Desene animate pentru copii
Planse de colorat
Cantece pentru copii
Home Arhiva 2013 noiembrie

Arhiva lunaranoiembrie 2013

0 771

Niciodata nu este destul cand vine vorba de sanatatea si igiena micii tale comori. Grija pentru copilasul tau te poate indemna sa insisti mai mult decat este necesar in anumite situatii.

Asa cum nici protectia excesiva nu influenteaza in mod pozitiv sistemul imunitar care ramane astfel saracit de anticorpi, nici in cazul aparent banal al spalatului pe urechiuse nu este bine sa exagerezi. De ce?

Cerumenul are rol de protectie

La nivelul conductului auditiv extern exista mai multe bariere in calea patrunderii germenilor. Una dintre acestea este reprezentata de substanta secretata de glandele situate la acest nivel, si anume cerumenul. Este un amestec de substante de consistenta vascoasa, de culoare galbuie, asemanator cu ceara. Rolul cerumenului este acela de a interveni in curatare, lubrifiere si protectie. Acumularea sa reprezinta un obstacol in fata prafului, microorganismelor, apei sau insectelor ce nu pot patrunde mai departe spre urechea medie sau interna.

Cum se formeaza dopul de ceara?

Atunci cand apar modificari in functionarea normala a glandelor, excretia acestora poate deveni abundenta, de consistenta crescuta si nu mai poate fi eliminata in mod natural. Folosirea betisoarelor si spalarea frecventa vor stimula secretia de cerumen ceea ce te va determina sa le folosesti din ce in ce mai des. Este un cerc vicios ce va favoriza formarea in canalul auditiv extern a unui dop.

Care sunt manifestarile frecvente?

Daca ai un copilas care nu iti poate descrie clar ceea ce il supara, anumite gesturi sau manifestari iti pot atrage atentia:

  • isi duce des mana la ureche sau se trage de ea
  • raspunde mai greu atunci cand ii vorbesti pe un ton mai coborat
  • are o stare de agitatie

Un copilas mai maricel se va plange de:

  • zgomote in urechi: pacanituri, tiuituri
  • scaderea auzului
  • senzatie de tensiune in ureche

De ce este recomandat sa mergi cu cel mic la un doctor ORL-ist?

Confirmarea existentei dopului de ceara: sunt alte afectiuni ale urechii ce pot imita simptomele unui dop de ceara. Chiar daca cel mic a mai avut un dop pana acum, nu este mereu sigur ca ceea ce simte acum este acelasi lucru. Un consult de specialitate poate depista la timp afectiuni mai grave.

Metode sigure de extragere a dopului: daca vei incerca acasa sa elimini dopul de ceara, risti sa ranesti timpanul sau conductul auditiv extern sau chiar sa impingi si mai mult dopul existent in ureche. ORL-istul are instrumente sterile si experienta necesara pentru a realiza aceasta operatiune in conditii cat mai sigure si mai putin neplacute pentru cel mic. Daca dopul are o consistenta prea mare, medicul iti poate recomanda picaturi ce vor inmuia cerumenul si vor usura eliminarea sa ulterioara.

Cum poti preveni aparitia dopului de ceara?

Unii medici interzic folosirea betisoare de urechi la copii, afirmand ca simpla stergere cu prosopul este suficienta, restul cerumenului eliminandu-se prin mecanisme naturale la care contribuie si miscarea mandibulei. Pericolul de a rani timpanul este foarte mare deoarece conductul auditiv extern este scurt si ingust la cei mici. Mai bine mergi cu puiul tau din cand in cand la un control cu ocazia caruia, daca este nevoie, medicul va indeparta excesul de cerumen. Daca cel mic are o tendinta de a face astfel de dopuri, ORL-istul iti va recomanda solutii cu rol in fluidizare.

