Desene animate pentru copii
Planse de colorat
Cantece pentru copii
Home Arhiva 2015 septembrie

Arhiva lunaraseptembrie 2015

0 1122
Fetita

Până în vârsta de un an copiii bălesc de mama focului, gânguresc și spun lucruri pe limba lor, pot mânca singuri cu mânuța și dorm destul de mult.

Dacă stai și te uiți cum își petrece timpul bebelușul tău, ai tendința să crezi că nu are capacitatea cognitivă și emoțională de a înțelege lumea din jurul lui.

Dacă analizezi însă cu atenție, vei suprinsă să vezi că bebelușul tău- la fel ca toți ceilalți- este focusat pe tot ce se întâmplă în jurul lui și vrea să știe exact cum funcționează lucrurile care îl înconjoară. Ba chiar este capabil să emită predicții privind anumite întâmplări și situați. Când ceva nu se desfășoară așa cum ar fi crezut, începe din nou să studieze acel lucru.

Cu cât analizează mai mult comportamentul bebelușilor, specialiștii își dau seama că micuții au capacități mai dezvoltate decât se crede. Ai fi uimit probabil să afli cât de devreme capătă anumite cunoștințe. Iată ce poate face un bebeluș până în 12 luni:

1.Au amintiri de la când sunt încă în burta mamei

În cadrul unui experiment, mai mai multor femei însărcinate li s-a cerut să citească de două ori pe zi, timp de șase săptămâni, cu voce tare povestea ”Pisica din pălărie” . La scurt timp după naștere, micuții lor au manifestat mult mai mult interes față de această poveste în comparație cu oricare alta. Ba chiar ei erau impresionați de poveste și atunci când era citită de mama lor și atunci când era citită de altcineva.

2.Disting binele și răul

Începând cu vârsta de șase luni, bebeșuși pot emite judecăți privind un comportament bun sau unul rău. Pentru a demonstra acest lucru, cercetătorii le-au arătat micuților o păpușă care împinge o minge pe un deal. Apoi o altă păpușă o ajută pe prima, iar o a treia o împiedică să ridice mingea. Mai târziu, când micuților le sunt date cele două păpuși (cea care a ajutat și cea care împiedicat ridicarea mingii) să se joace cu ele o preferă pe cea care a ajutat. Ba chiar, mulți dintre ei au avut impulsul de a o respinge cu mâna pe păpușa ”cea rea”.

3.Vor să fie de ajutor

Atunci când micuții de 1 an au fost puși în situația în care un adult, chiar și străin, se chinuia să închidă o ușă sau să ridice un anume obiect, au avut instinctul de a se opri din ceea ce făceau și de a încerca să ajute. Încercau să ridice obiectul sau să deschidă ei ușa. În mod uimitor, specialiștii au observat că atunci când copiii sunt recompensați pentru faptul că au ajutat, tendința lor este să nu o mai facă și a doua oară. Pe când cei care nu au fost recompensați au sărit imediat în ajutor și în alte dăți.

4.Bebelușii înțeleg proporțiile

La vârsta de zece luni, mai multor bebeluși le-au fost arătate două borcane. Primul dintre ele avea în interior o proporție de 3:1 de jucării roz și negre (12 jucării roz și patru negre) Celălalt avea o proporție inversă 1:3 (12 jucării roz și 36 negre). Un adult a luat câte o jucărie din fiecare borcan, ținând-o în mână astfel încât micuțul să nu poată vedea culoarea și a pus-o într-un recipient opac.
Micuții care au arătat că preferă culoarea roz au luat jucăria corespunzătoare din recipient și au pus-o în primul borcan, pentru că în opinia lor probabilitatea ca jucăria roz să fie de acolo era mult mai mare (acel borcan avea jucării roz în proproție mai mare).

5.Bebelușii învață mai mult din surprize

Elementul surpriză îi determină pe bebeluși să-și dorească să afle mai multe despre un anumit lucru sau fenomen. Unor micuți de 11 luni le-au fost arătate mingii care se ”comportau” normal și alte care se ”comportau” surprinzător. De exemplu două mingii se rosogoleau pe o rampă. Una dintre ele se oprea într-un perete, iar cealaltă părea să trece prin el. Micuții au fost mult mai interesați să cerceteze mingea ”magică”. Așadar, dacă vrei să încurajezi curiozitaea și dorința de explorare a copilului suprizele sunt cea mai bună soluție.

6.Bebelușii știu când nu ești atent la ei

Atunci când mamele nu mai răspund bebelușului, micuțul imediat încearcă și face tot posibilul să-i atragă din nou atenția mamei prin zâmbete și gesturi. Când observă lipsa de reacție, micuții devin agitați și chiar încep să plângă.

7.Știu să distingă caracterele

Cu toții știm că bebelușii au tendința să imite. Ceea ce probabil cei mai mulți dintre noi nu știu este că nu vor imita pe oricine. De exemplu, în cadrul unor petreceri onomastice, anumiți adulți stăteau în fața unor cutii de cadouri goale și alții în fața unor cu jucării în ele. Și unii și ceilalți își exprimau entuziasmul față de cutiile din fața lor. Ulterior, micuții au avut tendința de a-i imita doar pe adulții care au fost sinceri privind entuziasmul față de jucăriile din cutii.

8.Bebelușii știu câte ceva și despte fizică

Mai mulți fizicieni au dezvoltat anumite trucuri destinate special bebelușilor. Au creat obiecte grele care stau în aer și par să nu fie prinse de nimic, obiecte care trec prin pereți, mingii care dispar și apar în altă parte. La fel ca și adulții, micuții au tendința de a reacționa atunci când un lucru sfidează fizica. Vor să prindă repede obiectul care stă în aer, convinși fiind că va cădea, spre exemplu. Încă dinainte de 12 luni ei știu cum ar trebui să funcționeze gravitația și se arată interesați să descopere de ce, împotriva naturii, un obiect dispare și apare în altă parte.

Așadar, dragi părinți, primul an din viața unui copil este esențial în dezvoltarea lui și capacitaea lui de a învăța este uluitoare.

Sursa: huffingtonpost.com

0 1139
Familie

Cand vorbim despre imbratisari, ne gandim imediat la ceva pozitiv, la ceva care inspira incredere, legaturi sanatoase cu oameni speciali si exact asta si reprezinta imbratisarile, atunci cand sunt date cu consimtamant.

Poate parea ciudat la prima vedere sa vorbim despre consimtamant atunci cand ne referim la imbratisari insa tendinta generala a parintilor este de a-si forta copiii sa ofere imbratisari, si chiar daca intentiile parintilor sunt bune, sunt cateva motive foarte bine definite pentru care copiii nu trebuie niciodata fortati sa ofere imbratisari.

1. Ii invata pe copii ca nu au control asupra propriului corp

Acest aspect este relevant in special (dar nu se limiteaza) pentru fetite. Este foarte important ca inca de cand sunt mici sa le invatam ca nu este niciodata in regula sa fie fortate sa atinga o alta persoana daca ele nu isi doresc asta.

