Acasa Copii Dezvoltare Bebelușul și fratele mai mare

Bebelușul și fratele mai mare

0 1273
2 fratiori

Patru specialisti ne explica cum isi manifesta fratii cei mari gelozia fata de noul membru al familiei, care ii este sursa, si cum o putem gestiona.

Andreea Petrea – psihopedagog si psihoterapeut

Gelozia, ca traire, se naste dintr-o amenintare reala sau imaginara si reprezinta un amalgam de simtaminte ce oscileaza intre teama si manie.

In ceea ce priveste gelozia copilului ce rezulta in urma aparitiei unui frate/sora, aceasta ia mai multe forme:

  • ca o forma de iubire – copilul se simte frustat din cauza unor temeri datorate posibilitatii de a pierde dragostea si atentia parintilor in detrimentul noului nascut;
  • ca o forma de posesie – el devine manios din dorinta de a fi iubit exclusiv de catre parinti, fapt ce dezvolta rivalitatea fraterna.

Din nevoia de a capta atentia parintilor si a obtine dragostea lor reactiile copiilor, in urma trairii sentimentului de gelozie, sunt diferite:

  • aparitia unor comportamente regresive: suptul degetului, dorinta de a suge din biberon/suzeta/sanul mamei, udarea patului noaptea;
  • o atitudine generala de neascultare;
  • dezvoltarea unor stereotipii: clipitul des, gesturi repetitive, balbaiala etc;
  • din cauza incapacitatii de a-si exprima acest sentiment, copilul poate somatiza prin: dureri abdominale, crize febrile, eruptii cutanate, raceli frecvente etc
  • dezvoltarea unor frici;
  • agresivitate manifestata fata de alti copii sau fata de noul-nascut.

Sugestii pentru atenuarea geloziei

Inainte de nasterea noului copil

  • anunta copilul de venirea, in familie, a fratelui mai mic; el are nevoie de timp pentru a se acomoda cu ideea ca va imparti atentia si dragostea parintilor lui;
  • vorbeste-i despre schimbarile care vor aparea in familie, despre atentia de care va avea nevoie bebelusul, implica-l in alegerea numelui sau alegerea jucariilor si a hainutelor, fa-l sa se simta important in familie;
  • pune in valoare statutul de frate mai mare prin analogii cu personaje din povesti/desene animate unde acestia sunt priviti ca niste eroi de catre fratii mai mici;
  • vorbeste-i despre faptul ca oamenii se ajuta unul pe celalalt; cei mari, fiind mai puternici si mai intelepti, ii ajuta pe cei mici, care nu se pot descurca singuri, iar mai tarziu, acestia vor avea parte de recompense (distractie impreuna).

Dupa nasterea copilului

  • incurajeaza-ti copilul ca bebelusul apartine intregii familii, nu numai parintilor;
  • daca copiii vor imparti camera, creaza-i copilului mai mare un spatiul doar al lui;
  • discuta despre activitatile in care se poate implica in cresterea bebelusului, insa nu impovarati copilul cu activitati disproportionate varstei lui;
  • lasa-l sa atinga copilul, sa stea langa el astfel incat sa nu simta ca este tinut departe;
  • nu face comparatie intre ei si incearca sa pui in valoare ce are fiecare mai bun;
  • acorda, pe cat posibil, atentie si timp in mod egal; desfasoara activitati placute cu cel mare, in timp ce bebelusul doarme/altcineva are grija de el;
  • provoaca-l sa vorbeasca deschis despre ceea ce simte, facand asocieri cu intamplari din desene animate/povesti, asculta-l si evita critica ori sanctionarea copilului pentru ceea ce simte/gandeste/exprima;
  • incurajeaza-i sa imparta jucariile, restituindu-le dupa utilizare, astfel incat sa invete ce inseamna colaborarea si respectul fata de ceilalti;
  • fii ferm/a in impunerea si respectarea regulilor din cadrul familiei, insa nu te angaja in rolul de judecator atunci cand exista dispute intre frati, ci invata-i sa negocieze;
  • este de preferat ca venirea pe lume a bebelusului sa nu coincida cu ˝iesirea˝, celui mai mare, din casa (gradinita, scoala, vacante prelungite la bunici), insa daca acest lucru nu poate fi amanat, fii foarte atent/a la reactiile copilului (poate simti ca este exclus/inlocuit).

Ramona Georgescu – consilier pentru dezvoltare personala

Venirea pe lume a unui copil este motiv de bucurie pentru intreaga familie. Cum este insa pentru copilul mai mare? Cu siguranta acesta va fi impresionat de aparitia unui bebelus si va trebui pregatit pentru a face fata cu bine situatiei neobisnuite.

Chiar din timpul sarcinii acestuia va trebui sa-i explici unde se afla cel mic (in uterul mamei, acolo unde a stat si el), cum nou-nascutul va trebui hranit, cum va plange, va dormi, cum acesta va ocupa o parte din timpul disponibil si ca nu va avea imediat un partener de joaca. Arata-i fotografii cu el cand era mic spunandu-i ca atat de mic a fost si el.