Fereste urechile copilasului de apa, mai ales cea dulce: cand face dus sau baita, evita ca jetul de apa sa cada direct in ureche. Daca merge la piscina sau face baie este bine sa poarte o casca pentru a-si proteja urechile. Dupa baie, urechile trebuie sterse cu un prosop curat.

Orice problema legata de scaderea auzului sau jena la nivelul urechilor este recomandabil sa fie tratata de un medic. Faptul ca durerea si febra lipsesc atunci cand este vorba de un dop de ceara nu reprezinta o metoda sigura de diagnostic si nici un indemn ca problema sa fie tratata acasa.

Sursa: depici.ro

0 1262
Lumea fantastica

Poveştile pentru copii sunt selectate cu dragoste şi atenţie anume pentru a răspunde exigenţelor fiecărui copil, părinte, bunic, învăţător sau educator.
Fie că este vorba de o poveste de iubire, o povestire de Crăciun sau o poveste scurtă de noapte bună, cuprinde cu siguranţă ceea ce ar putea entuziasma pe oricine. Lumea povestilor de copii, este o lume plina de fantezie. Pentru copii sunt lucruri nemaivazute si nemaiintalnite, care da copilariei o savoare aparte. Totodată, povestile de copii reprezinta pentru părinti o buna ocazie de a cunoaște viata interioara a celui mic, caci o carte preferata are cu siguranța o semnificație deosebita pentru acesta. Poate ca atunci cand sunt prea mici crezi ca nu realizeaza, dar fireste ca atunci cand citesti o poveste iar copilul tau iti surade din patut, oricat ar fi de mic, cu siguranta isi formeaza propria lume de basm. Iar patutul devine sfera lui de protectie impotriva raului.
Este important sa ii acorzi spatiul de care are nevoie, pentru a isi putea desfasura activitatile, iar acel loc nu poate fi decat un patut sigur si confortabil.

0 760
Invata-i lucruri importante
Da-le copiilor tai ocazia sa se confrunte, in joaca, cu unele probleme de care se vor lovi in viata – nu trebuie decat sa urmezi sugestiile noastre.

1. Cum sa aiba responsabilitati

Cumpara-i un animalut de companie. Copilul il va vedea pe animal ca pe un prieten: ii vorbeste si se asteapta sa fie inteles, il face partenerul sau in cele mai diverse activitati (de la a dormi, pana la a se juca impreuna), il adora si il priveste ca pe un membru al familiei.

Copilul, alaturi de un animal, va invata sa isi asume responsabilitati – sa-l perie, sa-l scoata la plimbare, sa ii dea sa manance. Se poate relaxa in momentul in care se simte nervos si nu-si poate exprima suferinta: mangaie blanita (bine periata) a unui caine ori a unei pisicute si ii vorbeste ca unui prieten.

Se poate juca la nesfarsit fara sa se simta in nesiguranta atunci cand mama este in alta camera, intrucat pe covoras se aude respiratia micutei vietati.

2. Competitivitatea

Joaca ceva cu copilul tau fara sa tineti scorul, fara sa formati echipe si sa nu conteze cand iti vine tie randul. Ajuta-l sa se bucure de joc fara sa se gandeasca la scor.

Un pic de competitivitate nu strica – il poate ajuta sa dea ce are mai bun si sa-si testeze limitele; un spirit competitiv prea dezvoltat ii va rapi placerea jocului, fiindca se va concentra asupra rezultatului, nu asupra placerii jocului.

3. Invata-l sa aiba rabdare

Coaceti impreuna niste paine – manual, din ce aveti. Parcurgeti intregul proces si fa-l sa se implice in toate aspectele; folositi drojdie proaspata sau uscata, care trebuie inmuiata in apa.

Amestecati, framantati, verificati, framantati si verificati din nou. Si apoi coaceti. Toate acestea necesita multa rabdare, grija si atentie – calitati de seama, care trebuie invatate in viata. Ai grija ca dupa aceea sa te ajute sa speli si sa faci curatenie in bucatarie!