2. Le transmite mesajul ca adultii au dreptul de a-i atinge cand si cum vor

Logica este destul de simpla:

  • Copilului i se spune sa o imbratiseze pe X
  • Copilul isi exprima ezitarea, refuzul ideii de a o imbratisa pe X
  • Copilul este apoi facut de rusine, manipulat si in final fortat sa o imbratiseze pe X
  • Copilul o imbratiseaza pe X
  • Copilul apoi se simte ingrozitior pentru ca a fost mustrat ca nu a vrut sa o imbratiseze pe X si apoi totusi a ajuns sa faca asta
  • Copilul isi spune: „Este de datoria mea ca pe viitor sa nu mai refuz sa ofer imbratisarea, avand in vedere ca protestele mele nu au functionat si chiar au inrautatit situatia

Parintii reprezinta figuri autoritare in viata copilului si asta este ceva perfect normal, pentru ca au nevoie de cineva care sa ii ghideze si sa ii invete, insa datoria parintilor este sa se asigure ca ii invata si le arata ceea ce trebuie.

Faptul ca din punct de vedere legal copilul apartine parintilor, inseamna ca acestia sunt responsabili pentru acel copil, nu ca il pot forta sa faca tot ceea ce ei voi.

Atunci cand copilul este fortat sa ofere o imbratisare, i se spune de fapt: „Eu detin controlul aici, ceea ce inseamna ca tu trebuie sa faci tot ce spun eu”, ceea ce este cu totul gresit.

3. Scoate copiii din zona lor de confort

Copiii nu apartin parintilor si nici nu sunt variante in miniatura ale acestora, sunt propriile lor persoane in ciuda faptului ca sunt in crestere si in plin proces de dezvoltare si auto-cunoastere in plan emotional, mental si fizic. Astfel ca parintii trebuie sa inteleaga ca imbratisarile pot sa nu insemne acelasi lucru pentru copil cum inseamna pentru ei.

4. Pune in pericol instinctul de pericol asociat cu strainii

In perioada de crestere, simturile se dezvolta astfel ca subconstientul le spune copiilor cand s-ar putea sa fie in pericol. In momentul in care un copil este obligat sa imbratiseze un adult desi nu vrea sa faca asta, acesta invata ca nu trebuie sa isi asculte instinctul in totdeauna atunci cand vine vorba de singuranta lui, de ceea ce il inconjoara si de oamenii pe care nu ii cunoste foarte bine sau pe care abia i-a cunoscut.

In esenta, creierul copilului spune: „Este ceva ce ma face sa nu ma simt confortabil. Trebuie sa astept pana ma simt confortabil sa fac asta!” Apoi vine adultul care, fortandu-l sa ofere imbratisarea ii spune de fapt: „Nu conteaza daca te simti sau nu confortabil, trebuie sa o imbratisezi pe doamana aceasta pe care nu o cunosti”.

Parintele poate ca stie ca doamna respectiva este tare draguta insa copilul are nevoie sa invete asta singur, trebuie sa ia singur aceasta decizie.

5. Ignora semnale subtile pe care copilul incearca sa le transmita

Asa cum am spus mai sus, un copil care nu vrea sa imbratiseze un adult este un lucru normal insa poate de asemenea sa insemne ca se intampla ceva mai mult.

Se poate ca persoana respectiva sa ii fi facut un rau copilului, intentionat (abuz) sau accidental (s-a lovit cu usa cand incerca sa iasa din camera), sa fi facut ceva care l-a speriat sau ca pur si simplu, cumva, copilul asociaza persoana respectiva cu ceva care nu ii place.

Exista o multitudine de posibilitati, printre care si primele semne de autism sau sindrom Asperger, in care apare aversiunea fata de atingere.

Atunci cand copilul refuza sa dea sau sa primeasca o imbratisare, in loc sa fie obligat sa o faca totusi, cel mai bine este ca parintele sa stea de vorba cu copilul si sa afle care sunt motivele pentru care refuza sa imbratiseze.

6. Transmite mesajul ca doar prin imbratisare se pot manifesta afectiunea si aprecierea

Pentru inceput, trebuie sa intelegem ca exista mai mult decat cateva modalitati de a manifesta afectiunea fata de cineva. Familiile nu au nevoie de imbratisari pentru a fi percepute ca familii, relatiile nu au nevoie de sex pentru a fi considerate serioase, samd.

Toate acestea de mai sus sunt lucruri frumoase de daruit, intr-adevar, insa doar daca ambele persoane implicate si le doresc si sunt simbol al afectiunii pentru ca fiecare le incarca emotional cu aceasta insemnatate.

Insa, pentru cineva care nu si le doreste, o astfel de exprimare a afectiunii, ramane fara insemnatate si chiar poate fi distructiva in unele cazuri.

Atunci cand un copil este obligat sa ofere o imbratisare i se spun doua lucruri:

  1. Ca se asteapta de la el sa ofere afectiune acelei persoane
  2. Ca exact asa trebuie sa isi manifeste afectiunea

Parintii nu trebuie sa isi oblige copiii sa isi manifeste afectiunea intr-un anumit fel, din contra, trebuie sa le permita copiilor sa fie creativi atunci cand o fac. Trebuie sa ii lase sa le faca un desen, sa imparta o bucata din desertul preferat sau orice altceva simt copiii sa faca pentru a-si manifesta afectiunea.

In concluzie, se poate ca bunica sa se supere pentru ca nepotica nu vrea sa ii ofere o imbratisare?
Posibil, insa faptul ca se supara bunica, nu este mai important decat faptul ca nepotica poate invata o lectie periculoasa atunci cand este forata sa atinga pe cineva fara voia sa. Indiferent cat de grozava este bunica, nevoile sale nu sunt mai importante decat ale nepoticii.

Sursa: viral-hairstyles.com

0 1186
Scrisoarea unei mame catre fiica ei ”Cand o sa fiu batrana…”

O mama a scris aceasta scrisoare pentru fiica ei, sa o citeasca atunci cand va imbatrani.

Cateva cuvinte de intelepciune, ale unei mame catre fiica sa, ce te vor misca profund.

Draga mea fetita,

Atunci cand vei vedea ca imbatranesc, te rog sa ai rabdare, dar mai presus de toate, sa incerci sa intelegi prin ce trec.

Daca atunci cand vom vorbi, voi repeta aceleasi lucruri de o mie de ori, te rog sa nu ma intrerupi spunand: „Ai mai spus asta acum cateva minute”…te rog doar sa ma asculti.

Incearca sa iti amintesti de momentele in care erai mica si iti citeam seara de seara aceeasi poveste pana adormeai.

Atunci cand nu o sa vreau sa fac baie, te rog nu te enerva si nu ma face sa ma simt rusinata. Aminteste-ti cum trebuia sa sa te fugaresc prin casa si sa gasesc motive pentru a te convinge sa faci un dus, cand erai mica.

Cand vei vedea cat de ignoranta sunt cand vine vorba de tehnologie, acorda-mi timpul necesar si nu imi arunca acele priviri dezaprobatoare…aminteste-ti draga mea, ca eu te-am invatat cu rabdare, cum sa faci multe lucruri: cum sa mananci, cum sa te imbraci, cum sa iti piepteni parul si cum sa te descurci cu tot ce iti oferea nou fiecare zi.

