Desene animate pentru copii
Planse de colorat
Cantece pentru copii
Home Arhiva 2014 decembrie

Arhiva lunaradecembrie 2014

0 788
Craciunul in familie

Indiferent că îl cheamă Santa Claus, Père Noël, Sinterklaas sau Moş Crăciun, veselul bătrânel burtos, cu barbă albă, care împarte cadouri copiilor în fiecare an aduce lumină şi bucurie în sufletele tuturor.

Însă această sărbătoare sfântă a Crăciunului, cu mirosul specific de brad şi cozonac, reuneşte tradiţii, credinţe şi obiceiuri diferite pe întregul mapamond. Află mai multe despre simbolurile Crăciunului.

De exemplu, finlandezii cred că Moşul ar locui la Korvatunturi, în partea de nord a ţării lor şi îi trimit scrisori acolo.

În Finlanda, în nordul ţării, există şi un parc de distracţii numit Christmas Land, unde copiii care vin să-l viziteze pe Moş se pot juca în voie cu “spiriduşii“.

În ţările nordice, Moşul vine cu sania trasă de reni, în timp ce în ţările cu climă caldă, vine pe placa de surf şi lasă cadouri copiilor cuminţi sub brad.

Cine este Moş Crăciun?

Povestea lui Moş Crăciun este strâns legată de Sfântul Nicolae, ce a trăit în secolul al IV-lea în Asia Mică (Turcia de azi).

Părinţii acestuia au murit în timpul unei epidemii, lăsându-i averea considerabilă a familiei micuţului Nicholas.

Acesta a folosit-o pentru a ajuta oamenii săraci şi suferinzi. Datorită generozităţii sale, a devenit Episcop de Myra, însă din pricina credinţei sale creştine, romanii l-au exilat şi l-au întemniţat.

Imaginea sa de protector al copiilor a fost creată după moartea acestuia.

Cu timpul însă, de la imaginea Sfantului Nicolae s-a trecut la cea a veselului Moş Crăciun. Asocierea dintre Moş Nicolae şi Moş Crăciun se datorează imigranţilor olandezi din America.

La New York, în 1882, Clement Clarke Moore a scris o poezie pentru copiii săi intitulată “O vizită de la Moş Nicolae”, înfăţişându-l ca pe un bătrânel gras.

De-a lungul anilor, înfăţişarea Moşului s-a tot schimbat, dar imaginea pe care i-o ştim noi azi a devenit cunoscută prin reclama creată pentru compania Coca-Cola în anul 1931.

Despre Moş Crăciun se spune că trăieşte, împreună cu soţia sa, la Polul Nord, unde tot timpul anului construieşte jucării, ajutat de spiriduşii săi. Acolo şi primeşte scrisori de la copii.

În Ajunul Crăciunului, încărcat de jucării, Moşul zboară cu sania trasă de reni şi se opreşte la casa fiecărui copil; coboară pe horn şi lasă cadourile, iar când are timp, mănâncă prăjituri şi bea lapte – puse special pentru el de copii.

Simboluri păgâne

Există însă şi o mulţime de obiceiuri păgâne, cum ar fi arderea unui butuc sau împodobirea bradului care s-au “strecurat“ în mijlocul acestei sărbători.

Butucul care arde toată noaptea de Crăciun (Christklots). În Germania, arderea acestuia are rolul de a apăra casa de nenorociri în anul care vine. În Elveţia, butucul este cunoscut sub numele de Bûche de Noël, iar in Anglia, de Yule Log.

Bradul de Crăciun are o origine precreştină, fiind asociat cu arborele lumii ori cu arborele Paradisului, împodobit cu mere de un roşu-aprins, amintind de păcatele comise de Adam şi Eva înaintea alungării lor din Rai.

Până în secolul al XV-lea, împodobirea caselor cu crenguţe de brad, de Crăciun, era considerată tradiţie păgână. Nu peste mult timp, crenguţele sunt înlocuite cu un arbore întreg. În 1605, într-o piaţă publica din Strasbourg, a fost înălţat primul pom de Crăciun, împodobit doar cu mere roşii.

De-abia în secolul al XIX-lea apar globuleţele pentru pomul de Crăciun, primele fiind confecţionate în Germania, din sticlă argintată.

Câţiva ani mai târziu, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesi decorează primul brad aşa cum îl ştim noi astăzi. În secolul al XIX-lea apar globuleţele, cele mai cunoscute decoraţiuni ale bradului, primele fiind confecţionate din sticlă argintată de Turingia.

Tradiţia germană a cucerit apoi întreaga lume. La noi, aceasta a pătruns prin influenţa germană: cu primii studenţi români care au mers la studii la universităţile din Berlin şi Viena şi prin Curtea Regală a României, acolo unde, de Crăciun, bradul era împodobit după obiceiul german şi preluat imediat de protipendada bucureşteană.

Tot aşa, colindul “O, Tannenbaum” devine în limba română “O, brad frumos”, iar bradul pătrunde treptat în casele românilor…

Ieslea sfântă

Ieslea reprezintă, în Noul Testament, locul în care s-a născut Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Scena venirii Sale în lume este reconstituită anual, mai ales în bisericile catolice, pentru a menţine viu spiritul Crăciunului, care aduce multă bucurie în suflete.

Această scenă este reprezentată atât prin personaje vii, cu actori şi animale adevărate, cât şi prin figurine din lut.

Primul staul simbolic a fost realizat în anul 1223, de către Francisc De Assisi (devenit apoi sfânt), în Italia. Obiceiul s-a răspândit ulterior în întreaga lume catolică.

Vâscul

Cu 200 de ani înainte de naşterea lui Iisus, druizii (populaţie celtică de pe teritoriul Angliei de astăzi) foloseau vâscul pentru a celebra sosirea iernii.

Druizii foloseau această plantă parazită, care creşte pe crengile altor copaci, pentru a-şi împodobi casele. Mai mult, ei credeau că planta are putere de vindecare a tuturor bolilor, începând de la infertilitatea femeilor şi până la otrăvire.

Scandinavii asociază şi ei această planta cu zeiţa iubirii, Frigga, iar obiceiul sărutului sub vâsc probabil că de la ei vine.

