Desene animate pentru copii
Planse de colorat
Cantece pentru copii
Home Arhiva 2015 ianuarie

Arhiva lunaraianuarie 2015

0 896
Copil care plange

Spasmul hohotului de plâns este un sindrom care apare la copiii mici. În timp ce plânge în hohote, deodată copilul nu mai repiră, devine palid sau se învineţeşte şi îşi pierde cunoştinţa pentru câteva secunde, până la 1-2 minute. După spasmul hohotului de plâns, copilul îşi revine rapid, în câteva minute. Iată tot ce trebuie să ştii despre spasmul hohotului de plâns.

Spasmul hohotului de plâns este un fenomen comun la sugari şi copiii mici, care debutează între 6 şi 18 luni de viaţă (în unele cazuri chiar în primele săptămâni) şi dispare treptat spre 4-5 ani. Acest sindrom de manifestă prin plâns, cu oprirea bruscă a respiraţiei, fiind o reacţie la frustrare, durere sau pierdere, copilul exprimându-şi astfel sentimentele (pe care încă nu le poate expirma altfel).

Spasmul hohotului de plâns este de două feluri:

  • albastru (cianotic) – produs în general de frică, durere, dezamăgire, frustrare, contrariere, furie, surpriză. Copilul începe să plângă în hohote timp de câteva secunde, respiră din ce în ce mai superficial, până când, la un moment dat, nu mai repiră, rămâne cu gura căscată, se albăstreşte/ învineţeşte, îşi pierde cunoştinţa pentru câteva secunde, timp în care poate avea şi mişcări spasmodice sau deviaţii ale globilor oculari (îşi dă ochii peste cap), după care îşi revine.
  • alb (palid) – produs, în general, de durere, dar şi de o emoţie puternică. Copilul nu plânge sau plânge foarte puţin, devine palid şi îşi pierde cunoştinţa (pică din picioare) preţ de câteva secunde, după care îşi revine.

Cauzele spasmului hohotului de plâns

Deşi cauzele exacte ale spasmului hohotului de plâns nu se cunosc, specialiştii sunt de părere că sindromul are legătură mai mult cu dezvoltarea psihologică a copilului, aceste manifestări fiind consecinţa unei reacţii exagerate la anumite emoţii ale copilului, de obicei negative:

  • frică – copilul este speriat sau se simte ameninţat de ceva
  • durere – chiar dacă e vorba de o mică zgârietură, pentru cel mic e suficient pentru a-i declanşa criza
  • frustrare – copilul nu accept că nu faci ce vrea el, aşa cum vrea el
  • pierdere – fie că o pierde pe mama (anxietatea de separare) sau un obiect pe care i l-ai luat (pentru că era periculos), cel mic îşi manifestă astfel sentimentele
  • refuz – uneori e suficient să îi refuzi un lucru minor, că începe tragedia.

Ce poţi să faci în timpul spasmului hohotului de plâns:

  • încearcă să îţi păstrezi calmul, pentru a putea să reacţionezi cât mai repede
  • ia copilul în braţe şi aşază-l în poziţie orizontală, pe spate, cu picioarele uşor ridicate
  • pune-i o compresă cu apă rece pe frunte şi suflă-i uşor pe faţă
  • bate-l uşor cu palma pe obraji şi coapse şi strigă-l încet, pentru a-l ajuta să îşi revină mai repede

Nu pune nimic în gura copilului şi nu încerca să-i faci respiraţie gură la gură sau alte manevre de resuscitare. Nu sunt necesare, copilul îşi va reveni singur în scurt timp.

Dacă cel mic nu îşi revine în 1-2 minute, sună la salvare sau mergi cu el la urgenţe.

Sursa: unica.ro

0 1014
Bebelus dormind cu cainele

Datele statistice arata ca animalul de companie preferat, la nivel mondial, este cainele. Gabriela Stanciu, psiholog clinician, ne explica impactul pe care il au cainii asupra copiilor, familiei, dar si asupra noastra.

Originea relatiei dintre om si caine se pierde undeva in negura timpului. Nenumarate descoperiri arheologice, din diferite zone ale globului, au semnalat faptul ca animalele de companie, respectiv cainii, fac parte din viata noastra de mai bine de 25 000 de ani.

Dintre toate speciile de animale domesticite, doar cainele a fost cel care s-a apropiat de om din proprie vointa. Konrad Lorenz, prin studiile sale de etologie, a aratat ca in procesul de domesticire, doar cainii au manifestat comportamente de supunere si afectivitate neconditionata fata de om.

