Desene animate pentru copii
Planse de colorat
Cantece pentru copii
Home Arhiva 2013 decembrie

Arhiva lunaradecembrie 2013

0 845
Educatia sportiva a copiilor
Internet la discretie, jocuri pe tableta, PSP, Play Station si cate alte distrageri. Vremurile in care ne alergam pe strada sau in fata blocului parca au apus, de-a v-ati ascunselea este depasit si tot ce inseamna a face miscare in cadru semiorganizat este, parca, de domeniul trecutului. Cu atat mai mult se impune de la sine practicarea unui sport de catre cei mici, care, dupa cum vom vedea, nu are beneficii doar la nivel fizic.

Psychologies: Poate fi educatia sportiva a copilului o modalitate de a forma caractere?
Andreea Petrea: Educatia fizica si sportul sunt componente ale educatiei permanente, ce actioneaza in sistem holistic. Cei mici trebuie educati sa practice si sa indrageasca sportul, intrucat acesta este un ingredient esential in mentinerea unei vieti sanatoase si echilibrate, ce permite dezvoltarea armonioasa, atat in plan fizic, cat si psihic, fiind, deci, un factor-cheie in evolutia individului. Prin sport, copilul isi dezvolta responsabilitatea, disciplina, spiritul competitiv, respectul fata de ceilalti si fata de munca, rabdarea, flexibilitatea, perseverenta, orientarea pozitiva catre ceilalti, formandu-si un caracter frumos si echilibrat.

Dezvolta sportul un concept de sine pozitiv?
A.P.: Stima de sine a copilului se construieste treptat si este rezultatul mai multor factori: felul in care se simte acceptat si iubit, modul in care se percepe pe sine, capacitatea sa de a intreprinde activitati in mod independent, modul in care relationeaza cu ceilalti. Practicand un sport, copilul isi formeaza o imagine pozitiva despre propriul corp, dezvolta atitudini valorizate de societate. El devine mai independent, invata sa lucreze in echipa si gaseste modele pozitive de urmat, toate acestea contribuind la formarea unei stime de sine pozitive.

Poate cel mic, prin sport, sa gestioneze mai bine esecurile, in special la varsta adulta?
A.P: Sportul este un factor de consolidare a rezistentei la incovenientele vietii, o bogatie cu un caracter profund educativ. Prin sport, copilul experimenteaza succesul, dar si esecul, invatand cum sa faca fata celui din urma, intr-un mod constructiv.

Inscrierea la un sport de echipa este o modalitate eficienta in acest sens, oferind lectii precum „castiga ca echipa, pierde ca echipa“, axandu-se pe depasirea greselilor individuale ca fiind doar o parte a unui efort de echipa. Antrenorul ii poate invata pe copii ca esecul este doar o etapa in drumul catre succes.

Aceste experiente timpurii au impact asupra viitorului adult, formand un caracter puternic, pregatit sa faca fata provocarilor vietii, cautand solutii intr-un mod activ si creativ.

Cum sa facem astfel incat esecurile sa nu afecteze copilul pana la distrugerea sau afectarea increderii in sine?
A.P.: Pentru ca la varste foarte mici formarea imaginii de sine este in stransa legatura cu feed-back-ul primit de la ceilalti (parinti, colegi, antrenor), este important ca sportul practicat sa nu fie axat pe competitie, ci pe spiritul ludic al acestuia. Asa evitam frustrarile ce apar odata cu pierderea unei competitii, concentrandu-ne atentia pe bucuria copilului de a invata lucruri noi, incurajandu-l si sprijinindu-l.

In cazul copiilor mai mari, este important sa punem accent pe evolutia copilului in raport cu sine si nu cu ceilalti, comparand rezultatele personale prezente cu cele obtinute anterior. Astfel, copilul invata sa-si gestioneze progresul, apreciindu-si valoarea personala intr-un mod obiectiv si mai putin frustrant.