Se spune că lacrimile pe care le-a vărsat Frigga pentru fiul ei s-au transformat în bobiţele albe, asemănătoare cu perlele, ale vâscului. În imensa ei bucurie, Frigga a sărutat pe oricine a trecut pe sub pomul pe care creştea vâscul.

De aici superstiţia că oricui va sta sub vâsc nu i se va întâmpla nimic rău, ci doar va primi un sărut, o dovadă de dragoste.

Poinsettia

O floare care decorează casele americanilor în special în perioada Crăciunului este Poinsettia (“Steaua din Betleem“). În ultimii ani însă, e destul de populară şi în România.

Această floare este originară din Mexic şi a fost numită astfel după primul ambasador american în Mexic, Joel Poinsett, care a adus-o în SUA în 1828. Se spune că, fiind adusă drept cadou la biserică de către o fată şi fratele ei, a înflorit prima oară în mod miraculos în preajma sfintelor icoane.

Acadele

În 1900, un cofetar din Indiana a vrut să exprime sentimentul Crăciunului prin acadelele sale.

Astfel, a folosit un baston alb cu gust de mentă (albul semnificând puritatea lui Iisus), lângă care a adăugat trei dungi roşii mici, pentru a simboliza durerea şi chinurile prin care a trecut Iisus – cele trei dungi roşii sunt şi simbolul Sfintei Treimi.

Privit mai atent, bastonaşul din acadea seamănă cu toiagul magilor care au vestit naşterea Pruncului. Întors, seamănă cu un J, prima literă a numelui lui Iisus (Jesus).

Sursa: unica.ro

0 810
Asteptandu-l pe Mos Craciun

Pentru cei mici, dar (să fim sinceri) şi pentru cei mari, personajul principal al Sărbătorilor de iarnă este nimeni altul decât Moş Crăciun.

Nu lăsa să treacă aceste Sărbători fără să-i spui copilului tău povestea lui Moş Crăciun, pe înţelesul lui. Adevărata poveste a lui Moş Crăciun.

Povestea lui Moş Crăciun spune că adevăratul Moș Crăciun a trăit cu mult timp în urmă, într-un loc numit Asia Mică. Acel ținut este acum Turcia. Numele lui era Nicolae.

Părinții lui Nicolae au murit când el era doar un adolescent. Ca moștenire, părinții i-au lăsat o avere impresionantă – foarte mulți bani care l-au transformat peste noapte într-un tânăr extrem de bogat. Rămas singur, a plecat să locuiască împreună cu unchiul său, care era preot.

Într-o zi, Nicolae a auzit despre un om care își pierduse toți banii. Omul acela avea trei fiice care erau destul de mari pentru a se căsători. Însă în vremurile acelea, fiecare dată ajunsă la vârsta măritişului trebuia să aibă bani pentru a se căsători. Acești bani reprezentau zestrea și erau folosiți de tânăra familie ca ajutor la început de drum. Era cât se poate de clar: dacă nu aveai bani ca zestre, nu te căsătoreai.

Tatăl şi cele trei fete erau atât de săraci încât nici nu mai aveau ce să mănânce… Cele trei surori urmau să fie vândute ca slave, deoarece nu mai aveau cu ce să trăiască acasă, oricât de mult şi-ar fi dorit tatăl lor  să rămână alături de el. Fetele erau foarte triste – din cauza lipsei banilor, nu îşi puteau întemeia propriile familii. Şi urmau să fie sclave – nu mai puteau decide unde să locuiască, ce să facă, practic nu mai puteau hotărî nimic în ceea ce le priveşte.

Cu o noapte înainte să fie vândută, fiica cea mare şi-a spălat ciorapii şi i-a pus în faţa focului, să se usuce. Apoi, tatăl şi cele trei surori au mers la culcare.

Dimineaţa, când s-a trezit, fiica cea mare a văzut un nod la ciorapi. Uitându-se cu mai mare atenţie, ea a găsit un săculeţ greu, plin cu bănuţi de aur! Suficienţi bănuţi pentru a asigura hrană familiei, iar ei – zestrea de care avea atâta nevoie! Vă imaginaţi cât de fericiţi au fost cu toţii!

Dimineaţa următoare au găsit un alt săculeţ cu bănuţi de aur. Două dintre fete erau salvate! Câtă bucurie!

Văzând toate acestea, noaptea următoare, tatăl a plănuit să stea treaz, pentru a descoperi cine îi ajută fetele. De oboseală, a aţipit, însă, la un moment dat, un clinchet (ca şi când un alt săculeţ cu bănuţi de aur a căzut pe podea) l-a trezit. A sărit imediat de pe scaun şi a fugit afară. Pe cine a prins ascunzăndu-se după colţ?

Nicolae, tânărul care locuia cu unchiul său. ’Nicolae, tu erai! Îţi mulţumim pentru ajutor, nici nu ştiu ce să spun, abia îmi găsesc cuvintele… ’ ’Te rog, nu-mi mulţumi, mulţumeşte-I Domnului că rugăciunile tale au fost ascultate. Te rog, nu spune celorlaţi despre mine’, a răspuns Nicolae.

Minunile nu s-au oprit. Nicolae a continuat să-şi ajute semeni, dar întotdeauna a încercat să o facă în secret. Nu îşi dorea atenţie sau mulţumiri. Anii au trecut, iar Nicolae a fost ales episcop. Episcopii au grijă de semenii lor aşa cum păstorii au grijă de oile lor. Aşa a făcut şi Nicolae. Atunci când nu mai era nimic de mâncare, el găsea grâu; astfel, nimeni nu rămânea flămând. Întotdeauna i-a ajutat pe cei aflaţi în necaz. Întreaga sa viaţă, Nicolae i-a învăţat pe oameni să-l iubească pe Dumnezeu şi să aibă grijă unii de alţii.

Toată lumea l-a iubit pe Nicolae. După ce a murit, poveştile despre binele şi lucrurile bune pe care Nicolae le-a făcut au ajuns în fiecare colţişor al lumii. Unele povestiri vorbeau despre grija lui deosebită pentru copii, pe care i-a ajutat şi protejat atunci când erau în pericol, necaz, suferinţă. Aşa, din ce în ce mai mulţi oameni au aflat despre bunul Nicolae. Şi şi-au dorit să fie ca el. Nicolae este un exemplu de cum ar trebui să trăim. De aceea a devenit sfânt.

