Desene animate pentru copii
Planse de colorat
Cantece pentru copii
Home Arhiva 2014 iulie

Arhiva lunaraiulie 2014

0 956
Respiratie urat mirositoare

Spre deosebire de adulți, copiii au rareori probleme cu respirația urât mirositoare dimineața, iar igiena dentară riguroasă ar trebui să elimine această posibilitate.

Dacă îi miroase urât gura, cel mai probabil de vină este o infecție.

Infecțiile bucale și faringoamigdalita sunt cele mai frecvente motice pentru care celui mic îi miroase urât gura. Mai poate fi vorba și despre blocarea unui corp străin în nas (copiii mici își introduc des obiecte în nas), blocaj care poate produse o secreție, o supurare la nivelul uneia sau ambelor nări Infecția sinusurilor sau chiar o amigdalită au ca efect apariția halenei.

Dacă îi miroase gura, de vină ar putea fi și un dinta cariat. La copii, cariile evoluează extrem de repede și trebuie tratate, chiar dacă este vorba despre dinții de lapte – vezi aici cum să previi apariția cariilor.

Prezența paraziților intestinali poate avea și ea ca efect respirația urât mirositoare.

Dacă celui mic îi miroase gura, cel mai bine este să raportezi simptomele medicului pediatru, care poate pune diagnosticul concludent și poate recomanda cel mai bun tratament. Apa de gură nu trebuie administrată copiilor și de altfel, ca și în cazul adulților, aceasta nu tratează problema, doar ascunde pentru o perioadă mirosul neplăcut.

Sursa: unica.ro

0 934
Nutrienti pentru copii

Ca părinte, ai controlul total al aportului de nutrienți pentru copilul tău. Îl poți ajuta (și este de datoria ta să o faci) să înceapă cu dreptul drumul în viață, știind că alimentația din primii 3 ani contribuie la dezvoltarea armonioasă a copilului sau, dimpotrivă, reprezintă o bază pe care se vor dezvolta mai târziu afecțiuni grave, cauzate de carențe alimentare timpurii. Uite care sunt 3 nutrienți esențiali pentru bebelușul tău și în ce alimente se găsesc:

Proteine

Corpul uman are nevoie de proteine, care au rol în dezvoltarea efectivă a celulelor, a mușchilor și a organelor. Bebelușii, aflați în creștere accelerată în raport cu un adult, au o nevoie și mai mare de proteine decât aceștia, față de greutatea lor. Un copil de un an nevoie de cel puțin 150 de grame de proteine/zi. Cele mai bune surse de proteine în primul an îl reprezintă laptele matern, laptele formulă special conceput pentru bebeluși, albuțul de ou (atenție, unii bebeluși sunt alergici la ou!), carnea slabă (de vită sau curcan), fasolea, mazărea și alte leguminoase.

Calciu

Creșterea accelerată a oaselor și erupția dentară, dar și funcționarea mușchilor nu ar fi posibile fără calciu, un mineral esențial în primii ani de viață. În primele luni, rezervele de calciu sunt luate din laptele matern, alături de alți nutrienți esențiali, dar este important ca, odată cu începerea diversificării, să te aisguri că introduci în alimentația micuțului tău meniuri bogate în calciu – iart, brânză, pește gras (somon), legumele de culoare verde-închis, precum spanacul, broccoli), sucul de portocale  reprezintă surse bogate în calciu ușor de asimulat de către copil. Ține cont de faptul că absorbția calciului este favorizată de vitamina C.

Zinc

Un mineral căruia nu i se acordă importanța cuvenită, zincul este esențial în primul an pentru fortificarea sistemului imunitar al bebelușului și susținerea creșterii accelerate. Germenii de grâu, carnea de vită, fasolea, porumbul și alte leguminoase sunt bogate în zinc, esențial pentru buna dezvoltare a celui mic.

Sursa: unica.ro

0 881
Mananca prea mult

Creșterea fizică a copiilor este remarcabilă: în primul an, un bebeluș își dublează greutatea de nașterere în primele 4-5 luni, apoi și-o triplează, până la prima aniversare. În același timp, un bebeșuș crește cu aproximativ 50% până la sfârșitul primului său an de viață. Ce faci însă când cel mic crește într-un ritm prea accelerat și mănâncă prea mult?

Ritmul de creștere al copilului mic depinde, în principal, de doi factori: ereditatea și nutriția corespunzătoare.

Cei mai mulți dintre părinți sunt îngrijorați de obiceiurile de hrănire ale copiilor lor. La o extremă, multe mămici (în principal, căci mămicile sunt ceva mai anxioase, mai ales în cazul primului copil) sunt îngrijorate că cel mic mănâncă prea puțin.

La cealaltă extremă se află părinții care se tem că juniorul lor mănâncă prea mult. Apetitul exagerat își are rădăcinile în primul an de viață Dacă bebelușul este hrănit des (și mult), cel mai probabil va deveni un junior care va avea o tendință de obezitate. Conform unei teorii, celulele grase se multiplică în organism rapid, și odată ce acest lucru se întâmplă, ele trimit către creier semnale care duc la creșterea apetitului. Chiar dacă greutatea este ținută oarecum sub control și copilului i se mișcorează porțiile de mâncare (lucru destul de dificil de făcut cu un copil care nu înțelege argumente care țin de sănătatea lui sau de logică), memoria acestor celule grase rămâne și tendința lor este de multiplicare.