De asemenea, trebuie sa apreciem mai mult efortul depus decat rezultatul final obtinut, si teama de esec este indepartata. Nu in ultimul rand, este bine sa-i invatam pe cei mici sa-si accepte propriile limite si sa-i sustinem in atingerea potentialului maxim de dezvoltare.

Care ar fi impactul, din punctul de vedere al dezvoltarii psihologice, la un sport de echipa si la un sport individual?
A.P.: Alegerea unui sport trebuie sa se faca tinand cont de trasaturile psihologice ale copilului, de abilitatile si nevoile lui. Sporturile de echipa dezvolta aptitudini de comunicare si interrelationare, invata copilul sa se coordoneze cu coechipierii si sa negocieze rapid pentru atingerea unui obiectiv comun.

Un antrenor bun este capabil sa creeze acele contexte in care spiritul de echipa este mai important decat individualismul, aceasta fiind o lectie importanta in dezvoltarea societatii. Sporturile individuale, pe de alta parte ofera o sansa mai mare copiilor de a se concentra pe dezvoltarea abilitatilor individuale si a stimei de sine.

Avand in vedere implicarea antrenorului, va invata copilul sa gestioneze mai bine autoritatea?
A.P.: Un antrenor priceput trebuie sa dea dovada de intuitie psihologica si de aptitudini pedagogice deosebite. Este necesar ca acesta sa comunice eficient cu copilul, dovedindu-i ca are incredere in el si ca il apreciaza, creand astfel un climat propice pentru dezvoltarea simtului datoriei si respectului fata de o autoritate.

Care este rolul parintilor in educatia sportiva a copiilor?
A.P.: Marcati de tehnologia moderna si lumea virtuala, multi copii petrec ore in sir in fata calculatorului, fenomen deosebit de primejdios, cu impact direct in dezvoltarea lor. Parintii trebuie sa extinda cadrul de activitate a copilului, sa-l ajute sa-si descopere talentele, pasiunile, sa i le cultive.

Sa-i creeze un program variat, unde mai ramane suficient timp pentru joaca si odihna. Aceia care indreapta copilul catre un sport, trebuie sa tina cont, in alegerea facuta, de temperamentul celui mic, de nivelul sau de dezvoltare, atat fizic cat si emotional, si de dorintele pe care copilul le are. Este posibil sa existe mai multe incercari pana la descoperirea sportului potrivit, de aceea este nevoie de rabdare si sustinere.

Sportul rimeaza cu mentalitatea de invingator, valorifica si educa ambitia. Care sunt beneficiile, dar si capcanele, pentru copil, inclusiv cand ajunge la varsta adulta?
A.P.: O persoana cu o mentalitate de invingator este cea care se automotiveaza in permanenta. Este ambitioasa, curajoasa, dornica sa reuseasca, gandeste rapid si eficient sub presiune. A fi un invingator se invata zi de zi, din gestionarea fiecarei experiente traite, cu credinta in fortele proprii, automotivandu-te.

Daca ne uitam la profilul unui invingator, putem vedea ca aceste persoane sunt foarte muncitoare, cu un scop bine definit, lucreaza cu pasiune si devotament. Cum esenta sportului este competitia, copilul invata, prin aceasta, sa isi formuleze scopuri, sa le incadreze in timp, sa-si sustina motivatia si vointa pentru a le atinge – deci, parcurgand chiar drumul catre obtinerea unei mentalitati de invingator. Insa, de multe ori, competitia poate avea si efecte negative – teama de esec.

Aici este nevoie de interventia parintilor si a antrenorului, ca sa ajute copilul sa evalueze corect experienta, caci a fi invingator nu presupune a fi pe primul loc, ci a-ti folosi la maximum potentialul.

Are sportul un impact pozitiv inclusiv in ceea ce priveste rezultatele scolare?
A.P.: Practicarea sportului contribuie la o mai buna oxigenare a creierului, ceea ce duce la imbunatatirea performantelor intelectuale. Astfel, se dezvolta concentrarea, memoria, capacitatea de intelegere si creste tonusul psihic. Se mai stie ca sportul disciplineaza, iar toate aceste elemente, adunate, conduc la cresterea randamentului scolar.