In ziua in care veti vedea ca am imbatranit, te rog ai rabdare dar cel mai mult te rog sa incerci sa intelegi prin ceea ce trec.

Daca ocazional mi se intampla sa pierd firul discutiei, lasa-ma sa imi reamintesc si daca nu pot, nu te enerva, nu fii nerabdatoare sau aroganta. Gandeste-te ca ca pentru mine, cel mai importat este sa fiu langa tine.

Si cand picioarele mele batrane si obosite nu ma vor mai lasa sa ma misc la fel de repede cum o faceam odata, da-mi mana ta asa cum eu ti-o ofeream pe a mea, atunci cand invatai sa mergi.

Cand acele zile vor veni, nu trebuie sa fii trista, trebuie doar sa fii cu mine si sa ma intelegi pana voi ajunge la finalul vietii mele, cu dragoste.

Voi pretui si iti voi multumi daca imi vei oferi in dar timpul tau si bucuriile pe care le-am impartasit.

Cu un zambet larg si o iubirea imensa pe care o simt pentru tine, vreau doar sa iti spun ca….te iubesc draga mea fiica.

Sursa: idealistrevolution.org

0 993
Familie fericita

Conform unui nou studiu, un parenting de slaba calitate, afecteaza oamenii pe tot parcusul vietii, chiar si la varsta de 60 de ani si este asociat cu aceeasi senzatie resimtita atunci cand oamenii se confrunta cu decesul unei persoane dragi.

Conform aceluiasi studiu, copiii ai caror parinti sunt calzi si nu ii controleaza atat de mult, cresc fiind fericiti.

In opozitie, copiii ai caror parinti i-au controlat mult prea mult, vor creste cu o bunastare mentala destul de subreda.

Dr. Mai Staffod, unul din autorii studiului a declarat ca au descoperit in urma studiului ca oamenii ai caror parinti le-au aratat caldura si sensibilitate au inregistrat o satisfactie mult mai mare a calitatii vietii si o bunastare mentala buna pe toata perioada in care au fost adulti.

Studiul s-a desfasurat pe un esantion de 5.362 de persoane care au fost urmarite de la nasterea lor, in 1946.

60 de ani mai tarziu, 2.000 dintre persoanele care au pariticipat la studiu au completat o serie de sondaje de follow-up, inclusiv unul in care au fost intrebati care a fost nivelul de control exercitat de parintii lor in perioada copilariei.

Parintii care au exercitat mult control, nu le-au permis copiilor sa ia singuri decizii si au incurajat prea mult dependenta copiilor de ei.

Parintii care controleaza au invadat, de asemenea, si intimitatea copiilor si nu le-au permis sa aiba propriile opinii.

Efectul negativ al controlului din partea parintilor inca era resimtit la oameni aflati la varsta de 60 de ani. Oamenii de stiinta au legat efectul daunator ca fiind la fel de intens ca decesul unei persoane dragi.

Un alt factor problematic, lipsa afectiunii si caldurii, face dificila sau chiar impiedica de tot, crearea unei legaturi stranse cu parintii.

Un atasament emotional puternic de parinti, ofera o baza mai buna de pe care copiii pot explora lumea.

Sursa: spring.org.uk

0 797
Teme pentru acasa

”Locul de muncă al copilului meu este școala. Și atunci de ce să nu-l răsplătesc cu bani pentru notele bune? Până la urmă și eu sunt plătit pentru munca pe care o fac.” Mulți părinți gândesc așa și recunosc acest lucru.

Amy McCready, cea care a înființat PositiveParentingSolutions.com, susține că este și ea mamă a doi adolescenți și îi înțelege foarte bine pe părinții care simt nevoia s-și răsplătească micuții pentru notele bune. Asta pentru că vor ce-i mai bun pentru ei și pentru viitorul lor. Nimeni nu-și dorește să aibă un copil dependent de părinți, care la 30 de ani să locuiască împreună cu părinții pentru că nu a fost în stare să-și vadă de viață.

Indiferent cât de mult ne dorim copii deștepți, care să învețe bine, banii nu pot cumpăra inteligența și motivația necesare succesului la școală, susține Amy McCready.

Nici măcar faptul că îi plătim pentru notele bune nu le influențează succesul pentru o perioadă prea lungă, mai spune ea. Chiar dacă la început copiii vor fi entuziasmați de răsplata primită, numeroase studii arată că, după o perioadă, recompensele distrug entuziasmul pentru o anumită activitate, exact pentru acea activitate pentru care sunt oferite.

Dacă recompensa constă în bani pentru note bune, copilul va înțelege că trebuie să învețe pentru a-și umple portofelul, nu pentru a-și îmbogăți cunoștințele și pentru a deveni o persoană mai înțeleaptă.

Plus că, nu este exclus ca la un moment dat părinții să fie nevoiți să negocieze cu copiii lor prețul notelor. Spre exemplu, dacă nu îi place istoria va trebui să-i dați 20 de dolari în loc de 5, cât îi dați în mod normal, pentru o notă bună, mai spune Amy McCready.

Copiii care sunt recompensați cu bani pentru notele bune vor ca singur scop obținerea banilor. Acest lucru este unul nociv pentru că nu-i vom ajuta niciodată să iubească școala și învățătura sau să aibă resposabilitatea proriei educații. Faptul că ne plătim copilul să ia nota 10 nu ne garantează deloc că rezultatul va fi cel pe care noi îl dorim, adică succesul lui pe viitor.

Părinții ar trebui să-și încurajeze copiii să învețe pentru propriul lor succes. Iată cum poți face acest lucru:

Puneți studiul pe primul loc

Sunt puțini copiii care vor fi entuziasmați de gramatică, spre exemplu. Ceilalți ar prefera mai degrabă să se uite la televizor, să se joace un joc video sau să se joace cu tableta. Aceștia au nevoie de un impuls. Ar trebui să le spuneți că atunci când vor termina lecțiile, inclusiv să învețe pentru testele pe care știu că le vor avea anul acesta, vor putea să se joace pe tabletă.

Refuză să-l salvezi atunci când nu-și face temele

Oricărui copil i se poate întâmpla să uite o dată să-și facă o anumită temă, dar dacă asta devine o obișnuință, refuzați să-i ajutați pe ultima sută de metri să facă tema.

”Ești destul de mare încât să ai grijă să-ți faci temele la timp. Este treaba ta să ții minte ce teme ai de făcut, nu a mea. Cum crezi că poți face ca pe viitor să nu se mai întâmple?”

Este mai bine să-i lași să înfrunte problemele atunci când nu și-au făcut tema, cu riscul de a lua o notă mică, decât să le faci tu tema pe ultima sută de metri. Vor fi mai responsabili pe viitor.

Apreciază faptul că învață mai mult decât apreciezi nota

Încurajează-ți copilul, fii pozitiv și ai grijă să pui accent pe ideea de învățătură, nu pe nota în sine. Atunci când vezi că învață până seara, târziu, înainte de un test, spune-i: ”Ai muncit din greu pentru acest test. Trebuie să fii mândru de tine, pentru că ai depus mult efort”. Dacă obține o notă bună folosește-te de această oportunitate ca să evidențiezi faptul că munca aduce și rezultate bune. Dacă se întâmplă să nu ia o notă bună, încurajează-ți copilul să continue să învețe și amintește-i de fiecare dată că perseverența îl va ajuta pe termen lung.