Măsuri de luat când mănâncă prea mult

Vizita la pediatru și, dacă este cazul, la un endocrinolog constituie primul pas pe lista de măsuri dacă cel mic mănâncă prea mult.

Cum creșterea rapidă în greutate suprasolicită organele celui mic, aflate în dezvoltare, și mai ales inima, controlarea regimului alimentar nu este un moft, ci o prioritate pentru sănătatea copilului.

Schimbările alimentare trebuie să fie unele de durată și au mai mare succes dacă ântregul regim alimentar al familiei este schimbat.

Dacă un copil care mănâncă prea mult este privat de mâncare, dar își vede părinții mâncând mult, haotic sau nesănătos, lupta cu kilogramele este pierdută din start. Cel mic se simte pedepsit și va mânca și mai mult, într-un efcort de a se consola afectiv.

Dacă juniorul tău mănâncă prea mult:

  • explică problema întregii familii și cere-le ajutorul pentru a ține lucrurie sub control.
  • nu-i oferi copilului gustrărele între mese, nu-l întreba dacă-i este foame (uneori, el poate mânca automat, de oboseală sau pentru că se află într-o situație în care alții mănâncă)
  • include mai multe ore de sport în program, dar și suficientă odihnă (pentru că, în urma efortului fizic, pofta de mâncare se dublează)
  • mută masa de seară ceva mai devreme – fă o regulă din faptul că după ora 20 nimeni nu mai mănâncă la voi în casă, pentru a-i da timp stomacului să proceseze și să asimileze hrana.
  • înlocuiește dulciurile cu gustări sănătoase – felii de fructe, biscuiți integrali, îndulciți cu miere sau fructoză – și renunță complet la mâncarea de tip fast-food, care favorizează acumularea rapidă de grăsime.

Sursa: unica.ro

0 756
Alimente sanatoase

Dacă în articolul Alimentele sănătoase, prietenii copilului mic am discutat despre cum ne învățăm copilul mic să aleagă alimentele sănătoase, am întrebat psihologul ce putem face în cazul copilului mai mare de 2 ani. Nu de puține ori ne luptăm cu el să mănânce alimentele care îi asigură nutrienții atât de necesari pentru dezvoltarea armonioasă, să își bea laptele în fiecare zi, să mănânce legume și fructe. Iată în continuare sfaturile psihologului Cristiana Haica:

După împlinirea vârstei de 2 ani, situația se schimbă, cei mai mulţi copii de 2-3 ani avand probleme cu mâncatul. De ce? Pentru că este cel mai simplu mod prin care ei îşi pot exercita controlul, îşi manifestă independenţa – prin a mânca sau a nu mânca, după caz, la o varsta la care copiii isi doresc sa domine mediul fizic si social in care traiesc prin diferite mijloace. Aşa că mulţi au „probleme” cu mâncarea, mai ales dacă nu le place ceea ce au în farfurie, sau daca parintii au o problema cu cat si ce mananca copilul.

Poate că puştiul vostru nu vrea să mănânce decât carnita. Când el face fixaţie pe un singur fel de mâncare noi ca părinti ne-am putea simţi obligati să îi dam numai acel fel în fiecare zi încât să fim sigur că  mănâncă ceva, dar stim pe de alta parte ca este o greșeala, deoarece ne abatem de la ceea ce este bine pentru copil – să mănânce diversificat. Mai ales că la un moment dat se va sătura de acest fel şi atunci ce facem?

Pentru că noi, ca părinți, alegem ce îi punem în farfurie copilului, nu trebuie să ne simțim obligați să îi dam numai cărniță. Dacă o facem, vom pierde ocazia de a introduce noi alimente, și riscăm să îi creăm carențe nutriționale, și chiar boli. 

Foarte multe din fixaţiile alimentare ale copilului nu ar exista dacă părinţii ar ști să se raporteze corect la alimentație. Cu siguranță copilul nu va muri de foame dacă nu va primi doar felul pe care și-l dorește şi va prefera să înveţe să fie mai flexibil, mai degrabă decât să se înfometeze. Ca urmare va trebui să îi prezentăm pe rând, în fiecare zi câte un fel din o varietate de alimente, în care să includem şi favoritele, dar şi unele noi. Alegerea copilului se va face astfel intre alimentele bune (ce vrei azi sa papi – spanac sau mazare, de exemplu), nu il intrebam ca la restaurant ce ar dori sa manance, pentru ca el va mentiona numai felul preferat. Micuţul ne va surprinde la un moment dat mâncând cu plăcere din toate acestea.