Aceasta este povestea lui Moş Crăciun cel adevărat, nimeni altul decât Sfântul Nicolae. Până în zilele noastre, Sfântul Nicolae, sau Moş Crăciun, este un prieten special al copiilor.

Sursa: unica.ro

0 4459
Mama si copilul

Ca orice părinte, probabil şi tu ai trecut (sau vei trece) prin momente în care ai fi vrut să poţi afla ce e în mintea copilului tău, ce îl determină să se comporte aşa, ce ar trebui să faci sau să spui ca lucrurile să nu scape de sub control. Vor fi multe astfel de situaţii… Atât timp cât îţi păstrezi calmul, iar copilul simte că îl iubeşti necondiţionat, totul se poate rezolva.

Însă, ca în orice relaţie părinte-copil, pot ieşi mici scântei atunci când se întâlnesc două temperamente diferite, două firi opuse, când nu există comunicare, înţelegere etc.

În general, cu cât compatibilitatea dintre voi este mai mare, cu atât atmosfera din familie va fi una mai liniştită, calmă, senină, fără conflicte.

Pe de altă parte, chiar dacă zodiile voastre nu sunt dintre cele mai compatibile, e mai bine să ştii care sunt diferenţele şi unde mai ai de lucrat, ca relaţia dintre tine şi copilul tău să nu aibă de suferit.

Află care este compatibilitatea părinte-copil  în cazul vostru şi cât de bine te înţelegi cu copilul tău în funcţie de zodie:

Copilul Berbec

Foarte energic, năzdrăvan, cu genunchii veşnic juliți, cu replică îndrăzneață și reacții puternice chiar înainte de a putea să articuleze cuvinte, copilul Berbec e în continuă căutare de confruntări şi aventuri. Este tentat de pericole (atenție, deci, la măsurile suplimentare de siguranță pe care le luați dacă aveți un mic Berbec!), e pripit, credul și idealist. Are un entuziasm contagios, o spontaneitate pe care i-o remarcă imediat toți cei care-l au în preajmă, un curaj și inițiativă care-l plasează automat în postura de lider.

Relaţia părinte-copil: ca părinte, nu trebuie să-i frânezi inițiativele, dar ai mare grijă înspre ce îi canalizezi energia (e nativul care trebuie să facă sport). Încercările de disciplinare în forță sunt sortite de la început eșecului.

Compatibilitatea părinte-copil:

Zodii compatibile: Berbec, Leu, Săgetător, Gemeni, Balanţă, Vărsător

Zodii mai puţin compatibile: Rac, Fecioară, Taur, Scorpion, Capricorn, Peşti

Copilul Taur

Liniștit, perseverent și responsabil, copilul Taur este dornic de siguranță, rareori își asumă riscuri sau se avântă pe teren necunoscut. Are o judecată sănătoasă, de bun-simț, practică, dar, pentru că este ceva mai lent, îi trebuie un anume timp să prelucreze informația.

Relaţia părinte-copil: micul Taur trebuie să știe din timp ce i se întâmplă, nu reacționează bine când este pus în fața faptului împlinit sau i se cere să ducă repede la bun sfârșit o sarcină. Nu-l compara cu alți copii mai vioi, pentru că îl vei inhiba și-i vei crea complexe. Atunci când îi explici ceva, nu-i teoretiza, ci oferă-i exemple simple și concrete. De mici, Taurii se dovedesc mai degrabă posesivi, nu fac parte dintre cei care să împartă cu ușurință jucăriile, iar aici este rolul tău să-l înveți lecții despre generozitate.

Compatibilitatea părinte-copil:

Zodii compatibile: Taur, Fecioară, Capricorn, Rac, Scorpion, Peşti

Zodii mai puţin compatibile: Berbec, Gemeni, Leu, Balanţă, Săgetător, Vărsător

Copilul Gemeni

Ai un copil sclipitor, simpatic, vioi și curios, care pune 1.001 întrebări și nu așteaptă răspunsul, care este în continuă mișcare și are mereu nevoie de stimuli noi? L-ai putea suspecta de ADHD dacă n-ar fi vorba, pur și simplu, despre un copil din zodia Gemeni. Îi place foarte mult să se joace, e atras de sporturi care cer mai degrabă îndemânare decât rezistență.

Relaţia părinte-copil: deși este un omuleț mai mult rațional decât afectuos, are foarte mare nevoie de dragostea părinților, pentru a fi echilibrat psihic. Marea ta provocare ca părinte va fi să-l determini să se concentreze pe un singur lucru – apelează la umor, logică și fii flexibil în educarea și disciplinarea lui.

Compatibilitatea părinte-copil:

Zodii compatibile: Gemeni, Balanţă, Vărsător, Berbec, Leu, Săgetător

Zodii mai puţin compatibile: Scorpion, Taur, Rac, Fecioară, Capricorn, Peşti

Copilul Rac

Deosebit de sensibil și creativ, copilul Rac are o memorie ieșită din comun și o imaginație foarte bogată. Este retras și sfios și, de obicei, foarte atașat de părinți. Să nu te surprindă dacă va veni la tine de 8 martie cu un desen spectaculos sau dacă la prima vizită într-un magazin cu instrumente muzicale se va posta la un pian și va cânta (ceva care chiar are o linie melodică). Complex, prudent, diplomat, ambițios, tenace va rămâne toată viața lui.

Relaţia părinte-copil: ca părinte al unui Rac, trebuie să-l ajuți să-și învingă temerile și pasivitatea (care decurge de multe ori tot din teamă) și să socializeze mai ușor. Sprijină-l în orice demersuri, nu-l critica, nu râde de el, se va închide mai rău decât o scoică.

Compatibilitatea părinte-copil:

Zodii compatibile: Rac, Scorpion, Peşti, Taur, Fecioară, Capricorn

Zodii mai puţin compatibile: Leu, Balanţă, Berbec, Gemeni, Săgetător, Vărsător

Copilul Leu

Recunoști un copil Leu după faptul că este plin de resurse, energic, creativ și vrea să fie luat în serios. Adoră atenția, premiile, laudele, iar spiritul lui de lider înnăscut îl plasează repede în fruntea grupurilor în care ajunge. Este însetat de afecțiune, dar nu va fi un copil care să atârne de fusta mamei.