In ce masura dezvolta sportul independenta si capacitatea copilului de a lua decizii?
A.P.: Independenta se contruieste treptat, inca dinaintea primilor pasi, si este asociata cu capacitatea decizionala, stabilirea si atingerea obiectivelor propuse, asumarea responsabilitatii pentru propriile actiuni, capacitatea de organizare. Practicand sportul, cel de echipa ori cel individual, copilul dobandeste treptat aceste abilitati devenind independent, lucru care se va reflecta in toate aspectele vietii sale.

Pentru copiii mai timizi este sportul o solutie eficienta de a le imbunatati aptitudinile sociale si comunicarea?
A.P: Practicarea unui sport de echipa este o solutie, insa integrarea copiilor trebuie facuta in ritmul pe care il tolereaza si progresiv. Pentru a capata incredere in fortele proprii, antrenorul trebuie sa fie cald si ingaduitor cu ei, iar ceilalti copii trebuie invatati sa nu se comporte inadecvat fata de micutul mai timid. Faptul ca practica un sport de echipa, ii va oferi sentimentul apartenentei la un grup, dizolvand teama de respingere.

Sursa: psychologies.ro

0 987
Gravida mancand portocale

Pentru minunea pe care o vei înfăptui, aducând pe lume un copil, meriţi ce-i mai bun. Răsfaţă-te, fă-ţi toate plăcerile! Începând cu cele culinare. Acum mănânci şi pentru bebe. Oare lui ce-i place? Uite cum trebuie să-ți adaptezi alimentația în sarcină.

Tot ce-l ajută să crească mare şi voinic şi la tine în burtică, şi după ce va vedea lumina zilei. Tot ce îi asigură, din start (şi înainte de start), calitatea vieţii şi speranţa de viaţă. Am spus „şi înainte de start”, pentru că şi ceea ce consumi înainte de momentul conceperii poate influenţa fătul.

Vitaminele şi minerale sunt importante

„Acum trebuie să mănânci cât doi” – se spune. Hm! Gândeşte-te, mai corect, că acum mănânci PENTRU doi. Nevoile nutritive sunt mai mari, deci şi cantitatea zilnică de alimente trebuie să fie mai mare. „Şi nu mă îngraş prea mult?!” – te întrebi, pe bună dreptate. Nu, pentru că „piatra temeliei fundamentului” în alimentaţia ta o reprezintă vitaminele şi mineralele. Doi medici şi-au pus cap la cap argumentele, ca să te convingă: dr. Ştefan Constantinescu, medic de familie, şi dr. Luiza Grecu, medic, medicină generală.

Cheia succesului: varietatea

Ştii deja: cele mai multe vitamine şi minerale se găsesc în  fructele şi legumele proaspete. Medicii nutriţionişti ne recomandă să consumăm – în orice perioadă a vieţii, dar în timpul sarcinii cu atât mai mult – câte 2-4 porţii de fructe pe zi şi cât mai multe porţii de legume. Ideal ar fi să mănânci legume şi zarzavaturi de sezon. Să fie proaspete şi să le prepari, în principal, sub formă de salate. Un impediment poate fi faptul că acum, iarna, sunt mai scumpe. Aşa că poţi avea încredere, până spre primăvară, şi în legumele congelate. Atenţie sporită la sosuri! Alege legume şi zarzavaturi cât mai variate, ca să beneficiezi de vitamine şi minerale cât mai diferite. Încă un sfat: prepară cartofii, mazărea sau fasolea boabe fără adaos suplimentar de grăsimi. Bineînţeles, cartofii prăjiţi sunt exilaţi din farfuria ta!

Radicali liberi și antioxidanţi

Oxigenul ne este indispensabil.  Dar el furnizează, în procesul de producere a energiei, radicalii liberi – substanţe nocive ce pot ataca membranele celulare, proteinele şi  chiar ADN-ul, cauzând aşa-numitul „stres oxidativ”. Ce putem face? Exact ceea ce spuneam mai sus: să mâncăm fructe şi legume (proaspete), care să conţină antioxidanţi şi care pot contracara efectele nocive ale radicalilor liberi. Antioxidanţii se găsesc într-un mare număr de alimente. De exemplu:

  • Vitamina C se găseşte în ardei gras, kiwi, lămâi, portocale (o portocală proaspătă conţine cantitatea necesară pe zi: 85 mg).
  • Vitamina E se găseşte în uleiuri vegetale, sparanghel sau morcov.