Poate că nu îi va plăcea mâncarea de mazăre, de exemplu, de la prima prezentare, dar asta nu înseamnă că trebuie să scoatem complet din meniu această mâncare şi să nu i-o mai punem în farfurie. În mod normal copiii au nevoie de timp ca să accepte gusturi şi texturi noi ale alimentelor, aşa că trebuie să continuăm să servim acel preparat copilului, și începem prin a pune foarte puţin în farfurie, îl invităm doar să guste, fără a-l forţa și fără a anticipa eşecul cu comentarii care pot cauza o atitutudine de respingere, precum: „sper să îți placă”, „eu nu am mâncat niciodată aşa ceva”, „crezi că o să vrea?” “trebuie să mănânci”etc.

Nu uitați că noi suntem cel mai bun exemplu pentru copil, iar dacă acesta ne vede că mâncăm cu plăcere alimente sănătoase şi din preparatele noi, le va accepta cu mai multă ușurință. De asemenea, e important să nu ne  „târguim” cu copilul pentru a-l face să mănânce. De exemplu, dacă vrem să îi dăm copilului să mănânce un aliment nou, iar el zice nu şi refuză să guste, nu vom începe un discurs despre cât de hrănitor este acel aliment, cât de mare şi de puternic se va face puştiul dacă mănâncă preparatul acela, și nici nu vom începe să negociem „dacă iei o gură îţi dau şi prăjitură” sau altceva ce i-ar place copilului. Poate că aceste tehnici merg o dată, dar în nici un caz pe termen lung. Această abordare duce în timp la aversiunea faţă de unele alimente. Desigur, asta nu înseamnă că nu trebuie să prezentăm copilului beneficiile alimentelor sănătoase, dar nici să întâmpinăm fiecare lingură de mancare  respinsă de copil cu o salvă de ode la adresa virtuţilor produsului respectiv. Putem însă să îi spunem că alimentul respectiv contine vitaminele (ce vitamine conține), proteine etc., și că acestea îi fac bine la mușchi, ochișori ș.a.m.d., pe un ton neutru, fără să pară că îi “vindem” ceva. Sau discutăm ca și cu un om mare despre programul zilei respective, despre primăvară, păsări, copaci, animale, ca un fel de program de culturalizare pe timpul mesei, în condițiile în care sub nici o formă nu vom ține televizorul aprins când copilul ia masa.

Pentru mulţi copii momentul mesei devine  o sesiune de negocieri încă de la început, cu promisiuni de fel şi fel de deserturi şi premii la final. Nici asta nu încurajează alimetaţia sănătoasă. Aceste promisiuni creează copilului impresia că dulciurile (care ar trebui evitate la această vârstă) sunt mai valoroase decât alimentele bune (din moment ce sunt recompense). Nici ameninţările cu pedeapsa nu trebuie folosite. Toate acestea nu fac decât să creeze o luptă pentru putere. Pentru a încuraja mâncatul sănătos va trebui să îi oferim copilului o gamă de alimente sănătoase (dupa ce mănânci asta – spanacul, îţi dă mami piersică sau pară, de exemplu) şi să menţinem o stare de spirit pozitivă la masă (nu încordare şi nervi).

Ca să recapitulăm:

  • Îi servim copilului porţii echilibrate nici prea mari nici prea mici (uneori avem tendinta să supraestimăm cantitatea de mâncare de care copilul are nevoie). În special pentru alimentele care nu sunt preferate de el câteva linguri în farfurie sunt arhisuficiente. Porţiile mici sperie mai puţin copilul, pe când porţiile mari încurajează în timp mâncatul în exces şi obezitatea.
  • Nu negociem; putem să încurajăm copilul „să ia o guriţă”, dar nu vom pica în capcana negocierii cu el. Pregătim două feluri de mâncare sănătoasă şi il lasam să aleagă pe care din ele îl preferă.
  • Mâncăm cu toţii la masă, nu punem copilul separat, ca el să vadă toată familia la masă, mai ales mâncând mâncare sănătoasă (modelare prin exemplul personal al părintelui). Copilul va mânca mai multe fructe şi legume dacă îi vede pe ceilalţi (mai ales copii) că fac acest lucru, aşa că profita de ocazia de a-i da să mănânce fructele împreună cu prietenii lui (servindu-i pe toţi).
  • Lasă-l să mănânce singur (cu mânuța lui). Copiii ar trebui să înceapă să îşi folosească degeţelele pentru a mânca încă de pe la 9 luni, lingura, furculiţa pe la 15-18 luni. Putem lăsa la 2-3 ani copilul să mănânce singur, dar  vom sta lângă el să ne asiguram că are în burtică suficientă mâncare, pentru că poate obosi mâncând singur. Dacă nu lasam copilul să mănânce singur îi iau controlul pe care el şi-ar dori firesc să îl exercite asupra mesei. Şi atunci apar problemele. Atenţie la supraalimentare!
  • Ascultati-va copilul! Fiti atenti  la ce vrea copilul să comunice prin comportamentul său. Când se apucă să se joace la masă cu alimentele înseamnă că e sătul, deci nu trebuie să insistăm. Dacă cere ceva de mâncat pe tot parcursul zilei, nu trebuie să îi dăm sucuri dulci, biscuiti, covrigei, bombonele, pentru că va pierde controlul senzaţiei de foame şi saţietateeste bine să îi structurăm foarte bine orele pentru mesele principale şi pentru gustări. Dacă nu vrea să mănânce nimic la această masă, trecem peste şi mai oferim ceva la masa următoare.
  • Dacă sare peste o masă?