Relaţia părinte-copil: cu un copil Leu trebuie să te porți întotdeauna corect – nu suportă nedreptatea, minciuna, „strategiile“. Marea provocare pentru tine, părintele unui mic Leu, este să-i explici că în prietenie sau în familie mai trebuie să faci și concesii.

Compatibilitatea părinte-copil:
Zodii compatibile: Berbec, Leu, Săgetător, Gemeni, Balanţă, Vărsător
Zodii mai puţin compatibile: Capricorn, Peşti, Taur, Rac, Fecioară, Scorpion

Copilul Fecioară

Muncitor și foarte ordonat, copilul Fecioară are o inteligență practică, logică și este dornic de cunoaștere și comunicare. Este acel copil care și atunci când se joacă lasă impresia că face ceva extrem de serios. Are un spirit de observație ieșit din comun, care îl poate transforma, peste ani, într-o persoană considerată critică și pretențioasă, dar are o inimă bună și este foarte săritor.

Relaţia părinte-copil: hărnicuț, copilul Fecioară ajută cu plăcere la treburile casei și nu va fi nevoie să-i spui de două ori să-și facă ordine în cameră (de fapt, nici măcar nu va fi vreodată dezordine în camera lui, pentru că nu se simte deloc bine într-un mediu „haotic“). E copilul căruia îi poți lua fără grijă un animal, deoarece el (și nu tu) va avea grijă de acesta.

Compatibilitatea părinte-copil:
Zodii compatibile: Taur, Fecioară, Capricorn, Rac, Scorpion, Peşti
Zodii mai puţin compatibile: Gemeni, Leu, Balanţă, Săgetător, Berbec, Vărsător

Copilul Balanţă

Înțelegător, tandru, cooperant, un copil Balanță are, totuși, foarte multă personalitate. Pare că te ascultă, dar sfârșește prin a face, oricum, ce vrea. Are, ce-i drept, o putere de discernământ și o logică surprinzătoare pentru un copil (este perceput ca înțeleptul familiei).

Relaţia părinte-copil: îi plac lucrurile frumoase și poate fi atras de (și înzestrat pentru) artă. Un copil Balanță are nevoie de armonie și echilibru în preajmă – conflictele, nedreptățile, vulgaritatea îl rănesc adânc. Părinții trebuie să implice de mic un copil Balanță în luarea deciziilor (are o tendință spre nehotărâre) și să-i corecteze comoditatea.

Compatibilitatea părinte-copil:
Zodii compatibile: Gemeni, Balanţă, Vărsător, Berbec, Leu, Săgetător
Zodii mai puţin compatibile: Capricorn, Rac, Taur, Scorpion, Fecioară, Peşti

Copilul Scorpion

Atras de mister, experiment și investigație, copilul Scorpion vrea să știe totul despre viață, moarte, sex și cum funcționează lucrurile, în general, și are nevoie de explicații foarte clare și logice. Nu scapi ușor de el cu un răspuns de genul „ești prea mic să-ți povestesc despre aceste lucruri“. Este energic, curajos, dornic să-și testeze puterile – are o energie de tip agresiv, care trebuie consumată prin sport.
Relaţia părinte-copil: ca părinte al unui Scorpion, va trebui să te porți conform principiilor pe care i le predici, să nu-l păcălești, să-l îndrumi ferm, dar fără a-i lăsa senzația că e constrâns, și să te pregătești cu multe dicționare și enciclopedii, pentru a putea face față curiozităților lui, dintre cele mai surprinzătoare.

Compatibilitatea părinte-copil:
Zodii compatibile: Taur, Rac, Fecioară, Rac, Scorpion, Peşti
Zodii mai puţin compatibile: Berbec, Balanţă, Gemeni, Leu, Vărsător, Săgetător

Copilul Săgetător

Un mic cercetaș din naștere, Săgetătorul are nevoie de spații vaste și multă acțiune – să alerge prin curte, să facă excursii, să practice nu unul, ci vreo trei sporturi. Este vesel, sociabil, generos și idealist și are oricând în lucru câte un proiect măreț.

Relaţia părinte-copil: nu-i descuraja inițiativele, ci mai degrabă ajută-l să se organizeze, învață-l să ocolească pericolele și să-și asume responsabilitățile. Copilul Săgetător trebuie obișnuit să nu promită mai mult decât poate face și învățat să nu fie prea încrezător cu toată lumea.

Compatibilitatea părinte-copil:
Zodii compatibile: Leu, Berbec, Săgetător, Balanţă, Gemeni, Vărsător
Zodii mai puţin compatibile: Capricorn, Fecioară, Peşti, Scorpion, Taur, Rac

Copilul Capricorn

Un adult în miniatură, micul Capricorn este foarte responsabil încă de la o vârstă fragedă, are o mare putere de concentrare, judecă analitic, profund și nuanțat. Gândește în pași succesivi, pe termen lung, are aptitudini care mai târziu îi vor fi de folos în profesii care presupun organizare, tactică, strategie.

Relaţia părinte-copil: unii părinți ar putea crede (greșit) că au un copil mai lent și cam stângaci, dar, lăsat în ritmul lui, nu va dezamăgi. Unui copil Capricorn trebuie să-i respecți părerile și să-i oferi cât mai multe dovezi de dragoste și încredere, pentru că, deși îi este mai greu să-și exteriorizeze emoțiile, are o profundă nevoie de afecțiune. Nu-l lăsa să stea prea mult timp singur, cu planurile lui, încurajează-l să-și facă prieteni, înscrie-l mai devreme la grădiniță, tocmai pentru a încuraja socializarea, și, mai târziu, du-l să facă un sport de echipă.

Compatibilitatea părinte-copil:
Zodii compatibile: Taur, Fecioară, Capricorn, Rac, Scorpion, Peşti
Zodii mai puţin compatibile: Balanţă, Vărsător, Berbec, Leu, Săgetător, Gemeni

Copilul Vărsător

Sub aspectul de îngeraș delicat, copilul Vărsător ascunde un caracter independent (pe alocuri, chiar prea rebel). Îndărătul aparenței de veșnic visător, nativul acestei zodii mustește de energie. Are o inteligență intuitivă, originală și este oricând gata să descopere, să încerce, să inventeze ceva. Generos și săritor, pune mare preț pe prietenie – este genul care dacă și-a făcut prieteni la grădiniță, poate prețui această legătură toată viața.