Daca in urma cu mii de ani, cainele presta pentru om doar diferite activitati de paza, de aparare si de ajutor la vanatoare, in prezent, s-a demonstrat stiintific ca, pe langa aspectul practic, prezenta cainelui in viata noastra este o sursa constanta de confort psihologic, cu efecte benefice in dobandirea si mentinerea sanatatii fizice si psihice.

Copiii care cresc alaturi de un animal de companie sunt mai sanatosi

Cu siguranta, fiecare dintre noi a observat la un moment dat cu cata placere, bucurie si simplitate interactioneaza copiii cu animalele de companie. La baza acestei relationari autentice se afla nevoia de afectiune si atentie, atat a copilului cat si a patrupedului.

Cainele este un excelent partener de joaca. Tot timpul disponibil, prezent, activ si atent la nevoile copilului, cainele pare a fi un educator eficient care stie sa se faca inteles fara sa impuna limite rigide.

Micutii care se dezvolta psiho-emotional alaturi de un caine fac mai usor achizitii importante precum responsabilitatea, respectul, compasiunea, empatia, prietenia, invata mai usor cum sa socializeze si sa comunice eficient.

Persoanele care au crescut alaturi de un patruped au un nivel mai crescut ale increderii in sine si o dezvoltare cognitiva mai buna, comparativ cu cei care au fost privati in perioada copilariei de prezenta unui animal de companie.

Din punctul de vedere al sanatatii fizice, copiii care in primul an de viata cresc alaturi de un caine au cu 30% mai putine sanse sa dezvolte boli respiratorii infectioase, un risc cu 50% mai mic sa dezvolte infectii la nivelul urechilor, si cu 66 % mai redus sa dezvolte ulterior alergii la parul de animale.

Si pentru rinita alergica riscul e mai mic cu 30%. Copiii crescuti la ferma sunt mai putin predispusi la alergii sau astm, fata de copiii din mediu urban crescuti, uneori, intr-un mediu aproape steril.

O mare parte dintre oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca prezenta animalului de companie in primul an de viata al copilului contribuie la intarirea si maturizarea mai rapida a sistemului imunitar, ceea ce va duce la un raspuns imunologic mult mai adecvat al organismului pe tot parcursul vietii.

Sanatate mai buna

Persoanele care aleg ca animal de companie un caine sunt mai active si au o conditie fizica mai buna. Explicatiile constau in faptul ca, proprietarii de caini sunt „obligati” sa aloce cel putin o ora din programul lor zilnic plimbarilor cu patrupedul in aer liber.

Placuta si relaxanta companie a cainelui, precum si miscarea zilnica contribuie la imbunatatirea calitatii somnului, la prevenirea problemelor cardiovasculare, la scaderea tensiunii arteriale, in cazul persoanelor cu hipertensiune arteriala, la mentinerea nivelului colesterolului si al trigliceridelor in limite normale.

La prima vedere, toate aceste efecte benefice pot parea surprinzatoare, dar specialistii in sanatate au confirmat faptul ca, mersul pe jos, in ritm alert, determina sistemul endocrin sa elibereze in organism un numar semnificativ de endorfine, si, dupa cum se stie, endorfinele au rolul de a contracara efectele stresului si durerii, actionand similar cu morfina, dar fara a da dependenta, de a induce starea de bine, de relaxare a organismului si de a intari sistemul imunitar.

Diminuarea stresului

Diminuarea stresului este un alt efect pozitiv al interactiunii noastre cu cainele. Studiile au semnalat ca este suficient doar sa ne privim cainele cand se joaca, sa-l mangaiem sau sa-l luam in brate si nivelul de distres se micsoreaza, iar treptat starea de bine si de relaxare se instaleaza in aproximativ 15 – 21 de minute.

O explicatie stiintifica a acestui efect, de altfel, valabila pentru orice activitate placuta, este ca, in interactiunea si contactul cu animalul de companie, nivelul cortizolului din organismul nostru scade, in timp ce nivelul serotoninei si al dopaminei creste.

Cortizolul este un hormon asociat stresului, serotonina este hormonul responsabil cu starea de bine, iar dopamina este hormonul asociat placerii. Insuficienta serotoninei in organism este motivul pentru care ne simtim deprimati, irascibili, sau avem insomnii.