La această vârstă copii au nevoie de un program fix de 3 mese principale şi 2-3 gustări, dar nu înseamnă că e obligatoriu să mănânce de fiecare dată, acesta este numai orarul meselor. Copilul va mânca dacă îi este foame. Sub nici o formă nu se permit mici gustări între cele 5-6 mese stabilite pentru fiecare zi (şi nici lapte, suc înainte de masă)

Acest articol face parte din campania educațională “Laptele, aliatul creșterii echilibrate a copiilor preșcolari și școlari”, inițiată de Tetra Pak, prin care sunt încurajate obiceiurile alimentare care contribuie la creșterea și dezvoltarea armonioasă a copiilor. In plus, elevii din clasele 0-VIII pot să se bucure de jocul educative online “Tinutul laptelui”. Mai multe detalii pewww.laptescolar.ro

Sursa: unica.ro

0 797
Comportamentul copiilor cu cainii

Foarte mulți părinți, mai ales cei care iubesc animalele, au convingerea că un câine nu va răni un copil mic sau un bebeluș, mai ales dacă animalul este prietenos. Nu este vorba numai despre mușcături aici, dar un câine de talie mică poate răsturna un copil și cântărește suficient de mult încât să-l rănească și accidental. Învață copilul cum să se comporte cu un câine.

În fiecare an, foarte mulți copii sunt mușcați de câini, dar nu neapărat de cei vagabonzi, ci chiar de câinii vecinilor sau pritenilor de familie ai părinților.

Sunt gesturi sau comportamente pe care copiii mici le au și care pot enerva și cel mai prietenos câine. Uite cum poți evita accidentele:

  • explică celui mic că nu trebuie să țipe sau să vorbească pe o tonalitate ascuțită în preajma unui câine – el are urechile sensibilile, iar tonalitățile ridicate sunt percepute ca o amenințare, drept care, este posibil ca acel câine să muște, pentru a se apăra de un potențial (crede el) pericol.
  • învață-ți copilul să Nu facă mișcări bruște în preajma unui câine. Două variante de reacție sunt posibile – fie câinele interpretează mișcarea bruscă pe post de formă de atac și ripostează, fie sare să se joace, ceea ce poate însemna și să ”ciupească”. În interacțiunea dintre pui, ciupitul nu este semn de agresivitate.
  • nu-ți lăsa copilul să se apropie de un câine dacă are obiecte în mâini – lopățele, găletuțe, avioane sau păpuși sunt doar jucării pentru copilul tău, dar pot fi percepute ca arme de câtre un câine.
  • nu-ți lăsa copilul să alerge prin spatele unui câine – l-ar putea călca la proppriu pe coadă, caz în care câinele va reacționa, să se apere.
  • atunci când copilul se apropie de câine (doar dacă și câinele este supravegheat), trebuie să o facă încet și să dea timp câinelul să îl miroasă puțin, înainte de contactul propriu-zis.

Sursa: unica.ro

0 884
Schimbari in sarcina

O perioadă importantă în viața unei femei, sarcina vine la pachet cu o mulțime de schimbări. Chiar dacă ai citit despre ele, tot te iau prin surprindere.

Instinctul de cuib

Chiar dacă ești mai rebelă de fel și dacă ai da oricând un hotel de 5 stele pe o vacanță în cort la Vama Veche, nu vei scăpa de instintul de cuibărire atunci când ești însărcinată. Primele simptome îți fac apariția prin luna a cincea, când simți nevoia să cumperi tot soiul de lucruri pentru camera bebelușului. Unii pun instinctul de cuib/cuibărire pe seama schimbărilor hormonale, alții îl leagă de faptul că după luna a patra sexul bebelușului poate fi determinat, iar realitatea viitorului bebeluș devine ceva mai concretă. Nu mai ești doar însărcinată, ești însărcinată cu o fetiță sau un băiețel și începi să simți copilul deja ca făcând parte din familie.

Parcă ești mai prostuță

Oricât de urât ar suna, multe femei se simt mai prostuțe în timpul sarcinii. Te concentrezi mai greu, ți-e gândul doar la analize și bebe, ți se schimbă prioritățile, iar sarcinile se serviciu ajung unde pe ultimul lor în listă. Valul de hormoni care inundă hipocampul, a cărui activitate este legată de memoria spațială, te face să uiți lucruri simple – unde ți-ai pus cheile de la mașină sau unde ai lăsat un document, altfel important. În plus, din săptămânile 8-10 de sarcină, bebelușul absoarbe cantități importante de fier din organismul tău, de unde și pierderile de moemorie, imposibilitatea de a te concentra cum o făceai, oboseala.

