Desene animate pentru copii
Planse de colorat
Cantece pentru copii
Home Arhiva 2015 noiembrie

Arhiva lunaranoiembrie 2015

0 1977
Mama si copii

Este bine să ne cerem scuze față de copiii noștri, așa îi învățăm și pe ei să-și recunoască propriile greșeli și le arătăm că îi respectăm.

Sunt însă lucruri care îi pot supăra pe micuți, fără a fi însă niște greșeli din partea noastră. Motiv pentru care nu trebuie să trecem nici în extrema cealaltă și să ne cerem iertare de copii de fiecare dată când îi supărăm. De multe ori refuzul nostru este unul bine argumentat.

Kim, mama a doi copii, susține că sunt lucruri pentru care nu-și va cere niciodată scuze în fața copiilor ei, indiferent cât de tare s-ar supăra aceștia. Iată pentru ce nu își cere scuze:

Pentru că refuz să le dau telefonul meu să se joace cu el

Nu au decât să mi-l ceară în fiecare zi, pur și simplu este un lucru asupra căruia nu cedez. Și nici nu îmi voi instala jocuri și aplicații amuzante pe el. Telefonul meu nu este o jucărie, am dat 600 de dolari (aproximativ 2.400 de lei ) pe el și face parte din echipamentul de care eu am nevoie pentru jobul meu. Este telefonul unui adult și am o mulțime de conturi pe diferite rețele sociale. Nu pot risca să intre și să vadă lucruri pe care nu mi-aș dori să le vadă, să posteze din greșeală cine știe ce alte lucruri regretabile. Cum să încredințez un telefon care are pe el o mulțime de lucruri importante unor copii care nu realizează nici măcar cum trebuie să se îmbrace corect cu o pereche de pantaloni?

Pentru că sunt eu însămi, indiferent dacă nu le place lor sau prietenilor lor

Ar trebui să fie încântați și bucuroși să aibă o mamă care se simte bine în pielea ei și care îi învață și pe ei cum să facă asta, să fie fericiți cu propriile persoane. Nu mă voi simți prost pentru faptul că mie îmi place un anume gen de muzică, un anumit stil vestimentar și anumite teme de discuție. Nu încerc să fiu o copie fidelă a celorlalte mame din oraș. Nu vreau să dau muzica mai încet și nici nu vreau să nu mai dansez în bucătărie atunci când îmi place foarte mult o piesă. Nu voi înceta să le spun în fiecare dimineață când îi duc la școală că îi iubesc doar pentru că amicii lor sunt în apropiere și mă vor auzi și nu am nicio problemă să strig după ei acum , așa cum făceam și când erau mici. Nu mă deranjează că sunt diferită de multe ori față de alte mame. I-am învățat să accepte persoanele care sunt diferite și să le trateze cu inima deschisă. Inclusiv pe mine.

Pentru că le spun când mă dezamăgesc

De cele mai multe ori sunt mândră de copiii mei, câteodată sunt nervoasă pe ei. Indiferent ce stare am în urma acțiunilor lor ei vor ști asta. Așadar, atunci când sunt dezamăgită le spun. De ce le-aș ascunde asta. Eu știu cât pot copiii mei și care le este potențialul. Îi protejez de foarte multe lucruri, dar nu îi protejez de acest sentiment. Vreau să știe că atunci când greșesc vor dezamăgi pe cineva, iar acel cineva acum sunt eu. Vreau să vadă și să simtă dezamăgirea mea, să conștientizeze ceea ce fac și care sunt urmările. Vreau să știe că pot mai mult și mai bine atunci când acest lucru este adevărat.

Pentru că nu le acopăr mereu spatele

Mereu am grijă de ei, sunt alături de ei întotdeauna, îi susțin. Sunt mama lor și se pot bizui pe mine de fiecare dată. Dar trebuie să-și asume și responsabilități. Dacă își uită caietele cu temele acasă sau cărțile pe care trebuie să le ducă la bibliotecă în ziua aceea, nu voi alerga după ei la școală să le duc. Nu! Sunt copii, dar aceste griji trebuie să le aibă și ei. Sunt responsabilități despre care trebuie să învețe. Da, îi voi lăsa să plătească prețul lipsei de atenție. Da, vor avea probleme că nu și-au luat caietele cu teme și că nu au îapoiat cărțile la bibliotecă. Asta e! Data viitoare vor fi mai atenți. Sunt lecții mici, ar importante de viață.

Pentru că îi tratez ca pe niște adulți în anumite privințe

Vreau ca odraslele mele să cunoască bucuria de a câștiga ceva singuri. Vreau să știe că doar muncind din greu pot câștiga și că nu li se cuvin lucruri materiale pur și simplu.