4. Ai grija pe Internet!

Iesiti in strada si uitati-va la magazine. Discutati despre ele – care va plac, care nu si de ce. Priviti strada si discutati despre cum crede el ca sunt oamenii pe care ii vedeti.

Mergeti apoi acasa si intrati pe internet, pe diferite site-uri. Comparati strada adevarata cu cea online. Spune-i ca, online, exista persoane cu care nu vrei sa discuti, asa cum pe strada exista unele portiuni “periculoase”, pe unde n-ai vrea sa mergeti si pe care voi nu le vedeti, asa ca trebuie sa fie foarte atent.

5. Exprimarea emotiilor

Alege o stare de spirit si pune-l sa faca un desen pe aceasta tema. Fa acelasi lucru cu muzica: pune niste muzica clasica, un blues, iar apoi ceva muzica la moda.

Cum il face muzica sa se simta? Il ajuta sa-si exprime sentimentele fara sa aiba impresia ca te bagi in sufletul lui. Vorbeste-i numai de lucruri bune, iar atunci el se va simti in largul lui si va incepe sa iti vorbeasca si de cele rele – cand va simti el nevoia sa o faca.

6. Invata-l sa coopereze

Umorul va atrage intotdeauna cooperare din partea copilului. Putina distractie detensioneaza atmosfera si il determina pe copil sa coopereze de bunavoie. Este foarte greu sa ii convingem pe copiii nostri sa faca unele lucruri.

Daca astepti ca fiul tau sa coopereze cu tine din proprie initiativa, ai pierdut! Este nevoie de consecventa din partea parintelui pentru a-l convinge pe copil sa se implice de bunavoie. Corecteaza-ti mai intai propria atitudine si te vei bucura de copilul pe care-l ai.

7. Viata si moarte

Prin cultivarea unei plante, va invata mai multe lucruri: ca trebuie sa hraneasca organismele vii pentru a le face sa infloreasca si ca lucrurile vii… mor candva.

Cumpara un ghiveci, o punga cu pamant, un pachet cu seminte de flori, ceva unelte de gradinarit si pune-l sa le planteze.

Lectii pentru cei mici

Unele jucarii nu te vor ajuta in privinta marilor lectii de viata, insa le vei gasi totusi utilitatea…

Folositi tacamurile Cumpara-i un set de tacamuri jucarie si lasa-l sa le foloseasca la masa. Cu timpul, se va deprinde sa le foloseasca cu indemanare, si-atunci va putea sa treaca la nivelul urmator: la tacamurile adevarate!

Cat este ceasul? Cumpara-i un ceas special pentru el. Conform unui principiu al expertilor in educatie, aceste ceasuri il ajuta sa invete cu usurinta sa citeasca orele.

Banii Obisnuieste-i inca de mici, cu ajutorul jocului Capital +, sa fie oameni de afaceri. Este un joc destinat oricui are peste zece ani; pot participa doi-patru jucatori.

Fiecare jucator care dispune de o suma de bani si care este investita pentru construirea unor intreprinderi, in diverse orase din Europa este un “om de afaceri”. Jocul este castigat de cel care reuseste primul sa construiasca ori sa cumpere toate cele 12 tipuri de intreprinderi.

Sursa: avantaje.ro

0 986

S-au facut multe studii despre somnul bebelusilor. Unele relevante, altele mai putin. Cert este ca in ciuda documentariilor si a diferitelor statistici, copiii au nevoie de iubire si confort pe perioada copilăriei. Au nevoie de un loc in care sa se simta in siguranta. Stim ca acest lucru eate posibil in bratele mamei, dar ne-am gandit sa gasim o alternativa. Asadar, noi consideram ca patutul
pentru copilasul dumneavoastra este alegerea ideala. Sfatul nostru este sa evitati sa-l tineti in patut cu voi, pentru a evita accisendarile nedorite si garantam un plus de confort si odihna copilului in propriul patut.
Asadar, va invitam pe site-ul nostru sa va alegeti un model si sa va faceti copilasul fericit. Garantam siguranţă si durabilitate.