De-a râsul-plânsul

Ai auzit că în timpul sarcinii treci print-un montaign roussse de emoții, dar te-ai consolat cu ideea că se întâmplă doar în primele luni și că totul este pentru o cauză nobilă. Atunci când ești însă prinsă în aceste emoții, când treci de la râs la plâns (și invers) ân decursul unor minute, când totul pare negru, fără motiv, uiți că toate aceste schimbări sunt firești, nu te mai regăsești în această persoană capricioasă și instabilă și toată viața ta pare o altă realitate. Deși se vorbește mult despre depresia postnatală, se pare că cel puțin 10% dintre femei treci prin strări de depresie chiar în timpul sarcinii, iar acestea sunt cu atât mai grave, cu cât viitoarele mămici se simt vinovate că se simt așa când ar trebui să fie fericite, acum, că vor aduce pe lume un suflețel. Dacă ai gânduri ”gri”, nu aștepta să devină negre- vorbește imediat cu partenerul tău și cere și ajutorul unui psiholog, care să te ajute să treci prin această perioadă grea, pentru a te putea bucura de sarcină și de viitorul tău copil.

Sursa: unica.ro

0 887
Exercitii post natale

După 9 luni în care te-ai tot expandat, îți dorești să revii cât mai repede la forma dinainte de naștere. Cori Grămescu îți arată câteva exerciții după naștere, care te ajută să scapi mai repede de kilogramele în plus. Nu uita însă că înainte de a te apuca de un program de exerciții după naștere, chiar ușoare, ai nevoie de acordul medicului care te are în supraveghere.

Sigur că dorești să revii cât mai repede la forma dinainte de naștere, dar recuperarea după naștere este un proces care va dura ceva timp. Se spune că îți trebuie 9 luni, ca să devii mamă și alte 9 să redevii femeie. Nu îți impune deadline-uri nerealiste și nu te forța prea tare, în dorința ta de a-ți recăpăta formele.

Începe cu exerciții ușoare, alocă-ți câteva ore pe săptămână în care să faci aceste exerciții și fii blândă cu corpul tău, care a trecut prin transformări majore.

Cori Grămescu îți arată câteva exerciții după naștere care te ajută să tonifiezi musculatura și să scapi de kilogramele în plus:

(foto și video Robert Hanciarec)

Sursa: unica.ro

0 898
Recuperare dupa nastere

Ai citit o grămadă de cărți despre sarcină și momentul nașterii și ai văzut prin filme că ai dureri, apoi doctorii îți spun să împingi și bebelușul vine pe lume. Dar ce se întâmplă imediat după ce auzi primul orăcăit? Uite ce se întâmplă după naștere – câteva lucruri pe care nu ți se spune nimeni și pe care, mămicile care au trecut prin experiența nașterii preferă să le uite.

Poți avea frisoane

Schimbările hormonale majore care se petrec încă din primele ore după naștere pot cauza frisoane destul de violente. Acestea pot apărea și ca reacție secundară la anestezie sau în urma eliberării de endorfine. Nu te îngrijora – tremuratul va trece în câteva ore după naștere și te vei putea bucura de bebelușul pe care l-ai adus pe lume.

Nu scapi de copci

Ai auzit că epiziotomia nu mai este o procedură de rutină și că rămâne la latitudinea medicului dacă face sau nu incizia. Dar este puțin probabil că vei scăpa de copci, mai ales dacă naști pentru prima oară. Vestea bună este că, dacă ai optat pentru o anestezie epidurală, nu vei simți nici incizia, nici cusăturile. Oricum, ar fi bine să reziști tentației de a trage cu coada ochiului (și cu ajutorul oglinzii) la cicatricea ta – te va șoca să vezi zona inflamată și cusută (și dacă îți treci mâna peste porțiunea respectivă când te speli te vei cam îngrozi….). Zona se va vindeca în timp și vei uita că ai fost ”ruptă” și cusută cât ai zice… bebe! Doar el merită totul, nu?

Alăptarea nu e chiar ușoară

Toată lumea vorbește despre minunea de a-ți alăpta copilul și beneficiile alăptării. Nimeni nu-ți spune că prima masă la sân e un dezastru, că bebe nu vrea să sugă și că asistentele indignate te ceartă că ”nu vrei să alăptezi”. Chiar și așa, profită de ora mesei și pune-ți bebelușul la piept – se pare că mirosul și atingerea mamei reprezintă buni stimulenți și pentru sugarul mai leneș. Cu puțin antrenament, vei descoperi că alăptarea chiar poate fi o plăcere. Totul e să nu abandonezi.

Vei arăta ca un balon dezumflat

Imediat după naștere, burta ta arată ca un balon dezumflat – nu este deloc o imagine plăcută, iar gândul că ai putea rămâne așa te bântuie, în ciuda logicii tuturor celor care încearcă să te liniștească. După naștere, uterul începe să revină la dimensiunile inițiale – de la dimensiunea de pepene roșu trebuie să ajungă la cea de piersică, iar oxotocina, pe care corpul o secretă în timpul alăptării, joacă un rol important în contracțiile uterine și revenirea uterului la dimensiunile normale. Masajul local, aplicarea unor săculeți cu nisip sau a unei centuri speciale postnatale te pot ajuta să scapi mai repede de aspectul de balon dezumflat, dar tot va mai dura câteva luni până vei putea arăta decent într-un costum de baie și va fi nevoie și de mult sport pentru tonifierea musculaturii anbominale.