Sursa: unica.ro

0 1042
Nou nascut

Talasemia este o boală hematologică ereditară, transmisă de la părinţi la copii. Această boală a sângelui, transmisă genetic, afectează capacitatea de a produce hemoglobina, rezultând anemia. În cazul în care ambii părinţi au o anemie minoră există posibilitatea de 25% de a o transmite copilului, sub forma unei anemii severe, dependentă de transfuzii sanguine.

În primii doi ani de viaţă, în cazul talasemiei majore vor avea loc următoarele manifestări clinice: paloare, icter, tulburări de creștere, anemie. De asemenea, absorbţia intestinală de fier este crescută la pacienţii cu talasemie. În timp, depunerea excesului de fier în piele, cord, ficat, pancreas, organe endocrine produce multiple insuficiențe organice.

Copilul care moşteneşte o singură genă poate să ducă o viaţă normală. Dacă însă copilul moşteneşte de la fiecare părinte câte o genă cu mutație atunci apare boala propriu-zisă.

Atunci când forma bolii este una de talasemie intermedia – cu o anemie moderată, aceasta necesită sporadic transfuzii sanguine. În caz de talasemie majoră, care se manifestă prin anemie severă sunt necesare transfuzii sanguine regulate. Din cauza acestor transfuzii de sânge, în mod repetat, mulţi bolnavi de talasemie contactează şi virusul Hepatitei C.

În caz de anemie severă ( talasemie majoră) pacienții nu mai ajung la vârsta adultă.

Responsabilitatea viitorului părinte

Înainte de a concepe un copil, cuplurile sunt îndrumate să facă testul care poate indica talasemia minoră.

Pentru cuplurile la care diagnosticul de talasemie minoră a fost pus la ambii parteneri, după concepție, se recomandă efectuarea testelor de genetică moleculară la făt, pentru a identifica prezenta mutaţiilor talasemice.

Pentru a obţine material fetal se recomandă amniocenteza – după săptămâna 15 de sarcină – sau prelevare de probe din vilozităţile coriale – în săptămânile 10-12 de sarcină. Această analiză presupune recoltarea de fragmente foarte mici de ţesut cu origine fetală. Ambele pot fi efectuate numai în centre specializate şi sub control ecografic.

De avut în vedere!

Talasemia majoră se poate trata în zilele noastre şi poate asigura bolnavilor o viaţă relativ normală.

Tratamentul talasemiei durează toată viaţă şi se face cu transfuzii de sânge si cu medicamente chelatoare de fier. Fără tratament, persoanele atinse de talasemie mor.

Sursa: unica.ro

0 894
Cel mai bun cicatrizant natural

Atunci când ai copii, tăieturile, zgârieturile, arsurile, rănile sunt la ordinea zilei. Pentru ca cei mici să nu rămână cu semne de bună purtare, prepară acasă cel mai bun cicatrizant natural. Este extrem de eficient şi pentru urmele inestetice lăsate de acnee. Iată cum să grăbeşti procesul de cicatrizare, astfel încât rana să se vindece frumos.

Indiferent că este o rană superficială sau una mai adâncă, este foarte important ca vindecarea şi regenerarea pielii să fie cât mai rapidă şi completă, netratarea corespunzătoare putând duce la inflamaţii, infecţii şi răni pesistente. Cu cât cicatrizarea este mai rapidă, cu atât şi vindecarea rănilor este mai rapidă şi fără urme. Iată cum să faci acasă cel mai bun cicatrizant natural.

Cicatrizant pe bază de tătăneasă

Alifia de tătăneasă este cel mai bun remediu natural pentru tăieturi, zgârieturi, arsuri, răni care se vindecă greu, cicatrici vechi. Iată cum să faci în casă cel mai bun cicatrizant natural: într-o oală, topeşte un pachet de unt, lasă-l să fiarbă 15 minute şi înlătură spuma care se formează. Apoi, ia untul de pe foc şi toarnă-l într-un recipient curat, în care adaugi un bob de ceară de albine. Amestecă, adaugă 4 linguri de pulbere de tătăneasă şi amestecă din nou foarte bine. După ce se omogenizează, lasă amestecul să se răcească şi păstrează-l la frigider. Se aplică direct pe piele, masând uşor până se absoarbe complet, de câteva ori pe zi.

Mai poţi încerca:

  • masaj cu ulei de arnică sau comprese locale cu tinctura de arnică preparată din 20 g de flori macerate, timp de 10 zile, în 100 ml de alcool 1:1. În cazul plăgilor întinse, tinctura se diluează cu infuzie de muşeţel
  • comprese cu tinctuăa de gălbenele preparată din 20 g de flori macerate timp de 8 zile, în 100 ml alcool de 70 grade
  • pastă de castravete aplicată local în fiecare seară şi lăsată să acţioneze toată noaptea
  • măşti cu argilă, extrem de eficiente în cazul cicatricilor rămase în urma acneei.