Relaţia părinte-copil: educă-l cu diplomație, căci este unul dintre rebelii zodiacului, ce nu reacționează deloc bine la constrângeri, și îndeamnă-l să învețe, mulți Vărsători care depășesc pragul copilăriei încep mai multe facultăți, dar nu au determinarea să finalizeze vreuna, și ar fi un mare păcat.

Compatibilitatea părinte-copil:
Zodii compatibile: Gemeni, Vărsător, Balanţă, Leu, Berbec, Săgetător
Zodii mai puţin compatibile: Fecioară, Peşti, Capricorn, Taur, Rac, Scorpion

Copilul Peşti

Nu cere prea multe și are nevoie doar de un climat paşnic, afectuos. Copilul Pești este blând, sensibil și foarte emotiv, care rareori judecă logic. De fapt, el nu are nevoie să raționeze, simte (presimte) totul. Are foarte multă imaginație – dacă-i cumperi două jucării, va fi ocupat cu ele și cu universul imaginar construit în jurul lor o perioadă bună după ce prietenii lui s-au plictisit de cele 101 mașinute, corăbii și trenulețe.

Relaţia părinte-copil: dacă ai un copil liniștit, pe care unde-l pui, acolo stă, care nu face prea multe crize de personalitate și nu bate copiii în parc, cel mai probabil este născut în zodia Pești. Unui copil Pește trebuie să-i educi simțul practic și responsabilitatea, să-i supraveghezi cu atenție anturajul și obiceiurile, căci este foarte influențabil și poate rătăci drumul ușor. Dacă i se depistează și cultivă talentele, poate ajunge „cineva“ în domeniul respectiv.

Compatibilitatea părinte-copil:
Zodii compatibile: Rac, Scorpion, Peşti, Taur, Fecioară, Capricorn
Zodii mai puţin compatibile: Leu, Berbec, Săgetător, Vărsător, Gemeni, Balanţă

Sursa: unica.ro

0 885
Gustari antimofturi

Noi am fost crescuți de părinți care ne-au spus să mâncăm tot din farfurie și nici nu ne mai amintim de vremurile când noi eram juniori și făceam mofturi la mâncare. Pentru un părinte, puține lucruri sunt mai frustrante pentru decât situația în care cel mic nu vrea să mănânce.

Copiii trec prin perioade de creștere accelerată, în care rad totul din farfurie, alternate cu perioade de stagnare, când nu consumă atât de multă hrană. Dacă face mofturi, poate fi bolnăvior, poate fi supărat de erupția dentară sau se simte deranjat de ceva – de obicei, preia anxietatea ta legată de faptul că nu mănâncă, iar această tensiune îi taie cu totul pofta de mâncare.

După vârsta de doi ani, copilul poate face mofturi la masă pentru că și-a dezvoltat deja propriile preferințe alimentare, de care tu nu întotdeauna ții cont sau este preocupat de alte activități, mult mai interesante, de la care  nu dorește să fie distras.

Uite câteva idei de gustări anti-mofturi, care vor plăcea oricărui copil (și adulților, de altfel:)

Miel alb

Vacuta Zoica

Pestisorul auriu

Corabia piratilor

Albinuta Mia

Nemo

Girafa Nina

Micul Print

Sursa: unica.ro

0 676
Probleme sarcina

Când ești însărcinată pentru prima oară, orice mic lucru te poate îngrijora. Medicul care te are în supraveghere te va învăța care sunt simptomele normale care însoțesc sarcina, dar și ce să NU treci cu vederea în timpul celor 9 luni.

Durerile

Durerile de spate și din zona pelvină  sunt oarecum normale fiind cauzate la început de sarcină de excesul de progesteron, care relaxează musculatura, pregtind corpul pentru dezvoltarea fătului și  greutatea pe care va trebui să o cari până în luna a noua. În ultima parte a sarcinii durerile sunt cauzate de suprasolicitarea ligamentelor și musculaturii și de schimbarea centrului de greutate.  Dar durerile severe pot fi un simptom pentru o sarcină ectopică, un avort, un travaliu prematur sau probleme legate de placentă.

Sângerări

Orice sângerare în timpul sarcinii trebuie raportată medicului. În timp ce unele sângerări minore în perioada în care înainte de sarcină îți venea ciclul nu sunt ieșite cu totul din comun, sângerările însoțite de dureri abdominale pot fi indicator al unei sarcini ectopice sau semnalează un avort spontan. O sângerare bruscă poate fi un simptom pentru malformații ale placentei (placentă previa sau abruptio).

Febra

Febra în sarcină indică de obicei infecții urinare – atunci când nu este un simptom asociat pentru răceală sau grijpă. O temperatură ridicată a corpului mamei poate afecta dezvoltarea fătului sau poate induce nașterea prematură. Deși în mod normal antibioticele nu sunt recomandate în sarcină, infecția urinară va trebui tratată cu antibiotice, prescrise numai la recomandarea medicului.

Probleme de vedere

Vederea dublă, în ceață, imaginea unor puncte care pulsează sau alte probleme de vedere pot fi un simptom pentru pre-eclampsia, asociată și cu edeme (mâini și picioare pufoase) sau dureri de cap.

Sursa: unica.ro

0 941
Simptome bebelusi

Ori de câte ori sunteți îngrjorați ar trebui să vorbiți cu medicul pediatru. Unii părinți se jenează să sune medicul pentru ”orice prostie”, în timp ce alții ignoră simptome care indică afecțiuni periculoase. Uite când să chemi medicul sau să te duci la camera de gardă a celui mai apropiat spital de pediatrie, dacă simptomele se petrec la ore din noapte.

Bebelușul geme prelungit – geme sau plânge slab, dar plânsul durează ore întregi și cel mic nu poate fi consolat prin nicio metodă.

Plânsul extrem de strident, care nu seamănă cu celelalte tipuri din -lâns din repertoriul celui mic – este un simptom care nu trebuie ignorat.

Episoade de vomă – voma verde sau galbenă sau episoadele de vomă repetate, mai multe de 3 pe zi sau voma în jet.