Vei sângera mult

În primele 10 minute după naștere, sângerarea este abundentă – ai putea umple o oală de dimensiuni medii cu sângele scurs. Iar după ce stai în poziție verticală, pentru a alăpta, este posibil să sângerezi ceva mai mult, chiar cu cheaguri. Dacă observi cheaguri mai mari de dimensiunea unei caise, vorbește imediat cu medicul tău. Sângerile vor continua pe parcursul primelor săptămâni după sarcină, dar cantitatea se va diminua considerabil.

Vei fi umflată ”acolo”

Dacă naști vaginal, zona va fi inflamată și dureroasă multă vreme după venirea pe lume a bebelușului. Ai fi îngrozită să afli că labiile își pot tripla dimensiunea în această perioadă! Pungile cu freon sau cu gheață, aplicate local, te pot ajuta să diminuezi senzația de durere și starea de disconfort. Și nu, nu vei rămâne așa umflată acolo, jos…

E posibil să rămâi blocată în pat

Dacă ai avut o cezariană, este posibil să nu te poți mișca din pat 12, chiar 24 de ore. În unele cazuri, anestezia (spinală sau epidurală) este foarte puternică, iar picioarele sunt prea amorțite și slăbite pentru a-ți putea susține greutatea.

Vei transpira foarte mult (și vei mirosi urât)

Chiar dacă te vei da cu deodorant, vei fi șocată să constați că transpiri excesiv și, mai grav, că miroși urât. Acestea sunt efecte secundare ale schimbărilor hormonale care se produc cu repeziciune încă din primele ore după naștere. Corpul scapă de extrogenul în exces, iar schimbările hormonale îți dereglează și termostatul care, în mod normal, ajustează temperatura corpului la nivel optim. Obișnuiște-te cu ideea că primele două luni vei transpira mult și vei și mirosi – spală-te cât mai des, aplică un deodorant bun și nu pleca în deplasări, chiar pe durată scurtă, fără servețele umede parfumate, pe care să le folosești în caz de urgență.

Sursa: unica.ro

0 859
Piele decolarata

Ai obsevat că uneori copilului tău i se decolorează pielea? Uite care ar putea fi cauzele!

Copiii se zgârie și se accidentează în mod frecvent, sunt mușcați de insecte sau se lovesc la locul de joacă, iar ca urmare, pielea este agresată, apar infecții etc. În timpul procesului de vindecare poți observa că celui mic i se decolorează pielea. În timp – care poate dura câteva luni sau chiar câțiva ani, în funcție de cât de grav a fost agresată pielea, culoarea revine la normal.

Sunt însă și alte cauze pentru care copilului tău i se decolorează pielea.

În special vara, multor copii cu tenul deschis li se decolorează pielea – celor mici le apar pete de culoare mai deschisă pe față. Cel mai probabil, petele au fost deja prezente de ceva vreme, dar vara, bronzul le scoate îne vidență. Nu se știe exact ce cauzează aceste pete, denumite pityriasis alba, cel mai probabil este vorba despre o inflamație minoră la nivelul pielii. Problema poate apărea și dispărea la câteva luni, dar nu are efecte medicale grave, fiind mai degrabă una estetică.

Infecții fungice

Dacă observi că i se decolorează pielea pe gît sau spate, sau că cel mic are mici pete maronii sau albe, ele sunt cel mai probabil cauzate de infecția cu o ciupercă – tinea versicolor.

De vină atunci când i se decolorează pielea poate fi și o dermatomicoză – afecțiunea debutează cu o crustă la nivelul porțiunii afectate, care se și decolorează. Vitiligo este o afecțiune mai rar întâlnită la copii – pielea se decolorează complet, devenind albă.

În cazul în care observi că celui mic i se decoloerază pielea, mergi la medicul pediatru sau direct la dermatolog. Nu aplica tratamente după ureche, care pot agrava problema!

Sursa: unica.ro

0 1178
Glaucomul la bebelusi

Când auzim despre un caz de glaucom, presupunem că bolnavul are peste 60 de ani. Cu greu ne imaginăm că un bebeluș poate fi suferi de glaucom și că își poate pierde vederea înainte de a avea șansa să descopere lumea. Uite ce să știi despre glaucom la bebeluși și cum să-l observi din timp.

Deși relativ rare, cazurile de glaucom la bebeluși și copii sunt legate fie de un defect congenital, fie apar, în cazul copiilor mai mărișori, în urma folosii picăturilor de ochi cu steroizi sau a unei operații pentru vreo altă afecțiune (precum cataracta).

Cazurile de glaucom sunt foarte ușor de diagnosticat, însă greu de tratat și evoluează foarte rapid. În lipsa diagnosticului timpuriu și a unei intervenții chirurgicale imediate, se ajunge la orbire.

Într-o primă fază, părinții cred că bebelușul are doar ochii mari și foarte frumoși, acesta fiind un prim simptom pentru glaucom.