Ajută-l, dar nu prea mult

Dacă ”mamă, am nevoie de ajutor!” înseamnă de fapt ”mamă, fă tu temele în locul meu” ar trebui să-ți revizuiești atitudinea și aă determini copilul să facă același lucru. Ai putea să-i spui copilului așa: ”Te voi ajuta cu plăcere să-ți faci temele, dar o să fac asta între 6.30 și 8, după ce vei termina tu toate temele pe care știi să le faci și aștept să-mi explici cum te-ai gândit tu să rezolvi problema pe care nu știi să o faci”.

Învățatul este treaba copilului, nu a ta

Nu toți copiii vor fi fruntași în școala lor și de multe ori se întâmplă să nu fie atât de buni pe cât ne-am dori noi și nici visurile pe care pe avem pentru ei să nu se împlinească. Nu este o dovadă de lipsă de implicare din partea părinților dacă aceștia își lasă copiii să-și asume responsabilități corespunzătoare vârstei pe care o au, chiar cu riscul de a mai da greș câteodată. Să-ți lași copilul să învețe singur și să fie conștient de faptul că are această responsabilitate este un lcuru care îl va ajuta în lupta cu greutățile vieții.

Nu putem să punem un preț pe succesul copiilor noștri. A-i plăti pentru note fără a-i ajuta să dezvolte aptitudini atât de necesare în viață îi va face să creadă că toată viața vor fi răsplătiți pentru tot ceea ce fac și acesta va fi singurul lor scop.

Ar fi mult mai bine dacă dacă i-am încuraja să iubească învățătura, dacă le-am cultiva obiceiuri sănătoase de viață și i-am determina să fie independenți. Toate astea nei vor ajuta copiii să înflorească.

Sursa: nytimes.com

0 2016
Ce se intampla cu adevarat cand nasti – expertii iti spun adevarul

Milioane de bebelusi ne nasc in lume si totusi, pentru multe femei, bucuria de a descoperi ca sunt insarcinate pentru prima data, este repede coplesita de frica de nastere, frica de necunoscut.

Toata lumea stie ca nasterea este dureroasa, insa cat dureaza? Va fi o durere constanta? Ce se intampla in sala de nasteri? Se poate usura durerea? Sunt doar cateva din intrebarile pe care le au femeile aflate la prima sarcina.

Avand in vedere ca exista multe alarme false, este dificil pentru femile aflate la prima sarcina sa stie exact cand au intrat cu adevarat in travaliu, astfel ca intrebarea „Cand stiu ca am intrat in travaliu” este cat se poate de legitima.

Cele mai comune alarme false sunt contractiile Braxton Hicks insa acestea sunt moderate ca intensitate si neregulate, deci nu este vorba de travaliul propriu-zis.

In momentul in care contractiile devin mai frecvente, acestea trebuie cronometrate si daca apar la intervale de 10 minute, sau mai putin, atunci cel mai probabil s-a instalat travaliul.

Travaliul poate incepe cu mult inainte sa fie nevoie ca graviduta sa mearga la maternitate si se numeste travaliu timpuriu, perioada in care contractiile cresc in frecventa si intensitate insa pot trece de la cateva ore pana la o zi intreaga pana cervixul se dilata.

In timpul travaliului, trebuie mers la spital daca apar sangerari, daca se rup membranele, daca miscarile bebelusului sunt mult mai lente, daca apar febra sau durerile de cap.

Este foarte important sa se retina momentul in care se rupe apa pentru ca acesta ajuta medicul si moasa sa evalueaze, in functie de durata ulterioara a travaliului, riscul de infectie.

Dupa rupere membranelor, se va elimina dopul gelatinos, care se afla la baza cervixului si are rolul de a sigila uterul pentru a preveni infectiile.

In ceea ce priveste durerea, aceasta nu se poate ocoli, nasterea este dureroasa insa cat de dureroasa depinde de o serie de factori, inclusiv pozitia in care se afla bebelusul.

Daca bebelusul este astezat cu capul in jos si este intors cu fata spre sira spinarii, asta inseamna ca travaliul va fi destul de scurt iar durerea suportabila.

In general, durata travaliului este ceea ce face o femeie sa decida daca va alege sa faca o anestezie epidurala sau nu, pentru ca atunci cand este vorba de un travaliu prelungit, graviduta are nevoie de multa energie.

Un alt factor care influenteaza nivelul durerii este frica, anxietatea si este foarte greu sa intervina relaxarea de care este nevoie pentru usurarea travaliului, avand in vedere ca raspunsul natural al oricui este sa se indeparteze de durere.

Durerea este intensa pentru ca multi din muschii implicati in contractii nu au fost folositi niciodata. Sfatul pentru gravidute este sa incerce sa se relaxeze si sa se gandeasca la faptul ca aceasta durere inseamna ca sunt cu un pas mai aproape de a-si tine copilul in brate.

Pentru multe femei, debutul travaliului se aseamna cu durerile menstruale, insa intensitatea durerii este greu de stabilit pentru ca fiecare are praguri diferite de sensibilitate la durere.

Multe gravidute isi imagineaza cum va decurge nasterea si isi vor dori o nastere naturala insa sfatul este sa aiba si un plan de rezerva, sau chiar doua si nu trebuie sa simta ca au dat gres daca nu au reusit sa nasca asa cum si-au propus.

Multor femei li se intampla sa aiba scaun in timpul nasterii, insa trebuie sa stie ca este ceva normal mai ales pentru ca modul in care imping pentru a ajuta bebelusul sa vina pe lume, este asemanator cu cel in care merg la toaleta.

Exista de asemenea, riscul destul de mare ca dupa nastere sa apara fisuri astfel ca medicul apeleaza la epiziotomie pentru a nu aparea complicatii.

Dupa nastera bebelusului, cordonul ombilical si placenta contin aproximativ o treime din sangele bebelusului. Cordonul ombilical este gros, stramt si pulseaza pentru a impinge sangele catre bebelus. Dupa cateva minute cordonul ombilical nu va mai pulsa si mama va simtit din nou nevoia sa impinga.

In cele mai multe cazuri, placenta pur si simplu va aluneca si desi contractiile pot fi dureroase, acestea dureaza foarte putin.

In anumite cazuri, va fi nevoie de cezariana de urgenta, in special atunci cand bebelusul se afla in pozitie transversala, daca travaliul progreseaza prea incet ceea ce pune bebelusul in pericol.

In general, pentru nasterile prin cezariana se foloseste rahianestezia, iar bebelusul se naste in primele 5 minute, apoi va urma placenta si tot procesul de inchidere a operatiei care poate dura in jur de 30 de minute.

Sursa: dailymail.co.uk

0 901
Ce nu ar trebui sa faca niciodata bunicii

Bunicii sunt, de cele mai multe ori, o parte foarte importanta din viata copiilor.

Insa, ca totul sa se desfasoare in pace si armonie, iar copiii si parintii sa aiba o relatie sanatoasa si echilibrata cu bunicii, acestia din urma, trebuie sa respecte cateva reguli.