Sursa: unica.ro

0 847
Prevenirea deformarilor

În ultima perioadă, s-a pus mult accent pe așezarea copiilor pe spate atunci când dorm. Cercetările au arătat că această poziție scade incidența sindromului morții subite a sugarului (SMSS). SMSS este rar, însă dormitul pe spate poate avea ca rezultat o formă neregulată a capului copilului. Iată cum poţi preveni deformarea capului bebeluşului.

Mulți bebeluși dezvoltă o preferință puternică pentru o anumită poziție a capului, pe o singură parte (aceeași), atunci când sunt culcați pe spate. De exemplu, dacă bebelușul tău își ține mereu capul întors spre dreapta când stă pe spate (adică în cea mai mare parte a zilei și a nopții), s-ar putea să observi că, în partea posterioară dreaptă, craniul lui începe să se turtească. Acest lucru se întâmplă fiindcă greutatea capului apasă pe această partea a craniului în creștere, care ia forma plată a saltelei sau a altei suprafețe pe care stă.

Dacă această preferință nu este combătută, turtirea părții posterioare drepte a craniului va deveni destul de vizibilă și s-ar putea chiar să observi că urechea dreaptă pare plasată mai în față decât cea stângă.

Pentru a evita deformarea capului bebelușului, numită plagiocefalie, încurajează-l pe copil să se uite în direcția opusă preferinței lui, făcând în așa fel încât să fie nevoit să se întoarcă spre partea opusă celei preferate, pentru a vedea obiecte care îl interesează (fața ta, fereastra sau becul). S-ar putea să trebuiască să-l întorci la 180° (așezându-l cu capul unde îi erau picioarele), ca el să fie nevoit să se întoarcă în direcția opusă celei preferate.

Sursa: unica.ro

0 909
Piure de soia cu morcovi și iaurt

Boabele de soia sunt pline de substanțe nutritive, reprezentând o sursă de proteine de calitate, dar și de minerale, vitamine și fibre. Soia conține calciu, fier, zinc, fosfor, potasiu și magneziu, vitamine din complexul B și acizi grași esențiali de tipul Omega-3.

Morcovii, foarte potriviți pentru tratarea multor probleme digestive la copii (și nu numai) conțin betacaroten, vitamine din complexul B, vitamina C, dar și potasiu și sodiu, precum și o mulțime de alți nutrienți esențiali pentru sănătatea pielii, a ochilor, a sistemului digestiv și osos.

Iaurtul este o sursă de proteine animale de calitate și este bogat în calciu, vitaminele V2 și B12, precum și potasiu și magneziu, iar odată ce este amestecat în piureul de soia îi conferă o consistență cremoasă.

Uite cât de ușor prepari un piure din soia cu morcovi și iaurt, gustos și hrănitor pentru copilul tău, care poate intra în meniul juniorului după 8 luni.

Ingrediente pentru 2 porții

  •  o jumătate de ceașcă de boabe de soia proaspete sau congelate
  • un sfert de ceașcă de iaurt
  • un morcov mic
  • pătrunjel sau mentă proaspătă

Mod de preparare:

Pune jumătate de litru de apă într-o cratiță și lasă să dea în clocot. Dacă folosești boabe de soia proaspete (atenție, ai grijă să cumperi soia nemodificată genetic!), pune-le într-un coș special pentru fiert la aburi, împreună cu morcovul tăiat rondele și lasă să fiarbă până boabele devin moi (aproximtiv 20 de minute). Urmează indicațiile de pe ambalaj pentru eventualitatea în care folosești soia congelată.

Pasează boabele de soia fierte și rondelele de morcovi cu ajutorul unui blender, până ce obții o pastă omogenă. Adaugă apoi și iaurtul, și menta sau pătrunjelul tocate mărunt și amestecă bine, până pasta capătă o consistență de cremă fină.

Atenție – dacă în familia ta există un istoric de alergii, introducerea soia în alimentație trebuie amânată!

Sursa: unica.ro

0 958
Streptococ

Streptococul Beta Hemolitic de Grup B (streptococcus agalactiae) este una dintre numeroasele bacterii care se găsesc în mod normal în organismul uman. Prezent în sistemul urinar, cel digestiv şi la nivelul aparatului reproducător, streptococul de grup B nu creează în mod obişnuit  probleme, de aceea cei mai mulţi dintre noi nu prezintă simptome şi nu ştiu că sunt purtători de streptococ beta hemolitic de grup B.  Lucrurile se complică atunci când eşti însărcinată, deoarece streptococul de grup B în sarcină poate fi extrem de periculos pentru copil.