0 1013
Copiii iarna

Frigul, vântul aspru, deshidratarea și variațiile de temperatură între casă și afară sunt principalii factori care afectează iarna pielea delicată a bebelușilor. Uite cum să îngrijești pielea bebelușului atunci când temperaturile scad.

Zona din jurul gurii este foarte expusă frigului și se crapă repede din cauza combinației de frig și salivă. Nu ieși din casă fără a aplica o cremă protectoare grasă, special concepută pentru bebeluși (fără parfum și coloranți, adică). De altfel, pe toată fața trebuie aplicată o cremă, dar într-un strat subțire, care să nu astupe porii.

Nu pune copilului fularul peste față – așa cum ne făceau mamele noastre. Va transpira, iar umezeala în combinașie cu frigul va determina apariția unor porțiuni de piele rugoasă, aspră și iritată, ba chiar crăpată, în care se pot acumula bacterii, care se înmulțesc rapid (chiar și pe timp de iarnă).

Ai grijă să nu expui copilul prea mult la frig – pentru că cel mic nu se poate mișca, temperatura corpului său scade mult mai repede, chiar dacă tu l-ai învelit în 3 hăinuțe și ai pus peste el și o păturică. Dacă pielea din zona obrazului sau nasului a devenit albicioasă sau cenușie, cel mic este deja amorțit de frig. Poți încălzi poțiunile afectate de frig, punând palmele tale calde peste fața bebelușului, dar fără a freca zona respectivă.

Copiii cu teren atopic (diagnosticați sau nu cu dermatită atopică) au nevoie de îngrijiri speciale pe timp de iarnă. Fii atentă la  zonele cu pliuri – coate, genunchi, încheieturi, spatele urechilor sau zona de sub gât, unde apar de obicei, foarte vizibil, manifestările dermatitei atopice – piele aspră, roșie, iritată sau puțin umflată.  Aplică mai des creme emoliente, în strat subțire. Nu administra după ureche preparatele cortizonice. Acestea pot fi folosite doar la recomandarea dermatologului și doar pe termen scurt.

Alte măsuri de îngrijire și igienă

  • Păstrează o temperatură constantă, nu mai mare de 23 de grade, pentru a evita uscăciunea excesivă. Un umidificator ți-ar fi de mare folos în această perioadă, în care folosim mult calorifere, radiatoare, aer condiționat, aeroterme, care usucă aerul.
  • Ai grijă cum îl îmbraci pe bebe – dacă tu stai în tricou în casă, nu-i pune celui mic body, salopetă și pulover – bebelușii își reglează temperatura corpului mai greu decât noi, pentru că glandele lor sudoripare nu funcționează la capacitate maximă, iar pielea le este mai subțire.
  • Fii atenă la pielea din zona nasului –pentru că în această perioadă au loc cele mai mult episoade de răceală și gripă, folosește, după ce îndepărtezi mucozitățile (cu ajutorul unei pompițe speciale pentru nas), un servețel fără parfumant și apoi o cremă hidratantă și calmantă, pentru a preveni iritațiile.

Sursa: unica.ro

0 871
Independenta copiilor

Ca părinți dorim să facem totul pentru copilul nostru, dar de cele mai multe ori, asta înseamnă la propiu să facem totul în locul lui. Acest lucru nu este deloc o dovadă de iubire pentru copil și nu-i încurajează dezvoltarea. Dimpotrivă, copiii care nu sunt învățați de mici să facă lucruri singuri și să devină repede independenți au mari probleme în a se adapta social și a-și găsi locul ulterior, ca adulți, pentru că se vor aștepta ca altcineva să le rezolve problemele. Cum să încurajezi independența copilului, încă de când e mic.