Iata, deci, ce nu ar trebui sa faca niciodata bunicii.

1. Sa nu sugereze nume pentru bebe

Alegerea numelui bebelusului care urmeaza sa vina pe lume este o experienta personala a parintilor si sugestiile nesolicitate sunt foarte greu de auzit. Niciun parinte nu vrea sa auda ca numele pe care l-a ales pentru copilul sau si ii place atat de mult ii apartine si unui copil care i-a traumatizat copilaria bunicului sau ca bunica prefera sa ii puneti copilului numele unei matusi care a murit.

2. Sa nu cumpere cadouri substantiale fara sa discute cu parintii

Fie ca este vorba de o masina, un ursulet de plus de 1 metru sau o tableta, bunicii nu ar trebui niciodata sa faca astfel de achizitii pentru nepoti fara sa se consulte inainte cu parintii.

3. Sa nu le impuna opiniile si credintele nepotilor

Desi bunicii pot crede ca este foarte important ca nepotii lor sa fie crescuti „asa cum trebuie”, copiii trebuie lasati sa isi aleaga singuri convingerile spirituale, religioase si mai tarziu politice.

4. Sa nu ii tina pe parinti dezinformati

Nu este nimic mai frustrant decat sa nu stii despre ce fac sau unde sunt copiii tai. Desi de cele mai multe ori bunicii sunt de incredere, este foarte important ca parintii sa fie informati.

5. Sa nu ii faca pe parinti sa se simta vinovati de alimentatia copiilor

Este alegere fiecarei mame daca alapteaza sau nu, si in plus exista si cazurile in care mama nu poate alapta din diverse motive astfel ca parerile critice ale bunicii despre cum trebuie hranit bebelusul nu isi au locul.

6. Sa ii faca de ras pe parinti in fata copiilor

Daca povestile haioase despre prostioarele pe care le faceau copiii cand erau mici sunt un moment amuzat cand acestia sunt adulti si pot fi spuse, lucrurile nu stau asa si invers. Nu este in regula sa le fie spuse copiilor despre prostiile pe care le faceau parintii lor cand erau mici pentru ca ii va incuraja pe copii sa fie neascultatori. Aceste povesti mai pot astepta pana copiii devin mari.

7. Sa foloseasca santajul emotional

„Nu mai am mult de trait, dar daca vreti neaparat sa va petreceti Craciunul la munte, asta este….e in regula” este un exemplu clasic de santaj emotional care nu ar trebui sa apara niciodata.

8. Sa ignore regulile impuse de parinti

Daca parintii au decis ca din alimentatia copiilor lor sa lipseasca lactatele, zaharul sau glutenul, nu este treaba bunicilor sa schimbe aceste reguli.

9. Sa nu vorbeasca urat despre parinti de fata cu copiii

Indiferent cat de suparati sau frustrati pot fi bunicii pe unul dintre parinti, nu este deloc in regula sa isi verbalizeze sentimentele in fata copiilor.

10. Sa incalce in secret regulile impuse de parinti

Daca bunicii aleg sa incalce regulie impuse de parinti, acest lucru va submina considerabil autoritatea parintilor in fata copiilor. Astfel ca daca, de exemplu parintii au stabilit o ora de culcare, bunicii trebuie sa o respecte cu sfintenie.

11. Sa faca comparatie intre nepoti

Chiar daca unul dintre nepoti poate este mai bun la alergare sau mai bun la matematica decat celalat, niciodata nu trebuie facuta aceasta distinctie, mai ales ca cel mai probabil copiii sunt deja constienti de aceste diferente.

12. Sa duca copiii la tuns, ca surpriza

Tunsul este ceva important pentru copii, mai ales copiii mici si intotdeauna acest aspect trebuie discutat cu parintii. Astfel ca nu este o idee buna niciodata ca bunicii sa mearga la tuns cu copiii ca sa le faca o surpriza parintilor.

13. Sa nu incerce sa afle lucruri despre parinti de la copii

Niciodata copiii nu trebuie sa fie „omul de legatura” intre parinti si bunici, fie ca este vorba despre o cearta, planificarea unei vacante, a unei petreceri sau divort.

14. Sa nu le dea cadou un animal de companie

Indiferent cat de tare promit copiii ca vor avea grija de catelus sau pisica, un animal de companie este o responsabilitate mare care trebuie neaparat aprobata intai de parinti.

15. Sa nu puna la indoiala ce spun parintii, in fata copiilor

Chiar daca bunicii nu sunt de acord cu deciziile luate de parinti, niciodata aceste sentimente nu trebuie sa fie verbalizate de fata cu copiii.

16. Sa nu foloseasca un limbaj restrictiv pe criterii de gen

Nu este in regula sa ii spuna nepoticii ca alearga repede pentru o fata sau nepotului ca danseaza bine pentru un baiat pentru ca toate acestea scad mult stima de sine a copiilor. Copiii nu trebuie niciodata sa aiba impuse limite din cauza genului.

17. Sa nu ii foloseasca pe copii pentru munca

Daca bunicii se asteapta ca de fiecare data cand nepotii vin in vizita sa ii ajute sa le spele masina, sa culeaga fructele din livada sau sa stranga frunzele din curte, aceastia se vor simti folositi.

Sursa: popsugar.com

0 871
Copil mustrat

Să fii părinte este cel mai minunat lucru din lume, dar și cel mai dificil. Orice greșeală pe care o facem față de copiii noștri poate avea consecințe neașteptate.

O mamă și-a dat seama că a greșit față de copilul ei, doar în momentul în care acesta, la rândul lui, a greșit față de ea și i-a frânt inima.

Recunosc, povestește ea. De multe ori sunt o mamă care nu-și stăpânește prea bine nervii. Mi se întâmplă destul de des să-mi pierd cumpătul din cauza trăznăilor pe care le fac băieții mei. În momentul în care nu stau locului și se lovesc de perete sau când pleacă cu bicicleta fără să-și ia la ei căștile de protecție și sticlele de apă, mă rățoiesc la ei. Nu pot să trec peste greșelile lor normale, pe care orice copil le face și de multe ori mă enervez.

Dar în acest weekend nervii mei au atins un cu totul alt nivel. Am fost mai degrabă supărată, cu inima frântă, decât nervoasă. Atât de tristă încât nu am reacționat, m-a redus la tăcere. Eram devastată, dezamăgită și uimită în același timp.

Fiul meu mă mințise. Furase de la mine și mințise. Are 8 ani.

Umblase în borcanul în care pun mărunțișul și luase 15 dolari în monede, deci cam 9 monede. De 1 și 2 dolari. Eram într-o excursie specială, doar eu cu el, să petrecem timp doar noi doi. Ne uitam la un film și am auzit un clinchet în rucsacul lui. Mi-a arătat monedele și mi-a zis că le-a găsit pe jos în după-amiaza aceea.

Mă mințise spontan. Fără să stea pe gânduri. Parcă știa că-l voi întreba și era totul premeditat. Pentru un moment l-am crezut. Știu că zgârmase prin iarbă toată după-amiaza și ar fi putut totuși să-i găsească pe jos. L-am luat la întrebări și chiar mi-a dat detalii despre cum le găsise. Mă mințea fără niciun efort.