De fapt, în cazurile de glaucom, umorul apos (apa, lichidul) din ochi, care se scurge printr-un mic canal (canalul lui Schlem) nu se poate scurge când acest canal este înfundat ,iar lichidul se tot acumulează în ochi. Ochii cresc, devin tot mai mari, iar presiunea apasă pe nervul optic, distrugându-l și ducând astfel de pirderea definitivă a vederii.

În unele situatii,  corneea, prin care, în mod normal ar trebui să se vadă perfect irisul și pupila, este alburie, încețoșată. Asta pentru că a apărut deja edemul cornean, un stadiu mai avansat al glaucomului congenital. În acest caz se impune operația de urgență, copilul putând rămâne rapid fără vedere.

Odată pierdută vederea din cauza glaucomului, aceasta nu se mai poate recupera cu nici un procedeu medical sau chirurgical.

De aceea, examinarea periodică a copilului este extrem de importantă: Dacă micuțul are ochii foarte mari este suspect de glaucom congenital. Alte simptome de glaucom pot fi lăcrimarea la soare și lumină (fotofobie) sau inegalitatea pupilară (una dintre pupile este vizibil mai mare decât cealaltă).

Chiar și după ce este operat de glaucom, copilul bolnav necesită controale regulate, iar repetarea procedurii este deseori necesară. În timpul operației, un mic tub de silicon este implatat în ochi, permițând drenarea lichidului care altfel se acumulează. Vizitele la oftalmolog se vor repeta pentru ca acesta să se asigure că tubul nu trebuie înlocuit, că presiunea la nivelul ochilor rămâne în limite de siguranță și că vederea este ”stabilă”.

Sursa: unica.ro

0 644
Nastere prin cezariana

Foarte la modă printre însărcinate, speriate de durerile nașterii vaginale, cezariana nu este chiar o procedură simplă – implică o serie de manevre la care nu te-ai aștepta, iar mămicile care au născut prin cezariană descriu o mulțime de senzații, care mai de care mai ciudate. Uite 11 lucruri pe care nu ți le spune nimeni despre cezariană!

Tot ți se face toaleta vaginală

Supriză – deși bebelușul nu iese pe calea normală, zona vaginală tot este implicată în operația cezariană și recuperarea după operație. Înainte de operația propriu-zisă ți se va introduce în vezica urinară un cateter pentru drenarea urinei pe timpul operației, iar după nașterea prin cezariană, ți se face toaleta vaginală (minim o dată pe zi) – pentru a curăța orice scurgeri post-operatorii.

Vei avea frisoane

Dacă ți s-a făcut o anestezie spinală, este foarte probabil să ai frisoane sau să-ți simți corpul scuturat de spasme – senzația este extrem de stranie, cu atât mai mult cu cât simți să se apropie un nou spasm, dar nu poți controla în vreun fel mișcarea. Efectul secundar al anesteziei nu durează însă foarte mult, dispărând în câteva ore.

Simți tot ce se întîmplă

Deși anestezia te amorțește complet de la brâu în jos și nu simți durere în timpul operației de cezariană, simți tot ce se întâmplă și când ți se umblă prin abdomen, iar când bebelușul este extras, simți pregnant că ceva este scos din interiorul tău, senzația pe care mămicile o descriu ca foarte ciudată.

Îți va fi foarte frig

Într-o sală de operații, în mod normal, temperatura este destul de scăzută, pentru a putea menține mediul steril, a preveni formarea umidității și înmulțirea coloniilor de bacterii și chiar dacă în sala de nașteri, medicii mai ridică puțin temperatura, pentru ca bebelușul să vină pe lume într-un mediu prietenos, faptul că stai amorțită, goală pe trei sferturi și nemișcată mai bine de 30 de minute îți induce o senzație acută de frig.

Primești bonus un masaj

După cezariană, primești bonus un masaj! În scopuri medicale, desigur, pentru a preveni problemele de circulație și cheagurile de sânge, vei încălța niște cizme care se umflă și dezumflă în mod regulat, presând gambele. Senzația este destul de ciudată în primele minute, căci presiunea exercitată poate fi destul de mare.

Te vei împrieteni cu supozitoarele

Supozitoarele vor fi prietenele tale cele mai bune după cezariană, când te vei confrunta cu constipația. Mușchii abdominali nu funcționează la capacitate maximă, zona abdominală este dureroasă, iar aportul de fluide destul de scăzut în acele zile, agravează problema. În plus, cele mai multe dintre femei se tem că scremându-se este posibil să-și rupă copcile, amânând astfel momentul primului scaun.

Simți durere când strănuți sau tușești

Un simplu strănut poate fi destul de dureros după o cezariană. La fel, o tuse va fi mai dureroasă decât nașterea în sine. Dacă simți nevoia să tusești sau să strănuți, ține o pernă presată pe abdomen în timp ce faci asta. De folos sunt și bandajele speciale de compresie, care diminuează durerea provocară de contractarea musculaturii din zona ambominală atunci când tușești sau strănuți. O astfel de durere poate persista câteva săptămâni după nașterea prin cezariană.