Alte alimente recomandate

Alături de legume şi fructe, cerealele sunt cel mai bine reprezentate în piramida alimentară, constituind baza unei nutriţii sănătoase. Ele ar trebui acompaniate de alimente bogate în proteine – lapte, iaurt, peşte, carne care are un conţinut scăzut de grăsimi. Apropo: consumă carne moderat, de 3-4 ori pe săptămână şi pune accent pe cărnurile albe – peşte, mai ales -, în detrimentul celor roşii. Nu uita că le poţi asezona cu usturoi şi ceapă şi nu ezita să consumi plante aromatice proaspete: pătrunjel, mărar sau tarhon.

Sursa: unica.ro

De ce este bine sa le citim micutilor?
”Sunt Bogdanel si astazi este ziua in care toata familia asculta povesti. In camera sunt intise carti si reviste colorate de iti este mai mare dragul sa le privesti. Eu, cuminte in al meu patut astept ca toti ceilalti sa isi gaseasca loccul potrivit. Eu sunt cel mai avantajat, am locul meu si dispun de comfort. Mama se pregateste de poveste, si pe la jumatate, eu, sunt cuprins de un somn mirific, imbratisat de dragostea patutului”.
Problema cea mai mare cu televizorul este ca ne da, si noua, si copiilor, conceptele gata “fabricate”. Filme pe care altii si-au batut capul sa le imagineze si sa le puna in scena, spectacole in care replicile sunt interpretate de altii si analize gata “gandite”… In schimb, in timp ce citim niste cuvinte scrise imaginatia noastra vizuala este stimulata. La fel, asocierile, crearea conceptelor si empatia. “Era un pitic verde”, scrie intr-o carte… Iar noi, pentru ca nu vedem acel pitic, il cream imediat in minte. Dar unii dintre noi il vizualizeaza cu barba, altii fara, unii si-l imagineaza grasut, altii batran si ridat… Voi cum vi-l imaginati?

0 907
Bebelus obez

Obezitatea poate apărea încă din prima copilărie. Acest tip de obezitate, care se prelungește în perioada adultă, este și cel mai greu de tratat, spun specialiștii.

Valorile medii ale taliei și greutății la copii stabilite de specialiști (cu mici diferențe, în funcție de sex și constituția copilului) sunt următoarele:

  • 3 ani: T= 96 cm, G =15 kg
  • 4 ani: T=102 cm, G =16,5 kg
  • 5 ani: T=109 cm, G =19 kg
  • 6 ani: T=115 cm, G = 21 kg
  • 7 ani: T=120 cm, G = 23 kg
  • La 14 ani, copiii au, în medie, 160 cm și 50 kg.

În timp ce noi știm că indicele BMI reprezintă un indicator pentru greutate, el nu este un reper pentru copiii mai mici de 2 ani. Pentru aceștia, medicii folosesc un grafic care ia în calcul raportul dintre lungimea și greutatea copilului. Dacă procentul rezultat este mai mare de 85%, copilul este considerat obez.

Cum se instalează obezitatea

Exista copii care au, din nastere, un apetit mai crescut. Sunt acei bebelusi care plang daca li se ia al treilea castron cu mancare din fata si care nu-si vor pierde niciodata acest apetit, nici macar cand sunt bolnavi, nelinistiti sau suparati, situatii in care copiii refuza, de obicei, sa manance.

Acesti copii sunt supraponderali deja de la varsta de 2-3 luni si vor ramane asa cel putin pe perioada copilariei. Atitudinea parintilor – a mamei, in special – in fata acestei pofte de mancare este una de mandrie. Cu cat copilul mananca mai bine, cu atat mai fericita este mama. Sau bunica, după caz.