Schimbarea consistenței scaunului – dacă este constipat, dacă are diaree, dacă în scaun se văd urme de sânge

Temperatura anormală – Febra  de peste 37,7 grade Celsius este periculoasă la nou-născut, iar la un sugar de 3 luni o temperatură de peste 38 de grade este considerată mare. Febra de peste 39 de grade este periculoasă la orice vârstă și poate provoca celui mic convulsii febrile.

Iritabilitatea – bebe plânge mai tot timpul, pare supărat, deranjat de ceva. Tonul plânsului este neschimbat pe parcursul unor ore și cel mic nu se odihnește.

Letargia – dacă cel mic doarme dus mult mai mult timp decât de obicei sau nu este activ, dacă nu vrea să mănânce 2 mese consecutive sau mai bine de 8 ore, trebuie să vorbești rapid cu pediatrul.

Stagnarea în greutate– între a cincea zi după naștere și sfârșitul celui de-a treia luni de viață, bebelusul trebuie sa ia în greutate măcar 15  grame pe zi. Bebe ia insuficient în greutate dacă este poziționat incorect la sân sau dacă are probleme de digestie – fie că este vorba despre o infecție cu Salmonella sau despre sindromului de malabsorbție.  În acest al doilea caz, intestinul subțire nu absoarbe suficienți nutrienți, din cauza unor perturbări în funcțiile sistemului digestiv,sau a unor boli sau a unor procese inflamatorii sau defecte congenitale.

Sursa: unica.ro

0 933
Alimente pentru inteligenta

Între adepții teoriei conform căreia inteligența este moștenită genetic și cei care susțin că inteligența ține în primul rând de alimentație sunt dispute vechi. În timp ce niciuna dintre tabere nu poate prezenta argumente finale, cercetătorii s-au pus de acord că alimentația în special din primii ani de viață influențează decisiv procesele cognitive și dezvoltarea inteligenței. Uite ce să-i dai celui mic să mănânce, dacă vrei să fie (și mai) deștept!

Ciocolată

Da, te îndemnăm să dai copilului câte o bucățică de ciocolată din când în când, după ce a trecut de pragul celor 18 luni. De bună calitate și amăruie, cu conținut de cacao de peste 70%, ciocolata crește nivelurile de dopamine, derotonină și flavonoizii din corp, strâns legate de funcționarea creierului și nivelul de inteligență.

Nuci, midgale, alune, fistic

Bogate în grăsimi mononesaturate, calciu, magnerziu, potasiu, fier și zinc, nucile, migdalele, alunele și fisticul (toate crude) păstrează vasele sanguine în formă, facilâtând funcționarea creierului la capacitate maximă. Atenție – în cazul copiilor cu antecedente de alergii în familie, este bine să introduce după vârsta de doi ani nucile, midgalele, alunele și fisticul în meniul celui mic.

Mazăre, linte și fasole

Bogate în proteine de calitate, mazărea, lintea și fasolea asigură necesarul de fier pentru copii, mineral în lipsa căruia cel mic se simte mereo oboist, are dificultăți de concentrare, atenție și memorie. Lintea mai conține fibre, vitamina B (în special B3, esenţială pentru funcţionarea sistemului nervos şi digestiv), calciu și fibre.

Stafide

Bogate în fier și vitamine din complexul B stafidele stimulează producerea de celule roşii din sânge și transportul oxigenului către creier.Stafidele conțin o mulțime de antioxidanți și au și  proprietăţi antibacteriene, ajutând la întărirea sistemului imunitar.

Roșii

În roșii găsești vitamina A, C și acid folic și o mulțime de alți nutrienți și antioxidanți , printre care licopen, colina, betacaroten și luteină.

Acidul alfa-lipoic conținut de roșii ajută corpul să convertească glucoza în energie, iar colina conținută de aceste fructe,căci da, roșiile sunt considerate fructe, ajută la transmiterea impulsurilor nervoase, îmbunătățește memoria și induce un somn odihnitor.

Sursa: unica.ro

0 838
Medicatia copiilor

Boli care pentru adulți nu sunt periculoase au urmări serioase la copii, în special în primul an de viață, când sistemul lor imunitar este imatur. Tocmai de aceea este foarte important ca medicația copiilor să nu fie administrată altfel decât la indicația medicului. Uite care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac părinții când când este vorba depsre medicația copiilor.

Antitermice fără prescripție medicală

Există anumite grupe de medicamente, cum ar fi suspensiile orale pe bază de ibuprofen cu efect antitermic şi analgezic, care pot fi administrate copiilor cu vârsta peste 3 luni fără un consult medical. Acestea pot ameliora durerile de cap, pe cele provocate de răceală sau de gripă, durerile de dinţi sau febra asociată acestora. Dar febra poate fi un simptom asociat cu multe afecțiuni (dintre care unele foarte grave) și ca atare, părinții nu ar trebui să administreze antitermice, ci să consulte întâi pediatrul, pentru o confirmare a diagnosticului presupus de ei.

Supradozele

Părinții tind să fie flexibili în privința administrării medicației copiilor, mai ales dacă este vorba despre produse eliberate fără prescripție medicală. Ei supradozează medicamentele, pentru a fi siguri că cel mic se vindecă mai repede. În cazul în care nu sunt respectate recomandările existente în prospect, există riscul de supradozaj, sau se poate întâmpla ca, dimpotrivă ca tratamentul să nu-și facă efectul. În plus, cele mai multe medicamente se adminstrează în funcție de kilogram/corp și nu de vârsta copilului, un motiv în plus pentru a consulta pediatrul și a nu adminsitra medicamente după ureche .

Abuzul de antibiotice

La primul semn de răceală și gripă, părinții administrează antibiotice. Răceala și gripa sunt produse însă de virusuri, asupra cărora antibioticele nu au vreun efect. Simptomele asociate cu răceala și gripa –  febră, durere de cap, dureri musculare – se ameliorează în urma tratamentelor cu antipiretice, analgezice sau anti-inflamatorii și nu datorită antibioticelor, care în afară de faptul că nu au efect, pot provoca mutații ale virusurilor și le pot crește rezistența.