Dacă e normal să ajuți un copil mic să își lege șiterurile, sau să se șteargă la funduleț după ce a fost la baie, nu mai este în regulă dacă a ajuns la vârsta de 6-7 ani și încă nu știe să facă aceste lucruri de unul singur. Mulți copii sunt învățați de către părinții lor cum să NU fie independenți. Foarte multi parinti fac lucruri in locul copiilor din dragoste prost inteleasa, din comoditate – e mai rapid si mai usor asa (sa il imbrac, incalt eu, sa il spal eu, sa ii strang eu hainele si jucariile etc.).

Dar timpul petrecut cu copilul pentru a de­prinde aceste activitati elementare este un timp castigat, nu pierdut. Cu cat incep mai de mici sa faca aceste lucruri, cu atat devin mai motivati sa le faca, iar acest lucru va va usura si voua, ca parinti, viata.

Independenta se construieste treptat. Toate abilitatile care se asociaza cu independenta – capacitatea decizionala, stabilirea de obiective, realizarea actiu­nilor necesare pentru atingerea scopu­rilor propuse, asumarea responsabilitatii pentru propriile fapte, capacitatea or­ganizatorica – se construiesc treptat, nu apar peste noapte, odata cu varsta. Invata-l, deci,  din timp ca exista activitati pentru care numai el este responsabil (stransul jucariilor, pu­nerea hainutelor murdare la baie, ordinea la cartile din camera), si altele, pentru care responsabulitatea este impartita gatitul, spalatul vaselor etc.

Pentru aceasta, copiii trebuie lasati sa ia decizii in ceea ce ii priveste, sa fie capabili sa faca o alegere intre doua obiecte (vrei masinuta/tricoul/cubul rosu sau alb?). Astfel, ei vor vedea avantajele si dezavantajele oricarei alegeri pe care o fac, vor invata sa ia decizii, sa faca alegeri nu dupa toanele de moment sau dupa reclamele de la tv sau avand drept criteriu faptul ca si ceilalti copii au sau fac acel lucru.

Aceasta varsta (dupa cinci ani) este foarte potrivita pentru a invata copilul sa isi stabileasca obiective, scopuri pe termen scurt, mediu si poate si lung (pastrand pro­portiile) – intreaba-l ce si-a stabilit sa faca pana la pranz sau astazi, sau mai tarziu (copiii de sapte ani si peste), ba chiar ce si-a propus pentru sapta­mana sau luna aceasta.

Copilul trebuie lasat sa se descurce in situatii noi – sa dea un telefon si sa ceara o informatie, sa suporte consecintele faptelor sale: un geam spart, o tema nefacuta etc., pentru ca, altfel, ca viitor adult, va avea ca modalitate de rezolvare a pro­blemelor eschivarea sau invinovatirea altora.

Sursa: unica.ro

0 679
Dureri in sarcina

Sindromul ovarului polichistic este o tulburare endocrină care afectează între 5 si 10% dintre femeile de vârsta reproductivă, fiind astfel cel mai frecvent dezechilibru hormonal la aceasta grupă de varstă. Paradoxal, însă, deși sindromul ovarului polichistic afecterază ciclul menstrual, fertilitatea, producția de insulină și hormoni și chiar aspectul fizic al femeii afectate, poate rămâne nedepistat (și tratat) foarte multă vreme!

De obicei, femeile cu aceasta afectiune au niveluri crescute de hormoni masculini (androgeni, in special testosteron), ciclu menstrual neregulat sau absent, chisturi ovariene (saculeti plini cu lichid) numeroase si de dimensiuni mici.

Simptome

De obicei, primele simptome apar in adolescenta, in jurul debutului menstruatiei, insa pot aparea si mai tarziu, in intervalul 20-25 de ani.
Chiar daca apare atat de devreme in cursul vietii, sindromul ovarului polichistic persista mult timp dupa aceea, si in perioada menopauzei.
Simptomele difera de la un caz la altul, cu urmatoarele caracteristici generale, nu toate prezente la aceeasi femeie:

  • cicluri menstruale rare, absente sau neregulate;
  • hirsutism (par excesiv pe fata, piept, abdomen, spate, degete);
  • subtierea sau caderea parului (alopecie model clasic masculin);
  • acnee, seboree, matreata;
  • dureri pelviene;
  • crestere in greutate sau obezitate, dispusa, in general, in jurul taliei;
  • infertilitate sau fertilitate redusa.