Deseori, la pubertate, pofta de mancare creste alarmant: pe de o parte, pentru a compensa cresterea in inaltime, iar pe de alta parte, pentru ca atunci intervin si alti factori, de natura afectiva.

Cum să previi obezitatea

  • Primul pas în prevenirea obezității îl poate face mama, alegând să alăpteze nou-născutul. Studiile demonstrează ca riscul de obezitate e mult mai scăzut la copiii hrăniți natural, față de cei hrăniti cu formule.
  • Când copilul crește și merge la grădiniță, lăsați instrucțiuni precise despre ce are voie să mănânce. Nu-l obișnuiți cu dulciurile prea devreme. E o tentatie căreia orice copil îi rezistă cu greu.
  • Nu îndopați copilul cu mâncare și nu-l fortați să pape tot din farfurie. Acesta este un prost obicei alimentar, de care cu greu va scăpa și ca adult.
  • Nu folosiți mâncarea și dulciurile, în special, ca o recompensă. Astfel, copilul va asocia mâncarea mai târziu cu afecțiunea maternă și se va repezi la frigider. Va îmbrățișa mâncarea ca o formă de terapie, mâncând în exces în momente de disconfort psihic și în perioade stresante din viața lui.

Sursa: unica.ro

0 1067

Ia fiecare experiență a vieții așa cum e ea. Nu judeca prea mult, nu privi prea mult înapoi, nu fă prea multe alegeri proaste. Timpul e un sportiv ce vrea să atingă linia de finish cât mai repede.
Totul conteaza. Fiecare detaliu, fiecare gest… Pentru noi, toate acestea sunt prioritare. Facem lucrurile din suflet și investim tot ce avem mai bun în ele. Pătuțurile noastre sunt în primul rând parte din sufletul nostru….

0 852
Mama schimband scutecul

Încă din primele zile, nou-născutul are  între două și cinci scaune pe zi, în funcție de cantitatea de hrană și de modul în care funcționează sistemul lui digestiv, încă imatur.  Părinții sunt foarte preocupați de nu­mărul de scaune, de consistența și culoarea lor, și nu fără motiv. Toate acestea sunt un indicator al stării de sănătate a bebelușului. Uite de reguli de igienă să respecți când schimbi scutecul.

Pana intri in rutina, schimbatul bebelusului este un al doilea mare moment de stres, dupa baita. Cele cateva sugestii de mai jos ar trebui sa-ti usureze munca. Asadar…

Mai intai, aduna toate materialele necesare: scutecul curat, dis­che­te/lavete din bumbac si un castron cu apa curata si/sau serve­tele pentru fundulet, crema pentru prevenirea eritemului fesier.

Pune bebelusul pe masa de infasat sau pe pat. Indeparteaza scutecul murdar, tinand copilul de glezne si ridicandu-l usor, astfel incat fun­duletul sa se “desprin­da” din scutec. Daca scutecul este murdar, pliaza-l si pune copilul cu fundul pe exteriorul lui.

Curata funduletul si organele genitale cat mai bine posibil – unii medici recomanda ca cei mici sa fie dusi la baie si spalati sub jetul de la robinet, fara sapun, care, aplicat de prea multe ori, afec­teaza pH-ul pielii, altii cred ca stergerea cu servetele umede este suficienta. Ai grija insa sa nu iriti zona insistand prea tare.

Daca ai o fetita, sterge-o dinspre fata spre fundulet; daca ai un baietel, cu­rata cu atentie si peni­sul. Aplica, daca este nevoie, crema anti-eritem fesier. Prinde scutecul nou astfel incat sa nu-l strangi prea tare, dar sa nu-l lasi nici larg, pentru a preveni “accidentele”.

Ce să raportezi imediat medicului

Scaunele cu sange, cele foarte mirositoare, cu mucozitati sau de culoare albicioasa trebuie “raportate” imediat pediatrului.

Dupa introducerea cereale­lor, trebuie sa te astepti la schimbari. Informeaza medicul daca ai suspiciuni.