Mutarea intr-o alta camera sau reamenajarea acesteia, prelungirea programului la gradinita etc. vor trebui facute inainte de venirea pe lume a nou-nascutului pentru ca aceste schimbari sa nu fie interpretate ca respingeri din partea familiei. Copilul poate asista la un control prenatal pentru a asculta bataile inimii celui mic.

Sugereaza-i copilului ca ar fi un gest frumos sa-i ofere bebelusului un cadou la venirea pe lume si mergi cu acesta sa-l aleaga. Asigura-te ca va primi si el unul din partea celui mic. Poti merge cu copilul la cumparaturi pentru a achizitiona haine pentru nou-nascut.

Permite-i sa vorbesca cu burtica, sa-i spuna povesti, sa-i cante. Asigura-te ca partenerul se va ocupa de copilul mai mare imediat dupa nasterea bebelusului. Cand te intorci de la spital, intra cu bratele libere pentru a-l putea imbratisa pe copilul mai mare.

Explica-i fratelui mai mare ca nu-i este permis sa-i faca rau celui mic si nici nu-l obliga sa-l iubeasca. Rezerva-ti timp zilnic pentru a-l petrece doar cu copilul mai mare si implica-l in activitatile legate de bebelus: sa asiste la schimbatul scutecelor sau la baie, sa-i cante, sa-i vorbeasca, sa-ti aduca diverse lucruri.

In camera bebelusului pune poze cu ambii copii pentru ca fratele mai mare sa vada cat de important este , permite-i fratelui mai mare ca atunci cand aveti musafiri sa fie si el in centrul atentiei, adu-i in discutie pe amandoi atunci cand vorbesti despre copiii tai.

Daca observi modificari ale comportamentului fratelui mai mare in sensul in care doreste sa bea din biberon sau sa manance din castronul bebelusului, permite-i-le, sunt trecatoare! Lauda-i comportamentul pozitiv legat de ajutorul oferit, de implicarea in ingrijirea celui mic.

Ce facem daca fratele mai mare il musca pe cel mic? Trebuie sa ai prezenta de spirit! Acesta nu trebuie certat cu brutalitate. Trebuie sa i se explice ca el este puternic spre deosebire de cel mic care este lipsit de aparare asa cum a fost si el.

Situatia poate continua daca copilul cel mare se simte neglijat. In aceasta situatie un alt membru al familei, tatal, daca copilul cel mare este baiat, ii va explica ca el este mai mare si-l va implica intr-o activitate “ca intre barbati”.

Atentie insa la gradul de implicare al copilului mai mare in activitatile legate de bebelus! Nu-l deturna de la activitatile specifice varstei acestuia, de la joaca cu copii de varsta lui. Activitatile legate de bebelus nu trebuie sa devina o obligatie pentru el si nici justificare pentru neimplicarea mamei.

Valentina Enache – psiholog

Ce se va schimba in viata fratelui mai mare

Copilul va experimenta emotii noi: de la incantare (pana la nasterea bebelusului), pana la gelozie (dupa nastere) cand nu va mai fi el ”actorul” principal. Copiii mici, care nu-si pot exprima verbal sentimentele, vor incerca sa atraga atentia parintilor prin comportament: se leagana, sug degetul, fac pe ei, plang (se comporta ca un bebelus). Copiii mai marisori reproseaza parintilor ca nu-i mai iubesc, refuza sa-l recunoasca pe cel mic ca facand parte din familie, se poarta urat sau raman in camera lor fara sa manance, fara sa vorbeasca.

Ce este de facut?

Inca inainte de a se naste bebelusul, implica-l pe cel mare in toate activitatile pregatitoare venirii pe lume a acestuia: consultati-va cu el in alegerea numelui, lasati-l sa aleaga unele obiecte necesare fratiorului, incurajati-l sa pregateasca un cadou pe care sa i-l ofere atunci cand se vor intalni.

Povestiti-i cum era el cand era bebelus: plangea mult, avea nevoie sa fie tinut mai mult timp in brate, sa i se schimbe scutecele, sa i se pregateasca biberoanele, pentru a sti la ce sa se astepte cand fratiorul/surioara va veni acasa.

Atunci cand va fi cazul, solicitati ajutorul copilului si implicati-l in toate aceste activitati (la hranire, la baie, la alegerea hainutelor curate, la pregatirea biberoanelor) in masura in care poate el sa ajute, aceasta facandu-l sa isi ia in serios rolul de frate mai mare.

Pe langa toate acestea petreceti timp numai voi cu copilul cel mare, in timp ce tatal sau o bunica va avea grija de cel mic. Mergeti impreuna la cumparaturi, la teatru, in parc, plimbati-va cu bicicletele, cititi-i povesti la culcare, oferiti-i multa atentie si dragoste, asigurati-l ca este la fel de special ca si cel nou nascut facandu-l sa se simta asa!

Roxana Nourescu – psiholog

Emotiile si sentimentele trezite in copilul mare de aparitia fratelui depind in primul rand de varsta acestuia. Un copil de trei ani va duce acesta situatie intr-un mod diferit fata de copilul de 7 ani.