Sindromul ovarului polichistic este boala femeilor cu cantitati excesive de hormoni androgeni. Nu insa toate femeile diagnosticate cu acest sindrom au ovare polichistice.

Pe de alta parte, numeroase femei cu menstruatii regulate si niveluri de testosteron normale au ovare polichistice. Asadar, SOP este impropriu definit ca o afectiune a ovarelor polichistice. Ea apare ca o anomalie hormonala, cu sau fara ovare polichistice.

Cauze

Producerea in exces de hormoni androgeni se explica printr-una din urmatoarele cauze:

  • o dereglare in functionarea glandei hipofize, care produce hormon luteinizant in exces;
  • niveluri crescute de insulina in sange (insulina regleaza transformarea glucidelor in energie utilizata de organism sau stocata);
  • obezitate.

Diagnostic

Initial, multe dintre simpotmele SOP – acnee, obezitate, pilozitate excesiva, menstruatii neregulate – sunt percepute doar ca neplacute si fara legatura intre ele sau cu sindromul ovarului polichistic.

De aceea, multe femei nu se prezinta la medic si nu sunt diagnosticate ca atare pana cand simptomele nu se accentueaza ori pana cand nu apar problemele legate de fertilitate.

Nu exista un test unic, rapid pentru identificarea sindromului ovarului polichistic.

Diagnosticul depinde foarte mult de experienta clinicianului, de istoricul medical detaliat al pacientului, de examenul clinic general si de testele de laborator.

Pentru diagnosticarea sindromului ovarului polichistic, persoana in cauza va trebui sa faca urmatoarele investigatii:

  • ecografie, pentru a stabili dimensiunea ovarelor sau prezenta chisturilor;
  • biochimie (teste de sange), pentru detectarea nivelurilor hormonale din sange.

Sursa: unica.ro

0 1007
Sindromul ovarului polichistic

Sindromul ovarului polichistic este o tulburare endocrina care afecteaza intre 5 si 10% dintre femeile de varsta reproductiva, fiind astfel cel mai frecvent dezechilibru hormonal la aceasta grupa de varsta.

SOP poate afecta frecventa ciclului menstrual, fertilitatea, productia de insulina si alti hormoni, inima, vasele de sange – chiar aspectul fizic!

De obicei, femeile cu aceasta afectiune au niveluri crescute de hormoni masculini (androgeni, in special testosteron), ciclu menstrual neregulat sau absent, chisturi ovariene (saculeti plini cu lichid) numeroase si de dimensiuni mici.

Simptome

De obicei, primele simptome apar in adolescenta, in jurul debutului menstruatiei, insa pot aparea si mai tarziu, in intervalul 20-25 de ani.

Chiar daca apare atat de devreme in cursul vietii, sindromul ovarului polichistic persista mult timp dupa aceea, si in perioada menopauzei.

Simptomele difera de la un caz la altul, cu urmatoarele caracteristici generale, nu toate prezente la aceeasi femeie:

  • cicluri menstruale rare, absente sau neregulate;
  • hirsutism (par excesiv pe fata, piept, abdomen, spate, degete);
  • subtierea sau caderea parului (alopecie model clasic masculin);
  • acnee, seboree, matreata;
  • dureri pelviene;
  • crestere in greutate sau obezitate, dispusa, in general, in jurul taliei;
  • infertilitate sau fertilitate redusa.

Sindromul ovarului polichistic este boala femeilor cu cantitati excesive de hormoni androgeni. Nu insa toate femeile diagnosticate cu acest sindrom au ovare polichistice.