Aproximativ 25% dintre femeile însărcinate sunt purtătoare de streptococ de grup B. Streptococul beta hemolitic de grup B în sarcină poate provoca infecţii ale tractului urinar, placentei, uterului şi lichidului amniotic. Mai departe, femeile pot transmite infecţia copiilor în timpul travaliului şi în timpul naşterii.

Cum poate fi diagnosticat streptococul beta hemolitic de grup B în sarcină

Streptococul de grup B poate fi identificat încă de la începutul sarcinii în secretia vaginală sau în urină. Însă testul pentru depistarea streptococului de grup B se efectuează de obicei între săptămânile 35 şi 37 de sarcină, deoarece acest streptococ este prezent în mod normal în organism, aşa că o recontaminare este posibilă oricând. Trebuie să ştii că prezenţa sa nu afectează dezvoltarea fătului, singurul pericol apărând la naştere.

În cazul în care testul a ieşit pozitiv, mamei I se vor administra antibiotice pe cale intravenoasă în timpul travaliului (gravida ar trebui să primească tratament cu cel puţin patru ore înainte de naştere).

Pe lângă femeile purtătoare de streptococ beta hemolitic de grup B, le mai pot fi administrate antibiotice în timpul travaliului şi femeilor care:

  • intră în travaliu înainte de a fi testate pentru streptococ de grup B (travaliu prematur);
  • nu au fost testate pentru streptococ de grup B şi au membranele fisurate (li se rupe apa cu cel puţin 12 ore înainte de naştere);
  • nu au fost testate pentru streptococ beta hemolitic de grup B şi au febră în timpul travaliului;
  • au avut o infecţie a vezicii urinare, cauzată de streptococ de grup B, în timpul sarcinii;
  • au mai avut un copil cu infecţie cu streptococ de grup B.

Streptococul beta hemolitic de grup B la nou-născut

Cei mai mulţi dintre copiii care sunt expuşi la streptococul beta hemolitic de grup B nu dezvoltă vreo problemă, însă pentru unii, streptococul de grup B poate fi extrem de periculos sau chiar fatal.

În cazul acestora din urmă, infecţia cu streptococ de grup B apare de cele mai multe ori în prima săptămână de viata, cel mai adesea chiar pe parcursul primelor 24 de ore. În aceasta perioadă are practic loc debutul precoce al bolii. Dacă infecţia cu stroptococ de grup B se declanşează de la o săptămână până la 3 luni de viaţă ale nou-născutului se consideră că debutul bolii este tardiv.

Simptomele infecţiei cu streptococ de grup B la nou-născut:

  • febră
  • tulburari respiratorii (murmur)
  • convulsii
  • moleşeală
  • rigiditate
  • anomalii ale ritmului cardiac şi ale tensiunii arteriale
  • lipsa poftei de mâncare
  • stare de nervozitate.

Infecţia cu streptococ de grup B la copii poate determina infectii în sânge (sepsis), infecţii pulmonare (pneumonie) şi infecţii ale fluidului şi membranelor care înconjoară creierul (meningita) sau, în unele cazuri, chiar moarte.

Bebeluşii infectaţi cu streptococ beta hemolitic de grup B sunt  trataţi cu antibiotice. Tratamentul ar trebui început cât mai curând posibil, pentru a putea preveni alte probleme.

Sursa: unica.ro

0 944
Mama suparata

Îţi doreşti tot ce este mai bun pentru copilul tău, îi oferi toată dragostea ta, tot timpul tău, toată atenţia ta, însă există momente când simţi că nu mai poţi. Nopţile nedormite, acumularea de probleme nerezolvate, plânsul parcă interminabil al bebeluşului, disperarea, frustrarea, iritabilitatea, neputinţa de a-l linişti te fac uneori să-ţi ieşi din fire şi să ai reacţii necontrolate, fără să îţi dai seama, însă indiferent cât de nervoasă eşti, NU zgălţâi vreodată bebeluşul! O astfel de manipulare poate provoca bebeluşului leziuni cerebrale grave şi permanente sau chiar deces! Iată ce trebuie să ştii despre sindromul copilului zgâlţâit.

