il intrebam daca vrea sa iesim si cu Adi, raspunsul lui era «nu», iar de venit la noi nici nu se punea problema.

Daca il convingeam sa fim impreuna timp toti trei, atunci se comporta ciudat, se purta urat cu Adi si voia toata atentia mea. Mi-am dat seama de temerile lui si am incercat sa il reasigur mereu de iubirea mea. Relatia cu Adi s-a incheiat, pe de-o parte si din cauza faptului ca fiul meu nu il accepta deloc. Ulterior, mi-am cunoscut actualul sot, care, cu multa rabdare, a fost acceptat si s-a dovedit o alegere minunata pentru toti. Desi atunci am fost dezamagita de situatie, ma bucur ca asa s-au petrecut lucrurile. Acum este asa cum trebuie sa fie“, povesteste Loredana.

Un pas foarte important in armonizarea noii familii formate este castigarea afectiunii copilului de catre noul partener al mamei. Acesta va trebui sa dea dovada de rabdare, atentie si interes real fata de preocuparile celui mic pentru a-i castiga, in primul rand, increderea. Pentru a face acest lucru, tatal vitreg se va apropia de cel mic „cu caldura, rabdare si incercand sa se joace cu copilul sau sa il ajute pe linia intereselor sale (sa il scoata la activitati sportive, sa lucreze impreuna pe calculator, sa-i acorde increderea etc.)“, ne sfatuieste psihoterapeutul Irina Holdevici.

Sursa: unica.ro

CITESTE SI...

Suzeta intarzie dezvoltarea limbajului

0 1292
Sedentarismul la copii

0 1188

NICI UN COMENTARIU

Lasa un raspuns