Cand copilul este mic, nevoile de atentie si afectiune sunt satisfacute in mare parte in cadrul familiei. Copilul mai mare, care merge deja la scoala si care are alte preocupari in afara familiei va gestiona mai bine situatia, pentru ca are deja formate mecanisme sanatoase de aparare, va fi mai atent cu mama si bebelusul, va dori sa ajute la ingrijirea lui.

Fetitele ajung pe la 7 ani in etapa apropierii de mama si vor fi capabile sa dezvolte sentimente de tip matern pentru bebelusul nou nascut.

Copilul mic (pana in 6 ani) se simte a fi in centrul universului, iar aparitia fratelui ii uzurpa acest drept. Sub aceasta varsta nu este inca dezvoltata capacitatea de a se pune in locul celuilalt sau de a vedea alta perspectiva. Ii va fi greu sa priceapa de ce fiinta cea mica, care doar plange si nu stie sa vorbeasca are parte de asa mare atentie.

Daca initial priveste bebelusul curios, isi va da repede seama ca nu gaseste nimic interesant la el. Bebelusul doarme mai tot timpul, nu vorbeste, nu se joaca, ba mai mult la fiecare semn al sau mama alearga repede sa-i ofere ceea ce are nevoie.

Vazand atentia de care beneficiaza bebelusul isi va dori inconstient sa primeasca aceeasi ingrijire si va face in asa fel incat sa o capete. Copilul se simte in competitie cu intrusul care capata atentia prepondenta a parintelui, iar ceea ce primea de-a gata pana acum are nevoie sa fie castigat cu eforturi considerabile.

Daca il intrebam ce se intampla nu va putea spune, copiii mici nu au dezvoltata capacitatea de a recunoaste si verbaliza emotiile. Primul nascut are nevoie de pragatire inainte de nasterea fratelui, in care sa i se explice pe intelesul sau ceea ce se va intampla.

In burtica mamei creste un bebelus care va deveni fratele/sora lui, cand se va naste, mama va merge la spital cateva zile, iar el va ramane cu tata/bunica etc. Nou nascutul va fi mic si va avea nevoie de ingrijirea imediata a parintilor, el nu va deveni prea repede un partener de joaca.

Nu sunt indicate exagerarile in ceea ce priveste beneficiile pe termen lung (ce bine e sa ai un frate, cum se vor juca impreuna etc). Copilul mic traieste in “aici si acum” si pana una alta, el vede doar dezavantajele detronarii din pozitia de copil unic.

De multe ori adultii din anturajul familiei fac remarci nepotrivite, fara sa cunoasca delicatetea sufletului unui copil: “Mama ta va avea un alt copil,n-o sa te mai iubeasca doar pe tine”,” Vei avea o sora si esti gelos”,”De acum esti mare, trebuie sa te porti frumos cu mama si cu surioara ta”.

E important sa-l protejam de situatiile care ar accentua “drama”pe care oricum o traieste. In desenele si in jocurile copiilor putem observa cum se exprima in afara ceea ce se afla nerostit in sufletul lor.

Desenul familiei ne poate arata felul in care copilul se pozitioneaza in relatiile de acasa, mai aproape sau mai departe de anumiti membri. Jocurile pot avea scenarii cu nuante agresive, care pregatesc copilul pentru a face fata competitiei.

Trairile copilului, inclusiv micile scene de gelozie fraterna au nevoie de a fi privite cu blandete si empatie. Copilul nu are nevoie sa i se spuna ce anume ar trebui sa simta sau sa fie criticat ( de ex: “trebui sa-ti iubesti fratele”,”nu-i frumos sa vorbesti de rau despre sora ta”).

Il putem ajuta recunoscand si numind pentru el emotiile pe care banuim ca le resimte atunci cand nu primeste atentia pe care o doreste ( de exemplu: „esti suparata pentru ca in loc sa stau cu tine la joaca i-am dat lapte surioarei tale”).

Daca copilul mare isi doreste il putem implica oferindu-i mici responsabilitati in ingrijirea bebelusului: sa aduca un scutec, o jucarie sau o hainuta atunci cand avem nevoie. Simtind aprecierea parintelui va fi multumit ca este de ajutor.

Daca situatia este gestionata astfel incat ambii copii sa se simta iubiti si acceptati parintii nu ar trebui sa se teama de consecinte negative. Mica drama pe care o poate trai un copil la nasterea fratelui face parte din povestea lui de viata si e important sa stim ca odata cu trairile intense vor veni si resursele pentru a face fata noii situatii.

Relatiile dintre frati se constituie in prototipuri pentru interactiunile sociale de mai tarziu, asa ca pe langa competitie si gelozie, fratii vor invata impreuna, mai repede decat un copil unic, ce inseamna prietenia si cooperarea.

Sursa: psychologies.ro

CITESTE SI...

Suzeta intarzie dezvoltarea limbajului

0 1291
Sedentarismul la copii

0 1187

NICI UN COMENTARIU

Lasa un raspuns