Sursa: unica.ro

0 829

Adevărul e că toți vom trece prin asta la un moment dat în viața. Toți vom rătăci spre nicăieri, fără să știm ce căutăm sau pe cine. Și atunci ce va fi de făcut? Cum va trebui să ne comportăm? Spre cine ar trebui să alergăm? O să hoinărim prin sufletele altora, fără să ne dăm seama că ceea ce căutăm se ascunde sub palmele noastre. Vom căuta, în neștire, siguranța și confortul copiilor. Vom căuta să le facem copilăria fericită, de neuitat.
Cei de la Marvis se ocupă deja foarte bine de acest lucru… Pentru că ei au înțeles esențialul. Ei știu că un zâmbet sincer poate veni doar după o noapte odihnită!

0 1271

De cand s-a nascut si a putut sa stea in fundulet, gestul lui preferat este sa intinda bratele si sa se impinga, prin fundulet, in sus pentru a fi luat in brate. El poate merge foarte bine si pe picioa­rele lui, chiar alearga, dar tot ce isi doreste de la mami e sa fie carat in brate.
Pentru a putea impiedica aceasta neplacere pentru noi este sa ii oferim copilului un spatiu doar al lui, in care sa isi poata desfasura activitatile.
Ce gandeste el cand este lasat sa mearga pe jos! Daca ma gandesc bine, in locul lui as face acelasi lucru, pentru ca in brate sunt foarte multe avantaje: vede mult mai bine lumea, nu doar picioare, roti de masini, catei, iarba si flori; totul parca are sens de acolo, de sus: picioa­rele alea au si oameni pe ele, cu cap, ochi si gura, cateii parca nu mai sunt asa de mari, pietrele nu mai par asa de ame­nintatoare, nu mai miroase sufocant cand trece pe langa o masina, ba chiar vede ca are si geamuri, si oameni in ea…
Este o bucurie pentru ei sa ii tii in brate, dar daca ii inveti asa nu scapi usor. Cea mai recomandata idee este sa va lasati copilul sa petreaca jumatate macar, din timpul lui in patut. Isi poate creea propria lume si este locul ideal pentru al dezvata de brate.

0 794
Spiritul Craciunului

Pentru că suntem prea ocupate cu gătitul şi cumpărăturile, cei mici ajung să perceapă Crăciunul doar ca pe un prilej de a primi daruri, fără să ştie care este înţelesul acestei sărbători. Educă-l pe copilul tău în spiritul Crăciunului în fiecare zi din an!

Abia aşteptăm sărbătorile de iarnă – concediul, cadourile, revederea celor dragi. Însă cei mai bucuroşi sunt copiii. Nici nu poare fi altfel, când fiecare membru al familiei îi întreabă ce dulciuri, cărţi sau jucării şi-ar dori să primească. Dar cea mai mare bucurie pe care poţi să o faci copiilor tăi este să le „dăruieşti” Crăciunul, să îi înveţi să creadă în adevărata semnificaţie a acestei sărbători.

Fă şi tu ceea ce îi înveţi pe ei să facă!

Cei mici îţi urmăresc reacţiile şi învaţă din ele mai mult decât din teoria pe care tu încerci să le-o explici. Dacă îi spui copilului tău să facă ceva “pentru că aşa este bine”, iar el te vede făcând altfel, nu o să primească prea bine atitudinea ta pioasă de sărbători. Decât bun de Crăciun şi de Paşte, mai bine… bun tot anul!

Nu exclude pe nimeni din pregătirile pentru Crăciun

Cere ajutorul copiilor pentru a împodobi bradul, pentru a decora casa sau pentru a orna salata. Dacă-i obişnuieşti să participe la pregătiri, se vor gândi la această sărbătoare ca la ceva ce nu se poate face decât cu familia, vor simţi că doar împreună există Crăciun.