Sunt o mamă care își laudă copiii, dar nu pentru orice fleac. Îi laud atunci când merită cu adevărat, pentru că vreau ca ei să-și dorerască mai mult de la ei.

Nu voi putea să-i țin într-un balon făcut din iubirea de mamă toată viață, nu voi putea să-i protejez de toate relele de pe lume, chiar dacă mi-aș dori să fac asta. Nu-i voi putea proteja să fie dezamăgiți, și nu-i voi putea feri de loviturile vieții.

Poate că mulți cred că nu-mi cer scuze pentru aceste lucruri doar că eu însămi sunt o mamă egoistă care a dus lipsă de afecțiune în copilărie și acum e dură cu copiii ei. Un lucru vreau să fie clar, sunt lucruri pentru care nu-mi cer scuze, dar am grijă să aibă o viață minunată. Poate sunt o ciudată dependentă de telefonul ei și de lucrurile importante din el, dar sunt o mamă care se asigură că zilnic are o repriză de distracție cu copiii ei, că-i face să râdă până aproape se scapă pe ei. Sunt o mamă care își educă copiii lăsându-le libertate.

Sursa: scarymommy.com

0 1744
Copil mofturos

Nu sunt puține mamele care sunt disperate din cauza copiilor care refuză să mănânce mâncare sănătoasă pentru că li se pune pata pe câte un aliment și o țin una și bună cu acel aliment.

Când băiețelul avea 1 an și jumătate nu a mai vrut să mănânce nimic din ce îi puneam în farfurie. Când venea ora mesei îmi arăta încontinuu dulăpiorul în care țineam ronțăielile și pâinea. Refuza categoric fructele și legumele. Ajunsesem să-i pitesc niște legume miniscule în omletă și făceam tot posibilul să-i mai dau câte un smoothie. Nu puteam să-l conving să mănânce decât carne, brânză și pâine, povestește o mamă care ajunsese să fie disperată.

M-am plâns despre problemele astea unei prietene care are o fetiță de șase ani și mi-a spus: ”Știu la ce te referi. Aseară mi-a spus că vrea tăiței la cină, așa că i-am făcut tăiței. Nici măcar nu s-a atins de ei. Apoi a vrut păstăi și i-am făcut păstăi. Nu s-a atins nici de alea. Apoi a vrut covrigi cu brânză și i-am făcut. Nici de aia nu s-a atins. Tu îți dai seama!?”.

Atunci parcă mi-au trecut prin fața ochilor următorii ani. Femeia aia îmi povestise cum făcuse trei feluri de mâncare în zadar. Era prea mult chiar și pentru mine și mă consider o persoană calmă. Deja simțeam că îmi pierd mințile. Nu voiam sub nicio formă să continui așa până când copilul meu va avea șase sau poate chiar zece ani sau, Doamne ferește, chiar până la adolescență.

Am cumpărat o carte ”Alimentație cu grijă și bun simț” care mi-a schimbat viața. Nutriționistul care a scris-o stabilea și împărțea responsabilitățile pentru o masă. Astfel, părintele decide când, ce și unde se ia masa, iar copilul decide dacă și cât vrea să mănânce. Pe masă trebuie să fie întotdeauna ceva ce știi că îi va plăcea copilului. Fiecare aliment nou trebuie să aibă lângă el un altul familiar. Nu trebuie pusă presiune pe copil ”să guste măcar”, nu trebuie insistat și nici rugat să mai ia ”măcar o îmbucătură”. Desertul nu trebuie să aibă legătură cu cât mănâncă copilul. Nu trebuie mai mult desert, doar pentru că a mâncat puțin și asta ar fi completarea. Copilul trebuie să stea la masă cu părinții, să vadă ce și cum mănâncă părinții, cum se părinții se bucură de mâncarea, iar părinții trebuie să fie atenți să pună pe masă mâncare sănătoasă și variată.

Toate aceste sfaturi mie mi-au fost de mare folos. Parcă au fost o magie pentru mine și copilul meu. Am început prin a-i oferi mai multe variante de mâncare din start. I le-am pus pe masă și fără a insista să mănânce ceva anume, l-am lăsat pe el să deciă. Dar în afară de ceea ce puneam pe masă era clar că nu există altă opțiune. De acolo trebuia să-și aleagă.

Acum copilul meu are cinci ani și este adevărat că în continuare apreciază mai mult carnea și pâinea, dar mănâncă cu mare poftă și fructele și legumele. Și asta pentru că nu am mai pus presiune asupra lui să le mănânce. A încercat el singur să mănânce din legumele puse în farfurie, fără ca eu să-i cer acest lucru. A ajuns să aprecieze lucruri la care nici nu m-aș fi gândit. Acum îi plac dovleceii și supa de busuioc, mazăre verde și broccoli făcut la abur.