Sursa: unica.ro

0 1007
Tetra Pak

Ai copil de 3-4 ani? Iată cum îl poți învăța să se descurce sigur. Suntem mereu pe fugă, mereu avem ceva de făcut, iar când suntem acasă, mamele trebuie să mențină echilibrul între treburile casnice și nevoia de a petrece timp de calitate cu copilul. Iată ce putem face pentru a petrece mai mult timp alături de cei dragi.

Luați micul dejun împreună!
Poate fi amuzant să pregătești împreună cu copilul micul dejun, cea mai importantă masă a zilei care asigură 30% din necesarul nutrițional al unei zile. Un bol de cereale cu fructe, semințe și lapte sau o cană de lapte pot fi pregătite repede și, în plus, e important să vă stabiliți un ritual sănătos de început de zi. Psihologii recomandă implicarea copilului de peste 2 ani și jumătate care poate să ajute aducând cutia de lapte, să adauge fructele sau cerealele în bol, iar dacă este mai mare, se poate distra deschizând și închizând cutia de lapte și să o așeze apoi în frigider. Anumite tipuri de cutii de lapte și de capace sunt ușor de ținut ân mână și de deschis pentru copii.

Planificați și faceți împreună cumpărăturile!
Este amuzant pentru copil și îl ajută să își dezvolte încrederea în sine dacă participă la activitățile din familie. El poate să contribuie la scrierea listei de cumpărături, la alegerea produselor în magazin și la depozitarea acestora. Este un bun prilej ca să repetați, de pildă, beneficiile anumitor alimente, să faceți anumite jocuri (de exemplu, să repete denumiri într-o limbă străină), să îi stimulezi creativitatea. Este cel mai bun prilej să învețe că e bine să aibă trei mese pe zi și două gustări. Lăsați-l pe el să spună ce ar dori să cumpărați și de ce. Astfel, veți vedea ce alimente îi plac cel mai mult, dacă a reținut ce trebuie să mănânce în fiecare zi. Tot în joacă îl puteți învăța că laptele UHT e mai sigur, că fructele de sezon conțin anumite vitamine și anumiți nutrienți de care avem nevoie în acel anotimp.

Copiii învață mai ușor când se distrează să facă gesturi firești!
Pentru copiii mici, anumite lucruri care adulților le pot părea plictisitoare, pot deveni fascinante. Dacă îi povestești de ce trebuie să oprească apa, să stingă lumina, să separe ambalajele de carton și hârtia, de plastic, metal și sticlă, o va face ca pe o joacă. E nevoie doar să îi povestești că și el poate să protejeze copacii, natura și vei avea un ajutor de nădejde în casă.

Cel mai important – ne distrăm și învățăm!
Orice sarcină poate fi transformată într-o joacă. De la felul în care ne povestim reciproc ce am facut în ziua respectivă, la diferite sarcini. Copilul este fascinat la această vârstă de ce se petrece în jurul său, dar mai mult, își dorește să fie activ (căci spun ca este mare, nu-i așa?), să ia parte la ce fac părinții, bunicii, frații sau surorile mai mari. De aceea, îți poți stimula copilul atât prin jocuri de rol, cât și implicându-l în diferite sarcini mici, de zi cu zi – spălatul fructelor, spalatul legumelor pentru supă, aranjarea jucăriilor, punerea hainelor la spălat sau în dulap, punerea rufelor la uscat, hrănitul pisicii sau câinelui.

Igiena și siguranța alimentară, pe locul întâi!
Acum este momentul cel mai potrivit să îl învățăm despre igienă, nu numai despre cea personală (spălatul pe mâini, pe dinți), ci și despre siguranță și felul în care mâncăm sau păstrăm anumite alimente ca să nu ne îmbolnăvim. Începem cu lucrurile simple de exemplu, așa cum nu mănânce ceva ce a căzut pe jos, nu punem pe jos nici fructele, legumele, cutia de lapte, nu mănâncă de la străini, nu mănâncă dintr-un aliment din care a mâncat deja altcineva (străin sau cunoscut). Copilul va face ceea ce vede în familie, de aceea e important ca toți membrii familiei să facă ceea ce spun și ceea ce învață copilul.

“Regulile de siguranța alimentară și igiena alimentației sunt foarte importante de la cea mai mică vârstă deoarece copiii sunt cei mai vulnerabili la diferite tipuri de enterocolite și la diferite virusuri care se transmit prin alimente contaminate sau prin nerespectarea regulilor de igienă. Acum este vârsta la care învață și începe să înțeleagă că trebuie să mâncăm echilibrat, fructe, legume, lapte, carne, că dulciurile sunt excepționale. Fiecare regulă de igienă transmisă copilului și asimilată de acesta este la fel de importantă ca regulile de bună creștere și îl va ajuta să crească și să se dezvolte sănătos. Grija manifestată față de dezvoltarea lui cognitivă și emoțională trebuie să fie neapărat dublată de grija față de sănătatea lui. Mesele trebuie să fie mici, variate, să includă alimente din piramida nutrițională, sigure, controlate sanitar-veterinar”, declară Maria Spiridon, nutriționist și dietetician

Acest articol face parte din campania  “Lucrurile bune vin în ambalaje Tetra Pak”. Campania educaţională îşi doreşte să informeze consumatorii despre importanța siguranței alimentare și alimentaţia echilibrată. Povestea Tetra Pak a început în 1943 când dr. Reuben Rausing, care deținea atunci o companie de ambalaje în Suedia,  a început să dezvolte un ambalaj pentru lapte care să necesite minimum de material și să asigure maximum de igienă. Ideea lui era să creeze un ambalaj care să fie, în același timp, conomic, igienic și ușor de distribuit, ceva ce nu a mai fost făcut înainte. Astfel, primele ambalaje au fost lansate în 1951, iar în 10 ani mai târziu, în 1961 a fost lansată prima mașină de ambalare aseptică a laptelui. Această inovație a marcat începutul unei noi ere în domeniul siguranței și calității alimentare. Ne puteţi urmări pe pagina www.facebook.com/TetraPakRomania

Sursa: unica.ro

0 833
Mofturi la masa

Noi spunem că face mofturi la masă, dar micuțul tău are întotdeauna un motiv pentru care refuză să mănânce. Uite care ar putea fi cauzele și ce strategii funcționează mai bine atunci când cel mic refuză să mănânce.