Vorbeşte cu familia ta despre Crăciun

Ce înseamnă această sărbătoare pentru fiecare dintre voi? Unii pot răspunde că înseamnă credinţă sau bucuria de a fi împreună cu toată familia, alţii pot spune că înseamnă cadouri. Nici unul dintre răspunsuri nu este greşit, pentru că reprezintă ceea ce simt ei. Dar îţi poţi face o idee despre modul în care această sărbătoare este percepută în familia ta.

Fă-ţi un obicei din a le povesti, în fiecare Ajun, “Naşterea lui Iisus”

Faceţi fiecare câte o listă în care să scrieţi motivele pentru care sunteţi recunoscători. Apoi faceţi lista cu dorinţe pentru Moş. Citiţi împreună cele două liste, la o cană de ceai fierbinte. Spuneţi o rugăciune împreună. Este calea perfectă de a încheia o seară în familie. Aceasta este o tradiţie minunată, pe care o poţi “inaugura” imediat după ce copiii au început să vorbească.

Fă acte de caritate împreună cu membrii familiei tale

O donaţie pentru copiii săraci din bloc sau un pachet cu dulciuri dăruit unei persoane sărmane reprezintă un exemplu foarte bun pentru propriii tăi copii. Astfel, ei învaţă să nu fie egoişti şi să pună preţ atât pe latura materială, cât şi pe cea spirituală. Dar, cel mai important, vor afla cât de norocoşi sunt.

Arată-te darnică faţă de cei la care ţii sau pe care îi iubeşti

Invită-ţi prietenii, familia sau rudele, mai ales pe cei care nu au cu cine să îşi petreacă sărbătorile, la o cină. Măcar o dată pe an sărbătoriţi faptul că faceţi parte unii din vieţile celorlalţi. Nu este neapărat nevoie să vă împărţiţi cadouri ca să vă dovediţi afecţiunea.

Sursa: unica.ro

0 870
Stimularea vederii bebelusilor

În prima lună de viață, vederea bebelușului este insuficient dezvoltată. Bebelușul poate observa lucruri aflate de maxim 30 cm distanță. Asta și pentru că cel mic vine pe lume echipat cu instinctul de a căuta hrană, iar sursa lui de hrană, mama – se află la mică distanță atunci când îl alăptează. Câteva exerciții și joculețe pot stimula vederea bebelușului și îl ajută pe cel mic să vadă mai mult(e) și mai bine.

Un joc bun pentru stimularea abilităților vizuale este cel cu păpușele pentru degete. În timp ce bebelușul stă comod în balansoarul lui, te poți juca prin fața ochilor lui cu degețelele îmbrăcate în păpușele. Prezintă-i pe rând fiecare deget, îmbrăcat în păpușele colorate diferit, înclinând degetul după fiecare prezentare. Poți numi și degetele și culorile – nu le va înțelege sau reține deocamdată, evident, dar va asocia mai târziu informația, când va ajunge la acea faă de învățare.

Urmărește reacțiile bebelușului tău

Nu te aștepta ca bebe să urmărească neapărat păpușelele – într-o primă fază va fi mai degrabă atras de mimica feței tale și schimbarea trăsăturilor atunci când te joci și în vorbești. Dar chiar și așa, acest joculeț îl va ajuta mult. După câteva săptămâni de la începerea jocului, tot prezentându-i fiecare păpușică, vei observa că privirea lui le va urmări separat și va încerca să ”comunice” în felul lui cu fiecare dintre figurine. Tonul vocii tale și jocul degețelelor îi vor smulge tot felul de reacții – va zâmbi, va fi mirat, va începe să gângurească la vederea lor.

Sursa: unica.ro

0 886
Alimentatia bebelusului de sarbatori

Vin mesele grele, de sfârşit de an. Nu te lăsa dusă de iureşul pregătirilor, aminteşte-ţi că bebeluşul tău (sau cel al fiicei tale/fiului tău) trebuie hrănit cu multă stricteţe! Atâtea bunătăţi pe masă şi bebe nu gustă nimic?! Ei bine, nu prea…Ce mănâncă bebelușul de Sărbători – ce are voie și ce nu?