Pe de alta parte, numeroase femei cu menstruatii regulate si niveluri de testosteron normale au ovare polichistice. Asadar, SOP este impropriu definit ca o afectiune a ovarelor polichistice. Ea apare ca o anomalie hormonala, cu sau fara ovare polichistice.

Cauze

Producerea in exces de hormoni androgeni se explica printr-una din urmatoarele cauze:

  • o dereglare in functionarea glandei hipofize, care produce hormon luteinizant in exces;
  • niveluri crescute de insulina in sange (insulina regleaza transformarea glucidelor in energie utilizata de organism sau stocata);
  • obezitate.

Diagnostic

Initial, multe dintre simpotmele SOP – acnee, obezitate, pilozitate excesiva, menstruatii neregulate – sunt percepute doar ca neplacute si fara legatura intre ele sau cu sindromul ovarului polichistic.

De aceea, multe femei nu se prezinta la medic si nu sunt diagnosticate ca atare pana cand simptomele nu se accentueaza ori pana cand nu apar problemele legate de fertilitate.

Nu exista un test unic, rapid pentru identificarea sindromului ovarului polichistic.

Diagnosticul depinde foarte mult de experienta clinicianului, de istoricul medical detaliat al pacientului, de examenul clinic general si de testele de laborator.

Pentru diagnosticarea sindromului ovarului polichistic, persoana in cauza va trebui sa faca urmatoarele investigatii:

  • ecografie, pentru a stabili dimensiunea ovarelor sau prezenta chisturilor;
  • biochimie (teste de sange), pentru detectarea nivelurilor hormonale din sange.

SOP – o boala care se mosteneste?

Exista si o baza ereditara a aparitiei acestei afectiuni si a tulburarilor metabolice asociate acesteia, cum este diabetul.

Acneea, obezitatea sau caderea parului poate fi generata de o afectiune endocrina cu efecte importante in timp: sindromul ovarului polichistic. Netratat, acesta poate duce la infertilitate si alte boli grave.

Tratament

Tratamentul SOP este, de fapt, tratamentul simptomelor asociate bolii si se bazeaza pe dorinta de a procrea sau pe necesitatea unei contraceptii. Astfel, se pot administra contraceptive orale sau preparate antiandrogenice.

Pentru tratamentul infertilitatii, sunt disponibile numeroase tehnici de reproducere asistata pentru femeile cu dificultati de conceptie generate de sindromul ovarului polichistic – incepand de la medicamente pentru stimularea ovulatiei si pana la metode avansate de fertilizare in vitro, inclusiv prin utilizarea de ovule de la donatoare.

Tratamentul chirurgical nu este recomandat de la inceput, dar poate fi facuta o interventie numita drilling ovarian; aceasta ajuta la inducerea ovulatiei si este realizata prin laparoscopie.

Tratamente noi Acestea sunt concentrate mai putin pe simptomele specifice, cat pe cauzele SOP – de exemplu, rezistenta la insulina. Aceste terapii vizeaza, de pilda, scaderea nivelurilor de insulina (prin medicamente antidiabetice), reducand astfel productia de testosteron.

Stil de viata

Pentru a diminua sau chiar pentru a scapa de simptomele specifice SOP, adopta un stil de viata sanatos, prin diete care duc la scaderea in greutate si un program de exercitii fizice sustinute.

Riscuri pentru sanatate pe termen lung

SOP nu te omoara, dar creste riscul unor boli asociate, chiar daca nu in cazul tuturor pacientelor:

  • infertilitate
  • diabet
  • cancer endometrial
  • tulburari lipidice
  • riscuri cardiovasculare
  • tulburari de respiratie in somn (apnee).

In randul femeilor insarcinate care sufera de sindromul ovarului polichistic exista o rata mai mare de avort, diabet gestational, hipertensiune arteriala indusa de sarcina si nastere prematura.