Culmea, nu-i place lasagna și nici alte mâncăruri care sunt pe placul tuturor. Și da, câteodată îi mai fac pe plac și îi ofer pizza sau pui crocant, chiar dacă nu sunt cele mai sănătoase preparate, dar nu vreau nici să i le interzic.

Așadar, cele cinci cuvinte magice care mi-au schimbat copilul dintr-un mofturos într-unul care mănâncă variat, de toate, sunt: ”Nu ești obligat să mănânci”. Așadar, de fiecare dată când a zis că nu vrea să mănânce sau că nu-i place ceea ce i-am dat, i-am zis: ”Ok, nu ești obligat să mănânci” și eu am continuat să mănânc din farfuria mea.

Faptul că nu l-am mai presat să mănânce a fost cel mai important lucru pe care l-am putut face. Nici nu am mai stat să analizez fiecare îmbucătură pe care o lua să văd exact câte legume mănâncă, câtă carne, câtă pâine, etc. Nu, am avut grijă să-i pun pe masă mâncare sănătoasă, variată și el și-a ales singur.

Așadar am ajuns să gătesc ceea ce cred de cuviință și dacă el nu vrea să mănânce acel lucru e decizia lui. Mai are pe masă vreo două alternative. Pe lângă tocăniță, pe masă mai e o salată de cartofi cu usturoi și câteva bucățele de mere cu brânză. Ceva sigur va alege din toate astea. Dacă la masa asta nu va mânca suficient, îi va fi foame mai tare la următoarea.

Nu susțin acum că e totul perfect. Fac de multe ori mâncare sănătoasă pe care încă o mai refuză. Dar acest sistem m-a ajutat nespus de mult. Eram disperată și mă învârteam într-un cerc vicios. Insistam pe lucrurile pe care nu le mânca și nu făceam altceva decât să-l determin prin insistența mea să refuze în continuare acele lucruri.

Așadar, cuvintele ”nu ești obligat să mănânci” spuse pe un ton calm, fără patos, sunt cuvintele care mi-au schimbat viața. Acum am al doilea copil și e mic. Atunci când nu vrea să mănânce nici măcar o înghițitură din mâncare am tendința să încerc să mai caut ceva prin frigider, să ia măcar o bucățică. Dar mă abțin. Chiar nu e obligat să mănânce.

Sursa: scarymommy.com

0 2768
Copil cu caine

Câinii sunt considerați cei mai buni prieteni ai omului și, contrar multor opinii, există beneficii în cazul copiilor care cresc în aceeași casă cu un astfel de patruped drăgălaș.

Un studiu amplu realizat in Suedia arată că, pe lângă faptul că sunt iubitori și reușesc să-și binedispună stăpânii, câinii cresc semnificativ imunitatea copiilor.

Cercetătorii care au realizat acest studiu, cel mai amplu de până acum, au analizat peste un milion de copii din diverse clase sociale, care s-au născut între 2001 și 2010. S-au luat numeroși factorii în calcul, precum istoricul medical, condițiile de trai, situația financiară.

Rezultatele studiului au arătat că micuții care în primii ani de viață au crescut alături un câine sunt semnificativ mai puțin expuși la riscul de a suferi de probleme respiratorii și astm. Riscul de a dezvolta astfel de afecțiuni în cazul copiilor care au un câine este cu 52% mai mic, spun specialiștii.

Se pare că anumite bacterii din tubul digestiv al caninilor contribuie la creșterea imunității copiilor și la scăderea riscului de a dezvolta diferite alergii.

”Bineînțeles că sunt și persoane care au alergii și e recomandat să evite câinii și pisicile, dar studiul nostru arată că acei copii care cresc de mici alături de un câine prezintă un risc semnificativ mai scăzut ca pe parcursul vieții să dezvolte astm”, a declarat Catarina Almqvist Malmros, unul dintre medicii care au coordonat studiul.

Ea a ținut însă să precizeze că înainte de a lua decizia aducerii unui animal de companie într-o casă cu un copil mic este bine să fie consultat pediatrul și, eventual, se poate realiza un test pentru a verifica dacă micuțul este sau nu alergic.

Sursa: huffingtonpost.com

CELE MAI POPULARE ARTICOLE

Baietel sau fetita

0 28945
Esti curios/curioasa sa afli sexul urmatorului tau bebelus? Incearca aplicatia de mai jos si vei afla!
Cati copii vei avea?

Reclama ta aici!