Totuși, monedele nu erau absolut deloc murdare și fiul meu, care are opt ani, ar fi țipat de mama focului la mine în pădure dacă ar fi găsit chiar și o monedă, ce să mai spunem de 8 sau 9. Și nu făcuse asta.

Așa că l-am mai întrebat o dată dacă chiar le-a găsit pe jos, prin noroi, și el a zis ”da”. ”Sigur?”- l-am întrebat din nou. Și el a confirmat din nou. L-am mai întrebat de câteva ori și el mi-a zis că ”jură pe roșu”.

Asta la noi în casă înseamnă că îți dai cuvântul de onoare și este cel mai important lucru. El a jurat pe roșu că le-a găsit în noroi. L-am mai întrebat încă o dată și de data asta și-a ferit privirea. Apoi a recunoscut ce făcuse. Le luase de la mine din birou, fără niciun motiv.

Nu am țipat. Nu am ridicat vocea în timp ce l-am întrebat de mai multe ori. Ba dimpotrivă, am avut un ton calm, aproape că am vorbit în șoaptă. Fiul meu mă mințise fără niciun efort și furase de la mine. Simțeam că m-a lovit ceva.

Nu știu cum învață copiii să mintă și din ce motiv, dar acum lipsa de încredere a intervenit între mine și fiul meu. Weekendul nostru petrecut împreună se terminase foarte urât, iar eu aveam inima frântă. În ultima seară, în timp ce mâncam niște ciuperci la grătar, am încercat să-i explic de ce eram atât de devastată și cum mă rănise. Am încercat să-i explic că mereu poate să-mi spună adevărul. Că a minți despre ceva este de multe ori mai rău decât greșeala în sine. Am plâns amândoi, ne-am îmbrățișat și ne-am spus unul altuia că ne iubim.

Acum, în timp ce povestesc asta, mă întreb dacă este vina mea. Oare este din cauză că am ridicat vocea atât de des, la lucruri mărunte? Din acest motiv a simit nevoia să mă mintă? Oare pentru că fac mare caz din fiecare fleac?

Asta înseamnă parenting. Indiferent cât de minunați sunt copiii tăi, un moment ca acesta te face să pui la îndoială totul. Fiul meu a furat de la mine și apoi m-a mințit. Mi-a frânt inima și este numai vina mea.

Sursa: yahooparenting.com

0 1687
Vitamine

Organismul nostru are nevoie de o varietate de nutrienți- vitamine, minerale, acizi grași- pentru a funcționa corespunzător. Când ne lipsește unul dintre acești nutrienți încep să apară problemele de sănătate.

Totuși, corpul uman este incredibil de rezistent și poate dura chiar și ani de zile până când apar simptomele unei deficiențe de vitamine, spre exemplu. Aceste simptome, de cele mai multe ori, le descriem prin faptul că nu ne mai simțim la fel de bine ca înainte. Pielea noastră nu mai e la fel, nu mai avem energie, apar dezechilibrele hormonale, apar crampele, problemele digestive și lista poate continua.

Potrivit nutriționiștilor, o vitamină extrem de importantă este vitamina K2, iar rolul ei esențial pentru organism a fost decoperit de specialiști abia în anul 1997. Mulți oameni au auzit și știu care este importanța vitaminei K1, prezentă în plantele verzi și care joacă un rol important în stoparea hemoragiilor și închegarea sângelui.

Vitamina K2 este însă necunoscută pentru cei mai mulți dintre noi. Totuși, este esențială pentru a distribui calciul acolo unde trebuie și a-l înlătura din locurile unde nu ar trebui să se depună. Și face asta în momentul în care interacționează cu vitaminele A și D.

De ce este importantă vitamina K2?

Această vitamină este implicată în numeroase funcții ale organismului uman, dar este foarte importantă mai ales pentru femei.

”De le prevenția riodurilor și până la prevenția cancerului, vitamina K2 este esențială pentru femei și ea de cele mai multe ori lipsește. Multe femei nu au nevoie de suplimente cu calciu, și analizele ies bune, dar acel calciu trebuie distribuit corespunzător în organism. Toți luăm vitamina D, dar fără K2 vitamina D nu are aceleași beneficii și chiar ne poate dace rău”, spune medicul Kate Rhéaume-Bleue, autoarea unei cărți despre vitamina K2 și calciu.

  • Sănătatea oaselor– cele mai multe dintre noi asociază calciul cu oasele sănătoase. Adevărul este însă suplimentele cu calciu au un rol aproape insignifiant în a asigura densitatea osoasă, iar vitamina K2 are un rol foarte important, în combinație cu vitamina A și D.
  • Sănătatea dentară– Vitamina K2 este de asemenea esențială pentru o dentiție sănătoasă. Studiile arată că sensibilitatea dentară, cariile și alte probleme pot fi evitate prin folosirea vitaminei K2. În mod uimitor, membrii unui trib care nu au avut parte niciodată de un control stomatologic și care aproape că nu se spală niciodată pe dinți, au o dantură impecabilă tocmai pentru că dieta lor este foarte bogată în vitaminele K2, A și D.
  • Sănătatea inimii: Ani la rând s-a considerat că arterele încărcate sunt rezultatl grăsimilor saturate. Se pare că acest lucru nu este pe deplin adevărat. Sunt mai multe cauze ale bolilor cardiovasculare, însă unul dintre cele mai importante este deficiența de K2. Blocajele la nivelul arterelor sunt provocate de multe ori de calciu. Rolul vitaminei K2 este să îndepărteze calciul de pe artere, pentru ca acesta să se depună pe oase.
  • Ridurile– Dacă luăm în calcul regiunile lumii în care oamenii au o dietă bogată în K2, ne vom da seama că populația aceea arată foarte tânără. ( De exemplu Tokio- unde Natto, preparatul care conține cea mai mare cantitate de K2 este consumat cu regularitate). Este o relație strânsă între îmbătrânirea prematură și o densitate osoasă scăzută.
  • Sănătatea sistemului circulator– Varicele sunt practic o boală a sistemul cardiovascular și așa cum spuneam calciul depus pe vene ar trebui de fapt să meargă la oase. Din cauza depunerii de calciu, venele își pierd integritatea și se pot transforma în varice.

De unde luăm vitamina K2

Cea mai bună sursă de nutrienți pentru organism o va reprezenta întotdeauna dieta echilibrată. Cu toate acestea, produsele cu concentrație mare de vitamina K2 nu fac parte dintr-un meniu obișnuit în mai multe părți ale lumii.

Iată care sunt acestea:

  • Natto- aliment japonez tradiţional, servit la micul dejun, preparat din boabe de soia fermentate.
  • Ficatul de gâscă în special, dar și alte tipuri de ficat.
  • Produse lactate de la animale care se hrănesc cu iarbă proaspătă ( lapte, unt, unt clarifiat).
  • Brânză- sortimentele Gouda și Brie au cea mai mare concentrație de K2, dar orice brânză făcută din laptele unui animal hrănit cu verdeață conține K2.
  • Gălbenușul de ou crud. Atenție, oul trebuie să provină dintr-o sursă sigură și cel mai bine ar fi să fie pasteurizat.