E bine să te miști cât mai repede

Deși îți va fi relativ greu, este bine să te miști cât mai repede după operație. Atunci când trece anestezia și îți poți simți din nou picioarele, plimbă-te prin rezervă sau pe coridorul spitalulului. Mișcarea ajută și tranzitul intestinal – pune intestinele în funcțiune și previne formarea gazelor.

Vei sângera mult!

Chiar dacă nu ai născut vaginal, tot vei sângera. Peretele uterin trebuie să se vindece după ce placenta a fost îndepărtată. Sângerările vaginale nu vor fi abundente însă și vor trece după maxim șase săptămâni.

Cicatricea te va speria

Indiferent cât de fină a fost cusătura, cicatricea tot te va speria într-o primă fază. Te poți simți complet ”desfigurată”, chiar dacă tăietura nu se află pe fața ta și poți simți o durere (aparent) mai accentuată atunci când analizezi cicatricea. Dar folosirea de produse specifice după 6 săptămâni de la naștere (nu mai devreme, căci pot declanșa infecții) diminuează mult aspectul de cicatrice, care va rămâne, în timp, doar o amintire frumoasă a faptului că ai devenit mamă.

Poți simți gaze în…umeri

Da, ai citit bine! Imediat după cezariană, când intestinele sunt mai leneșe, gazele se acumulează și presează diafragma, durerea resimțindu-se și la nivelul umerilor. Asistentele îți pot oferi, la nevoie, medicamente care să combată acumulările de gaze și vei fi sfătuită să mergi cât mai repede după operație, pentru a favoriza reglarea tranzitului intestinal.

Sursa: unica.ro

0 933
Copil de 2-3 ani

2-3 ani este o perioadă plină de evenimente în viața copilului tău. Apar comportamente dificile, pe care le vom regăsi apoi, într-o formulă mai evoluată, la adolescență, apar și primele tulburări de somn și se pot remarca și primele întârzieri în dezvoltare. Uite ce ar trebui să știe copilul tău la 2-3 ani.

Somnul copilului de 2-3 ani este, de obicei, agitat. Peste 40% dintre copiii de 2 ani se trezesc cel putin o data pe noapte. Părinții au de-a face cu treziri zmogotoase, cu crize de plâns peste noapte, repetate zile la rândul. Unii specialiști cred că de vină sunt stimulii foarte mulți și puternici pentru copilul de 2-3 ani, care nu poate procesa toate informațiile de peste zi și care, pe de altă parte, începe să înțeleagă că lumea funcționează și mai departe de un ”acum și aici”, iar imprevizibilul zilei de mâine și faptul că nu poate anticipa viitorul generează o anxietate care se traduce prin temeri și cosmașuri nocturne. Ar fi de preferat să nu cedezi în această perioadă și să nu iei copilul în pat, chiar dacă oboseala extremă te va pune la încercare.

Ce mai poate face copilul tău

În afară de problemele de somn și cele comportamentale (uite cum să calmezi o criză de nervi, pe care, de cele mai multe ori, un copil de 2-3 ani o face în public), trebuie să știi care sunt reperele de dezvoltare pentru această vârstă. Uite ce poate face deja juniorul tău

  • Poate face la oliță sau chiar la wc (dacă a fost antrenat în acest sens)
  • se poate spăla singur pe mâini, se poate îmbrăca, încălța etc (dacă a fost lăsat și i s-a încurajat independența)
  • poate ține un creion sau o cariocă în mână corect și poate trasa linii și cercuri pe foaie, poate modela mici figurine simple din plastilină – biluțe, trunchiuri de ”copaci” sau șerpișori, poate fi pasionat de tăiatul cu foarfeca, dar nu prea reușește încă să coordoneze mișcarea.
  • juniorul tău vorbește deja în propoziții scurte, simple, are o memorie impresionantă, poate reține o strofă întreagă dintr-un cântecel sau o poezioară simplă.
  • urcatul și coborâtul scărilor devin activități extrem de interesante și curiozitatea atinge cote maxime. Acum începe perioada aceea stresantă pentru părinți și adulți, în care copiii par că vor să știe totul despre…tot și nu contenesc să întrebe până la paroxism ”de ce?” (vezi cum să treci cu bine prin perioada lui de ce
  • la masă, juniorul tău se poate hrăni singur. Aceasta ar fi vestea bună. Vestea proastă este că s-ar putea să treacă printr-o perioadă a mofturilor – are deja propriile gusturi formate și cu greu îl poți convinge să încerce gusturi noi. Ai mare grijă la dulciuri și mâncăruri de tip fast-food – rata obezității infantilecrește alarmant din al doilea an de viață, în principal din cauza faptului că cei mici fac cunoștință cu dulciurile.

Sursa: unica.ro

CELE MAI POPULARE ARTICOLE

Baietel sau fetita

0 28945
Esti curios/curioasa sa afli sexul urmatorului tau bebelus? Incearca aplicatia de mai jos si vei afla!
Cati copii vei avea?

Reclama ta aici!