Chiar dacă pe vremea când îl alăptai, micuțul tău era de neoprit la ora de masă, acum face mofturi la orice i-ai da. Ce s-a întâmplat? Faci tu ceva greșit?

Nu, nu te impactienta și nici nu te învinovăți prea tare. Copiii trec prin astfel de perioade de pierdere a apetitului. Pe de o parte acest lucru este normal, date fiind diferențele în ritmul de creștere – după câteva luni de creștere accelerată, care se traduc și prin consumarea unei cantități mai mari de hrană, copilul trece printr-o perioadă de stagnare și ca atare, nevoile lui nutriționale nu mai sunt atât de mari.

Pe de altă parte, erupția dentară îl oate necăji și chiar dacă îi este foame, refuză să mănânce temporar, fiindcă dințișorii îl supără.

Un alt motiv pentru care cel mic face mofturi la masă, în perioada din jurul primei aniversări este legat de faptul că după vârsta de 8 luni, bebelușul tău își dorește mai multă autonomie. Dacă este lăsat, el se poate servi singur din castonel, chiar dacă nu cu mare precizie. În momentul în care tu insiști să îi dai să mănânce, refuzul poate fi forma lui de protest și de a-ți atrage atenția că vrea și poate să se hrănească singur.

Mâncatul îl plictisește

Copiii care au trecut de prima aniversare mai fac mofturi la masă și pentru că pentru ei, care tocmai au descoperit mersul, a sta la masă, pironit într-un scaun, este de-a dreptul plictisitor. Sunt atâtea lucruri frumoase de văzut și de făcut, de ce să ne pierdem timpul mâncând. Paradoxul face însă că tocmai în această perioadă copilul tău are nevoie de mai mulți nutrienți și mai multă energie, care să-l susțină în efortul lui de a merge. Încurcat între dorința de a explora și nevoia de a mânca, cel mic poate trece prin episoade de plâns la masă și poate refuza să mănânce, pentru că nu are sistemul de luare a deciziilor la fel de bine pus la punct ca al unui adult și nu poate soluționa această ”dilemă”.

Fii răbdătoare, lasă-l să exploreze încă un pic și oferă-i abia apoi castronașul cu mâncare. Nu face greșeala de a umbla după cel mic prin casă, sau prin parc, doar-doar o mânca. Juniorul tău trebuie să știe că are un program pe care tu îl faci!

Sursa: unica.ro

0 836
Prima ora de viata a bebelusului

Te-ai intrebat vreodată cum vede micuțul tău lumea imediat ce s-a născut? Cercetătorii suedezi au înregistrat reacțiile bebelușilor în primele 60 de minute după venirea pe lume. Studiul a fost realizat pe un eșantion de 28 de nou-născuți. Aceștia au fost lăsați să se comporte în mod natural, fără vreo intervenție din partea adulților. Uite de au arătat filmulețele despre instinctele naturale ale nou-născuților.

Minutul 0: Imediat după venirea pe lume, bebelușul plânge – plânsul/țipăt nu este unul de supărare, ci îl ajută pe cel mic să stimuleze funcționarea plămânilor.

Minutul 2 – După ce este curățat și dat mamei, bebelușul stă perfect întins la pieptul ei, fără să scoată un sunet.

Minutul 3 – nou-născutul deschide ochii pentru prima oară și mișcă ușor capul și gura, ca și când ar căuta sânul. Apoi, se odihnește puțin la pieptul mamei.

Minutul 8 – bebe devine mai activ, se uită cu atenție la fața mamei și începe să-și ducă mâinile la guriță, cel mai probabil din cauza senzației de foame.

Minutul 15 – E timpul pentru o pauză. Nou-născutul se pune la pieptul mamei din nou, cu ochii închiși.

Minutul 30 – Bebe se trezește plin de energie și se îndreaptă instinctiv câte sânul mamei – simte probabil mirosul de lapte, cred specialiștii. Are loc o primă încercare de a suge, dar care nu este încununată de succes. Până la sfârșitul primei ore de viață însă bebelușul s-a hrănit deja. Nu poate mânca încă mult, dar câteva gurițe de colostru, extrem de bogat în nutrienți,  sunt de ajuns pentru o primă masă.Imediat după masă, răpus de efort, bebelușul adoarme profund.

Sursa: unica.ro

0 892
Pisicile si copiii

Părinții se tem că pisicile pot provoca alergii copiilor și îi pot îmbolnăvi de toxoplasmoză. Dar noi studii arată că juniorii care cresc împreună cu o pisică sunt mai sănătoși, mai inteligenți și mai fericiți decât copiii care nu au feline acasă.

Diferite studii realizate pe copii cu vârste între 0-7 ani arată că acei juniori care au crescut de mici cu o pisică sunt mai puțin predispuși la alergii decât cei care nu au avut animale în casă și sunt, per ansamblu, mai sănătoși. În ciuda temerilor părinților, copiii care cresc în preajma unei pisici au un risc semnificativ mai mic de a dezvolta astm – spun specialiștii.

Terapia cu pisici a fost încercată cu succes în cazul copiilor cu autism. Micuții diagnosticați cu autism și care au dificultăți de comunicare cu cei de vârsta lor sau cu părinții au înregistrat progrese vizibile în cazul terapiei, atunci când au avut lângă ei o pisică. Pisicile sunt folosite de altfel și pentru tratarea altor tulburări de dezvoltare.

Copiii timizi, mai puțin activi sau cu un temerament flegmatic beneficiază în mod special de prezența unei pisici în casă. În preajma micuței feline, juniorii își dezvoltă mai mult atenția și puterea de concentrare, dar și viteza de gândire. Cercetătorii în știinte comportamentale susțin că prin simpla urmărire cu privirea a pisicii în timp ce aceasta se joacă ne crește semnificativ capacitatea de funcționare a creierului.

Alte studii demonstrează că juniorii care au pisici sunt mai sociabili, mai responsabili și mai ordonați în gândire față de alți copii de vârsta lor care nu au în preajmă o pisică.

Sursa: unica.ro

CELE MAI POPULARE ARTICOLE

Baietel sau fetita

0 28941
Esti curios/curioasa sa afli sexul urmatorului tau bebelus? Incearca aplicatia de mai jos si vei afla!
Cati copii vei avea?

Reclama ta aici!