De ce deficiența de vitamina K2 este una comună

Este o vitamină care nu este prezentă în concetrații mari în produsele alimentare pe care noi le consumăm frecvent.

Consumul tot mai ridicat de mâncare procesată ne ține la distanță de produsele tradiționale, care sunt mai valoroase din punct de vedere nutrițional.

Sursa: harpersbazaar.com

0 926
Familie

Amber Doty, sotie si mama a doi copii, a povestit de ce isi pune intotdeauna sotul pe primul loc si nu copiii.

La prima vedere poate parea un gest ciudat pentru o mama, poate chiar egoist, insa povestea pe care o spune se contureaza pe masura ce descrie anumite ganduri si sentimente, iar in final, se contureaza si raspunsul al intrebarea: de ce ar face asta?

Iata ce povesteste Amber: „La mai putin de o luna dupa ce eu si sotul meu ne-am casatorit, m-am trezit tinand in mana un test de sarcina pozitiv.

La 8 luni si jumatate de la casatorie, in timp ce inca ne obisnuiam cu noile roluri de sot si sotie, am devenit mami si tati.

Nu spun ca fiul nostru nu a fost planificat, pentru ca amandoi ne doream sa ne intemeiem o familie, insa ce vreau sa spun este ca sa devii mama in acelasi an in care ai deveni sotie necesita ceva tarie si putere.

Primul an din viata fiului nostru a fost cel mai dificil an al casniciei noastre si a fost de asemenea si anul in care am invatat o lectie valoroasa: sotul meu trebuie sa fie mereu pus inaintea copiilor nostri.

Nu ma intelegeti gresit, imi iubesc copiii si as face orice pentru ei, insa imi iubesc mai mult sotul.

Cand am impartasit aceste sentimente cu prietenii apropiati reactiile au fost in general de revolta, soc si groaza, mai ales ca ceea ce spun eu contravine legii de aur a maternitatii, care spune ca pentru a fi un parinte bun trebuie sa sacrifici tot pentru fericirea si bunastarea copiilor.

Sa iti lasi deoparte nevoie pentru cele ale copiilor este regula de aur insa eu nu cred ca lucrurile stau asa.

Pentru unii parinti, ideea ca cei mici sunt pe locul doi pare incredibila. Intr-un sondaj realizat pe YourTango.com, mai bine de jumatate din respondenti au considerat ca sotiile ar trebui sa isi puna sotii inaintea copiilor.

Nu exista nicio indoiala ca legatura dintre mama si copii este una ce nu poate fi contestata niciodata, insa eu vad in faptul ca investesc in relatia cu sotul meu, un beneficiu pentru intreaga mea familie, care include si copiii.

Faptul ca il pun pe primul loc pe sotul meu scade considerabil riscul de aparitie al divortului, ceea ce face sa creasca sansele ca micutii nostri sa creasca intr-o familie biparentala.

Cred cu tarie ca modelarea unei relatii sanatoase pentru copiii nostri pune baza fundatiei pe care o vor folosi sa isi creeze legaturi atunci cand vor fi mari.

Din punctul meu de vedere, eu si sotul meu suntem primele exemple de ceea ce inseamna o casnicie fericita. Copiii nostri invata cum trebuie sa ii trateze pe cei din jur si ce sa se astepte la cei din jur, privindu-ne pe noi.

Cred ca faptul ca sunt crescuti intr-o casa in care parintii se iubesc, se respecta si se valoreaza reciproc, este cheia pentru dezvoltarea lor armonioasa. Pentru mine, asta inseamna sa imi pun sotul inaintea copiilor.

Cu foarte putine exceptii, copiii nu au ce cauta in patul nostru seara. Daca nu ne permitem decat o vacanta pe an atunci plecam singuri in vacanta, fara copii si nu am niciun sentiment de vinovatie sa rog familia sa ne ajute cu copiii atunci cand vrem sa iesim doar noi doi in oras pentru a putea discuta ce vrem, mai putin despre copii.

In cativa ani, copiii nostri vor pleca de acasa si atunci cand o vor face, vreau sa sarbatoresc faptul ca am facut o treaba buna, alaturi de iubitul meu, nu sa stau intr-o casa in care este brusc liniste, alaturi de o persoana care mi-a devenit straina, din cauza anilor in care m-am concentrat pe copiii si ne-am indepartat unul de celalalt.”

Sursa: popsugar.com

0 855
Poza de familie

Imaginile cu familia ta, pe care le postezi pe rețelele de socializare pot spune despre tine mai mult decât ți-au putea imagina.

Cu toții avem prieteni ale căror poze postate perfecte pe Facebook par desprinse parcă dintr-un catalog. Avem cu siguranță și prieteni care postează imagini cu copiii lor încontinuu, la orice oră, în orice ipostază, oriunde s-ar afla.

Unul din trei oameni spune că singurul motiv pentru care face poze este acela de a le posta pe rețelele de socializare. Mai multe de jumătate din cele o mie de persoane care au participat la un studiu pe despre postările pe Instagram au declarat că ei sunt convinși că că este important ca prietenii lor virtuali să fie la curent cu rutina lor, prin intermediul unor imagini. Dar dintre toate imaginile pe care le postăm pe rețelele de socializare, unele sunt cele mai apreciate și primesc cele mai multe share-uri: pozele de familie.

Imaginile cu familia pe care le postezi pe rețelele de socializare nu le arată celorlalți doar ceea ce crezi tu că le arată, ci le dezvăluie o mulțime de alte lucruri despre ce fel de părinte ești, ce fel de relație aveți și nu doar atât. Chiar dacă ție îți scapă unele detalii, ceilalți le vor observa pentru că vor fi atenți și vor căuta indicii vizuale despre viața voastră.

Iată cele mai comune tipuri de imagini cu familia și ce spun ele voi:

Imaginile perfecte, atent făcute

Așa cum probabil îți dai și tu seama, acet tip de imagini spune lumii exact ce vrei tu să spună: ”Am fost capabilă să creez această familie frumoasă și copiii mei se comportă mereu frumos.” De asemenea, mai spun despre tine că vrei să primești doar reacții și comentarii pozitive de la oamenii din jurul tău.

Specialiștii recomadă ca atunci când postăm imagini pe rețelele de socializare acestea să respecte ”Regula celor trei M”, adică să arăți doar poze pe care vrei să le vadă mama ta, managerul tău și ministerul (sau autoritățile). Și mai ai grijă ca peste 20 de ani când fiica ta sau fiul tău va vedea acea imagine să nu se simtă jenat.

Imaginile cu copii murdari, dar veseli

Aceste poze arată că părinții au stil lejer și relaxat de a-și crește copiii. Asta în cazul cel mai bun. În cel mai rău caz, aceste imagini pot spune despre tine că nu acorzi atenție detaliilor și poate nici copiilor. Nu e nimic greșit în a posta o imagine cu un copil murdar, dar dacă îți faci o obșinuință din asta, trebuie să accepți faptul că asta va fi imaginea pe care ceilalți o vor avea despre tine și familia ta.