Sindromul copilului zgâlţâit defineşte semnele şi simptomele care apar în urma zgâlţâirii violente/ scuturării cu putere/ bruscării copilului. De cele mai multe ori, părintele apelează la acest gest de forţă atunci cand copilul plânge, iar el (adultul), depăşit de situaţie şi disperat, îl ia pe cel mic de subsuori şi-l zgâlţâie cu putere, în încercarea de a-l face să nu mai plângă, fără a-şi da seama că îi face ceva rău. Medicii ne avertizează însă că zgâlţâirea copilului poate avea consecinţe extrem de grave asupra sănătăţii celui mic: leziuni la nivelul creierului, coastelor, al retinei si la nivelul membrelor.

Capul bebeluşului este mare şi greu, el cântărind cam 25% din greutatea întregului său corp, iar muşchii gâtului sunt insuficient dezvoltaţi pentru a limita mişcările capului în timpul zgâlţâirii, impactul fiind asemănător cu cel pe care-l suferă un adult în timpul unui accident de maşină. În plus, creierul copilului este foarte sensibil, fiind incomplet dezvoltat, iar vasele cerebrale sunt fragile şi nu sunt ancorate în siguranţă. Tocmai de aceea, zgâlţâirea/ zguduirea/ scuturarea, fie ea şi de doar câteva secunde, poate produce leziuni la nivelul creierului. Dacă episodul de zgâlţâire se termină cu un impact – o lovitură de perete, de uşa, de salteaua pătuţului – forţele care acţioneaza asupra creierului sunt şi mai puternice, provocând râni mai grave. În astfel de cazuri pot apărea leziuni la nivelul măduvei spinării sau al vertebrelor cervicale.

Sindromul copilului zgâlţâit – ce simptome pot apărea

Primele simptome care apar în urma zguduirii bebeluşului pot fi:

  • agitaţie, iritabilitate extremă
  • plâns necontrolat
  • învineţire
  • pierderea stării de conştienţă
  • vărsături (din cauza presiunii intracraniene)
  • dificultăţi de respiraţie şi echilibru
  • scăderea poftei de mâncare
  • tulburări de somn inexplicabile
  • lipsa zâmbetului
  • rigiditate posturală
  • mişcări ocular anormale (rotatorii)

Ulterior, pot apărea:

  • dificultăţi de concentare a atenţiei, de memorie şi vorbire
  • întârzieri în dezvoltarea psihomotrică
  • pierderea auzului
  • orbirea totală sau parţială (în urma lovirii lobilor frontali de cutia craniană)

Copiii afectaţi de sindromul copilului zgâlţâit pot rămâne cu sechele neurologice:

  • pot rămâne paralizaţi, în scaunul cu rotile
  • pot avea retard mental sever şi nu se mai pot dezvolta din punct de vedere intelectual
  • pot avea tulburări de comportament sau convulsii.

Cea mai gravă consecinţă a sindromului copilului zgâlţâit este moartea bebeluşului, atunci când leziunile cerebrale sunt extinse sau când ele se petrec într-o zonă a creierului responsabilă cu susţinerea reflexelor vitale.

Cei mai mulţi dintre bebeluşii afectaţi de sindromul copilului zgâlţâit au sub 1 an, însă riscul se menţine până spre vârsta de 5 ani.

Bebeluşii care au suferit leziuni din pricina zgâlţâirii au nevoie de îngrijire medicală de urgenţă.

Conform medicilor, jocurile care implică o anumită zdruncinare – jocul de-a avionul, aruncatul în sus sau alergatul cu bebe pe umerii noştri – nu au efect negativ asupra copilului, atât timp cât nu există mişcarea aceasta brutală de accelerare-decelerare. În timpul aruncării şi prinderii copilului, capul său nu se mişcă. Nici joaca de-avionul nu presupune vreun pericol din acest punct de vedere, deoarece copilul stă într-o poziţie oarecum fixă pe braţul adultului, în care axul coloanei vertebrale rămâne nemodificat, iar mişcarea de accelerare-decelerare este lină. Chiar şi în cazul legănatului pe picioare, oricât de viguros ar fi, nu există risc de leziuni, deoarece axul coloanei rămâne fixat, iar capul i se mişcă puţin faţă de trunchi. Cu toate acestea, trebuie să fim foarte prudenţi atunci când manevrăm un copil mic. Mişcările line, blânde sunt ântotdeauna de preferat.