Proteine: cu linguriţa

Lapte, ou, carne – se regăsesc din belşug în preparatele festive. Dar, până la trei ani, necesarul de proteine animale este foarte mic. Altfel, rinichii – încă nepregătiţi să evacueze deşeurile rezultate din arderea proteinelor – muncesc prea mult. Şi obezitatea infantilă este direct legată de excesul timpuriu de proteine.

  • Două linguriţe de carne sau de peşte, pe zi sau un sfert de ou fiert tare sunt prea de ajuns, spun pediatrii.

Sare: câte trei fire

Murăturile şi alte preparate „de sezon”: sarmale, piftie, plăcintă cu brânză etc. mustesc de sare. Şi sistemul cardiovascular al celui mic este în pericol. Iar, ca adult, s-ar putea să sufere de hipertensiune. Trei fire de sare (cât iei de trei ori între degete, şi cu economie) sunt prea de ajuns: papilele lui gustative sunt mai sensibile decât ale tale.

Zaharuri: doar naturale

Zaharurile adăugate sunt sursă sigură de obezitate (şi) la vârsta mică. Deci fără băuturi acidulate, fără sucuri nenaturale, fără ketchup! Ajunge dulceaţa fructelor bine coapte.  Aminteşte-ţi că funcţiile digestive se maturizează abia după vârsta de trei ani. Să ai sărbători fericite, în braţe cu un bebeluş perfect sănătos!

Sursa: unica.ro

0 834
Mama citind bebelusului

Știai că dacă îi citești copilului basme te liniștești și tu? Studii efectuate de psihologi au relevat că  86% dintre mămicile și 75% dintre tăticii care spun zilnic basme copiilor, iarna, devin mai puțin agresivi. Citirea sau ascultarea unor basme, mai ales iarna, poate produce o serie de modificari psiho-fiziologice care au ca urmare diminuarea semnificativă a agresivitatii, indiferent de temperament si nivelul de cultura

Omul, spun antropologii și psihologii, este, in esenta, o fiinta tropicala, care se simte bine cand afara e cald si frumos, in timp ce frigul si vremea urata au, din contra, un efect puternic depresiv. Iarna, totul este amplificat, si starile de bine, dar si perceperea violentelor sau a pericolelor. Din acest motiv, basmele fantastice bine alese pot deveni, iarna, un fel de „terapie“, care sa ne vindece de temeri, care sa ne ajute sa evadam si care sa „trateze“ agresivitatea inascuta.

Nu toate basmele au însă acest efect terapeutic. Dimpotrivă, unele povești cresc agresivitatea copilului:

Ce basme induc agresivitatea

  • Basmele foarte scurte, in care un erou principal trece prin prea multe chinuri pentru a obtine ceva tintit.
  • Oricare poveste in care succesul unui personaj implica razbunare sau moartea competitorului.
  • Povestile in care personajul principal reuseste, insa nu se mai scrie despre parintii sau prietenii lui.
  • Basme ca ale lui Hans Christian Andersen, cu final trist.
  • Legendele japoneze cu final neasteptat. Basmele in care apare pregnant tema posibilitatii de pierdere a fortelor magice sau personajul imbatraneste.

Basme care liniștesc

  • O poveste cu personaje fantastice puternice, ce infrang orice obstacol, precum zane bune, vrajitori buni, elfi, dragoni etc.
  • Povesti cu Mos Craciun sau adulti protectori.
  • Povesti cu descrieri de peisaje frumoase, in care chiar si zapada capata valente de decor mirific.
  • Basme sau povesti cu copii sau tineri eroi ce au sau capata puteri miraculoase ori sunt manati de dragoste sau de o dorinta de a face bine oamenilor.
  • Basme despre tărâmuri magice în care copiii pot ”evada” în imaginație și-și pot descărca trăirile reprimate în lumea lor obișnuită.

Sursa: unica.ro

CELE MAI POPULARE ARTICOLE

Baietel sau fetita

0 28945
Esti curios/curioasa sa afli sexul urmatorului tau bebelus? Incearca aplicatia de mai jos si vei afla!
Cati copii vei avea?

Reclama ta aici!