Imaginile în care părinții se maimuțăresc alături de copii lor

Acestea sugerează că părinții sunt mereu puși pe șotii și dornici de distracție. Genul de prăinți care îi încurajează pe copii să aibă activități amuzante și să se bucure de orice moment. Acei părinți care lasă garda jos în fața copiilor lor.

Selfie-urile cu copii în care tu ești vedeta

Acestea denotă egoism. Aceste imagini spun despre tine că te interesează mai mult felul cum îți iese poza decât apropierea de copil. De asemenea, aceste postări spun despre tine că te pui pe tine înaintea oricui altcuiva.

Imaginile cu copiii prinși în flagrant

Pozele în care îți surprinzi copiii făcând năzbâtii- pictând pereții sau tunzând păpușile ori pe frații lui- sunt cele mai îndrăgite de public. Acestea spun despre calitatea ta ca om. Și îi fac pe ceilalți părinți care le văd să se simtă apropiați de voi. Oamenii iubesc să vadă acest gen de imagini.

Sursa: yahooparenting.com

0 775
Greseala mamei

Nimeni nu se naște învățat, iar rolul de părinte este unul atât de complex încât nicidodată nu vom putea spune că vom ști care este cea mai bună soluție pentru o anumită situație. Nu de puține ori se întâmplă să greșim, dar cu toții învățăm din greșeli.

La început de drum, orice părinte poate face lucruri pe care apoi să le regrete. Iată una dintre cele mai frecvente greșeli pe care o mamă le poate face:

Copilul meu a dormit pentru prima dată de când s-a născut o noapte întreagă. Dar spre deosebire de multe mame care împărtășesc această premieră ca pe o minune, eu nu pot să sar în sus de bucurie, așa cum ar fi trebuit.

Asta pentru că în noaptea trecută am făcut cea mai stupidă greșeală pe care o poți face atunci când copilul doarme. Am așteptat să se trezească.

Până ieri, fetița mea de patru luni nu a dormit niciodată o noapte întreagă. Ba dimpotrivă. Abia apucam să ațipesc că imediat scâncetul ei se auzea precum o alarmă și mă duceam să o liniștesc, bâjbâind prin intuneric în jurul pătuțului pentru a găsi suzeta care îi căzuse, pentru a i-o băga din nou în gură. De cele mai multe ori adormea după ce făceam asta, fără să mai fie nevoie să o pun la sân.

Unele nopți au fost mai bune decât altele, iar perioada ei de somn a devenit mai lungă treptat-treptat.

Noaptea trecută a fost noaptea victorioasă.

Am reușit să o adorm într-un final la ora 22, asta după ce mă chinuisem încă de la ora 20.30 să o pun în pătuț, așa cum era rutina.

După ce a adormit, ar fi fost normal să urmez cel mai bun sfat ”să dorm atunci când copilul doarme”. Dar m-am gândit să mă folosesc de timpul acesta pentru a face tot ce era necesar pentru ca locuința mea să funcționeze. Am strâns rufele, am pregătit ce era nevoie pentru mâncarea de a doua zi, am plătit factura la lumină.

Cu toate astea, parcă nu eram încă frântă, așa că m-am proțăpit în fața computerului. Aveam câteva termene limită pentru niște lucrări și voiam să le trimit. După ce am făcut și asta era trecut de ora 23. Știam că micuța mea trebuie să se trezeacă la miezul nopții, așa că în loc să mă bag în pat lângă soțul meu, am scos puțin cățelul afară.

M-am întors în câteva minute și din greșeală am trântit ușa. Zgomotul a fost mult mai mare decât m-aș fi așteptat. M-am gândit că asta cu siguranță a trezit-o. Ei bine, nu a fost așa. Dar sigur zgomotul a scos-o din somnul acela profund, așa că probabil în câteva minute va scânci, mi-am zis. M-am așezat pe canapea și m-am uitat un pic pe Facebook, așteptând cu urechile ciulite. Și am așteptat. Era deja 12.30. Nu se auzea nimic. Mi-am zis că a trecut peste trezitul de la miezul nopții. Mai urmează o repriză de somn. Eram impresionată, dar nu prea optimistă, parcă nu-mi venea să cred.

M-am dus în în baie și m-am uitat în stânga și-n dreapta. Am găsit o mască drăguță de față, dar m-am răzgândit. Eram convinsă că imediat după ce mi-o voi aplica va începe să plângă. Au mai trecut 30 de minute. Eram deja foarte obosită și ideea de a mă băga în pat și a închide ochii mi se părea una foarte bună. Totuși, în ciuda oboselii, nu eram genul care să adoarmă imediat. Din experiența ultimelor patru luni, știam că să ațipești puțin era mai rău decât să nu dormi deloc.

Așadar, în loc să mă culc, m-am uitat la un episod din ”Unbreakable Kimmy Schmidt”. Deja sânii mei începuseră să curgă. Ar fi trebuit să aibă activitate deja până la această oră, așa că de frică să nu fac vreo formă de mastită, m-am muls. Din cauza sunetului pompei mi se părea că aud copilul plângând, așa că o opream la fiecare câteva minute încercând să-mi aud fiica.

În acel moment am început să devin agitată. Nu e normal, mi-am zis. Dacă nu respiră? Oh, Doamne, trebuia să verific până acum dacă respiră sau nu! Dacă nu a respirat normal în tot timpul ăsta și eu m-am învârtit prin casă și m-am uitat la un episod așa de vechi că toată lumea l-a și uitat deja.

Aproape că am fugit în camera ei, am deschis ușa atât de încet și silențios de parcă eram o ninja. Știam în adâncul sufletului că voi ajunge lângă ea și voi găsi un copil care va respira absolut normal.

Am stat și m-am uitat fix la burtica ei să văd cum respiră. Mi-am dat seama că inspiră și expiră perfect normal. Am ieșit cu mare grijă din cameră și m-am uitat la ceas. Era 3.07 dimineața.

Într-un final m-am băgat în pat. Dar în loc să dorm, am stat și am analizat timp de două ore variantele: a) să profit de timpul rămas și să adorm până nu se face deja dimineață și voi fi nevoită să o iau de la capăt; b) să mai stau puțin pentru că oricum se va trezi în orice moment. E o chestiune de câteva clipe, mi-am zis.

În jurul orei 5 am încetat să mai răspund la email-uri de pe telefon pentru că eram prea obosită. După vreo douăzeci de minute, fiica mea a început să plângă în hohote. Se trezise din cel mai lung somn al ei de când se născuse.

Fetița mea reușise. Dormise o noapte întreagă. Dar eu nu. Cea mai odihnitoare noapte din cele patru luni ale ei de viață a fost cea în care eu am făcut cea mai stupidă greșeală pe care o poate face un părinte începător, mai mare chiar decât faptul că m-am gândit la un moment dat să-i scot un muc din nas cu penseta.

Deci, morala acestei nopți albe este una singură, care este pe buzele tuturor: dormi atunci când doarme copilul!

Sursa: popsugar.com

CELE MAI POPULARE ARTICOLE

Baietel sau fetita

0 28945
Esti curios/curioasa sa afli sexul urmatorului tau bebelus? Incearca aplicatia de mai jos si vei afla!
Cati copii vei avea?

Reclama ta aici!