Cum poţi preveni sindromul copilului zgâlţâit

Plânsul inconsolabil al bebeluşului în primele luni de viaţă poate fi extrem de frustrant pentru părinte, însă trebuie să înţelegi că plânsul este prima formă de comunicare a nou-născutului cu ceilalţi, doar aşa el îşi poate satisface nevoile. Ce poţi face pentru a linişti bebeluşul:

  • ia-l în braţe, leagănă-l şi cântă-i uşor
  • pune-i muzică liniştitoare, în surdină
  • scoate-l la plimbare, în aer liber
  • fă-i o băiţă caldă

În plus:

  • evită să iei copilul în braţe atunci când eşti nervoasă
  • roagă soţul /mama/  soacra etc. să te ajute
  • ai grijă şi de tine. O mamă bună e o mamă fericită, nu o mamă extenuată. Dacă ai grijă de tine, şi copilul tău va fi îngrijit. Dacă ne negrijezi, nimeni nu are ne câştigat, cu atât mai puţin copilul, are ar putea devein ţinta frustrărilor tale. Nu e nicio tragedie dacă lipseşti câteva ore de acasă. Ai voie şi nevoie să ieşi din casă şi asta nu te face mai puţin mamă.

Sursa: unica.ro

0 860
Sfecla in alimentatia copilului

Îl ferește de anemie, îi oferă toate vitaminele și mineralele esențiale pentru creștere, îl ajută la digestie și-l face foarte inteligent. Mai ai nevoie și de alte argumente pentru a introduce sfecla în meniul bebelușului tău?

După vârsta de 6 luni, când rezervele naturale de fier scad, și odată cu diversificarea alimentației, riscul de anemie feriprivă este destul de crescut. Sfecla te ajută să previi anemia feriprivă și oferă și multe alte beneficii când este introdusă în meniul bebelușului.

Ține însă cont de faptul că până la un an, nu trebuie să-i dai mai mult de 1-2 lingurițe de sfeclă coaptă – sfecla conține nitrați greu de procesat de sistemul digestiv al celor mici.

Atunci când introduci sucul de sfeclă, nu mai băga în meniul juniorului niciun alt aliment nou timp de 4 zile, pentru a putea observa eventuale reacții alergice.

Chiar și în cantități mici, sfecla furnizează o mulțime de vitamine și minerale bebelușului – fier, calciu, magneziu, potasiu, vitamina A, vitamine din complexul B, vitaminele C, K și E

Este rudă cu spanacul și a fost cultivată prima oară de romani. În secolul XIX  sfecla a devenit unul dintre cele mai apreciate alimente atunci când s-a descoperit că poate fi transformată în zahăr. Nouă ne este cunoscută sfecla roșie, dar ea mai există și în varianta albă sau aurie.

Ce să știi despre sfeclă

Sfecla îmbunătățește activiatea sistemului digestiv și protejează ficatul – 2-3 lingurițe de suc de sfeclă protejează copilul de icter și risc de hepatită.

Pentru copiii mai mari, care au făcut cunoștință cu dulciurile și meniurile de tip fast food, sfecla este un excelent remediu pentru detoxifiere. 2-3 lingurițe de suc de sfeclă curăță intestinele, rinichii și vezica biliară, reducând efectele negative ale unei alimentații dezechilibrate.

Grație fierului și altor compuși pe care îi are în compoziție, sfecla stimulează circulația la nivelul creierului, favorizând activitatea cerebrală la nivel înalt și capacitate maximă de memorie și învățare.

Și tu ar trebui să consumi mai multă sfeclă – în afară de nutrienții despre care ți-am povestit deja, sfecla mai conține glutamină, un amino-acid esențial pentru sănătatea tractului digestiv, și reduce tensiunea, fiind de folos în prevenirea anumitor boli cardiovasculare.

Sucul de sfeclă este folosit de atleți în timpul antrenamentelor pentru marile competiții.

Sursa: unica.ro

0 837
Nevoile bebelusului

Dragostea și atenția ta sunt cele mai importante lucruri de care are nevoie bebelușul tău în primele luni de viață – spun specialiștii. Afecțiunea pe care o simte cel mic are un imparct direct și măsurabil asupra dezvoltarii fizice, mentale și emotionale a copilului. Uite de ce alte lucruri mai are nevoie bebeluțul tău, pentru a se dezvolta armonios.

Înfășat

Măcar pe durata nopții. Nu degeaba bunicile noastre înfășau copiii. Bebelușii se simt în siguranță atunci când sunt înfășați, pentru că se simt ca in perioada in care creșteau în burtica ta. În plus, înfășatul îl ajută pe bebe să-și regleze mai bine temperatura corpului și previne trezirile peste noapte din cauza reflexelor involuntare de tresărire (reflexul Moro).

Purtat

Bebelușii au nevoie de mișcare – ei au sistemul vestibular la nivelul urechii interne foarte dezvoltat și miscarea îi ajută să se liniștească. De aceea, ai observat poate, bebelușul tău adoarme întotdeauna când este în mașină. Mamele care își poartă bebelușii chiar și în timp ce fac treabă prin casă, spun că aceștia sunt mai liniștiți și nu au probleme cu somnul. Atenție însă la poziționarea celui mic în sling/manducă/portbebe – pentru a evita deformarea coloanei si probleme de postura.

Stat pe burtică

Indiscutabil, cea mai bună poziție pentru somnul bebelușului este pe spate, dar statul pe burtică în timpul zilei este de mare ajutor pentru dezvoltarea bebelulușului și îl ajută pe cel mic să-și îmbunătățească abilitățile motorii.

Vorbit

Nu te gândi că nu înțelege ce-i spui – vorbește-i oricum, orice, cât mai mult și despre cât mai multe. Studiile arată că acei copiii cărora părinții le-au vorbit în prima copilărie au un IQ semnificativ mai mare și un vocabular mai bogat decât cei care nu au fost stimulați verbal suficient. Așa că vorbește-iJ – și când îi schimbi scutecul, și când mănâncă sau îi faci baie sau vă pregătiți de nai.

Părinți veseli și sănătoși

Tendinta mamelor este ca o dată cu venirea pe lume a bebelușilor, să se pună pe ultimul loc, fiind gata să răspundă la prima chemare nevoilor celui mic. Una dintre cele mai mari dovezi de dragoste față de bebelușul tău este să ai grijă de tine, în primul rând, pentru a putea avea grijă și de el. Studiile bebelușii mamelor care suferă de depresie sunt, la rândul lor deprimați și anxioși, ceea ce perturbă dezvoltarea și creșterea.

Sursa: unica.ro

0 836
Copil inteligent

În timp ce inteligența depinde de o mulțime de factori (inclusiv genetici, alimentari etc), sunt câteva măsuri pe care le poți lua chiar tu, ca părinte, pentru a avea un copil foarte deștept. Uite ce poți face și de ce să te ferești.

Încurajează-ți copilul să fie activ. Sportul îi oxigenează creierul, dar îi și permite să interacționeze cu alții, de la care poate afla informații. Copiii obezi au scoruri mai mici la testele scolare – sedentarismul este în principal legat de vizionarea de filme sau jocuri, iar timpul este petrecut astfel pasiv, în detrimentul interacțiunilor sociale care pot îi pot îmbogăți pe cei mici.

Alege-i un tată tânăr sau mă rog, nu amâna prea mult momentul concepției – copiii născuți din tați care au 20 de ani obțin scoruri mai mari la testele de inteligență decât cei născuți din tați care au 40 de ani! Copiii care au tați în vârstă sunt supuși riscului crescut de disfuncții neurologice, inclusiv autism și schizofrenie, dislexie sau coeficient redus de inteligență.

Ține cât mai multe cărți în casă și învață-l să citească de mic. Copiii provenind din familii în ale căror biblioteci sunt cel puțin 500 de cărți au rezultate semnificativ mai bune la școală. La polul opus, studii realizate pe copii mai mici de 2 ani, crescuți cu un televizor în cameră arată că aceștia au întârzieri mari la capitolul achizițiilor verbale și abilități cognitive per ansamblu mai scăzute decât juniorii care intracționează cu părinții.

Du-l la grădiniță – Copiii care au fost duși la grădiniță (și nu direct la școală) au un grad mai mare de promovabilitate și mai mare succes în viața profesională spre deosebire de colegii lor de generație educați de bone su bunici acasă.

Învață-l de mic să aibă răbdare-  În cadrul unui studiu faimos deja, copiii care au rezistat tentației de a mânca o prăjitură, știind că li se vor oferi două mai târziu, au obținut scoruri semnificativ mai mari la testele de inteligență. Controlul impulsurilor (care nu ține numai de personalitate, ci poate fi educat de către părinți) este o așa-numită funcție executivă, care este un indicativ al inteligenței.

Sursa: unica.ro

CELE MAI POPULARE ARTICOLE

Baietel sau fetita

0 28938
Esti curios/curioasa sa afli sexul urmatorului tau bebelus? Incearca aplicatia de mai jos si vei afla!
Cati copii vei avea?

Reclama ta aici!