De aceea, este important controlul periodic, realizat de catre un medic experimentat in diagnosticarea si tratamentul sindromului ovarului polichistic.

Tratamentul trebuie sa fie continuat si in perioada menopauzei, chiar in lipsa menstruatiei sau a diminuarii simptomelor SOP.

Sursa: avantaje.ro

0 797
Bebelus plangand

La naștere, țipetele puternice ale bebelușului și plânsul reprezintă un indiciu că este sănătos. Dar după prima sau a doua săptămână, plânsul bebelușului este ultimul lucru pe care dorești să-l auzi.

Plânsul bebelușului este o modalitate de comunicare. În timp ce bebelușilor le ia ceva timp să învețe să zâmbească, ei se nasc cu reflexul de a plânge.

Asta pentru că râsul are doar o utilitate în plan social, în timp de plânsul bebelușului este foarte important pentru supraviețuirea puiului de om încă din prima zi de viață.

Tocmai de aceea, este mult mai ușor să plângi decât să râzi. În timp ce râsul este alcătuit dintr-o succesiune de sunete rapide și scurte, plânsul cere mai puțină coordonare  – este un sunet continuu, susținut doar de respirație.

Specialișii se contrazic destul de tare în privința plânsului bebelușului. Iar cum puii de om nu ne pot spune de ce plâng cu adevărat, toate observațiile referitoare la plânsul bebelușului sunt, mai degrabă, speculații. Astfel, mulți specialiști consideră că, deși plânsul bebelușului este o modalitate de comunicare, în primele luni, micuțul tău nu intenționează să-ți atragă atenția, așa cum se crede. Este vorba, mai degrabă, despre un soi de dialog cu sine – spun unii specialiști. Doar după 2-3 luni bebelușul învață că plânsul lui te aduce lângă el și că nevoile lui sunt satisfăcute.

O dovadă în acest sens ar fi, spun specialiștii, că de-abia după 4 luni, plânsul bebelușului capată foarte multe nuanțe – cel mic își dezvoltă un întreg registru de văicăreli și țipete, pentru a-și formula cât mai exact nemulțumirile și solicitările. Acesta este, de altfel, momentul în care suspectezi că te manipulează, că se folosește de plâns doar pentru a te atrage lângă el.

În timp ce înveți pe parcurs să descifrezi, încă de la început poți recunoaște plânsul de urgență. Nu numai creierul primește mesajul că bebe plânge, ci și corpul tău, atunci când bebe e cu adevărat în pericol – spun cercetătorii, care relevă că plânsul bebelușului aflat în pericol îți zguduie sistemul nervos asemenea unui șoc electric. Inima îți bate nebunește, tensiunea crește rapid, palmele îți sunt transpirate, stomacul ți se strânge.

Acesta este plânsul bebelușului la care reacționezi instinctiv, indiferent de cât de obosită ești.

Sursa: unica.ro

0 908

Cat de atasat poate fi un copilas de patutul lui?
De ce este patutul asa important pentru el?
Cu siguranta nu realizeaza atunci cand este mititel, dar cand ajunge sa fie parinte realizeaza de ce trebuia sa stea dupa gratiile patutului. Siguranta lor este pe primul loc, iar un patut bine prelucrat cu metode inocive pentru copil este tot ceea ce un parinte are nevoie. Te gandesti in primul rand la sanatatea copilului si iti pui speranta intrun patut sau intr-o bucata de lemn pentru confort si siguranta. Poti alege ce este mai bun doar informandu-te de fiecare firma producatoare. Sa incerci sa obtii informatii despre cum se produc aceste patuturi si despre substantele ce sunt folosie. Nu e usor sa alegi un patut, iar daca nu stii nimic despre el, nu o sa stii nici care sunt motivele supararii copilasului. Intre acestia doi se leaga o asa zisa conexiune, o relatie care poate fi folositoare pentru tine ca parinte sau care poate dauna.
Cum este sa stii ca mititelul tau sta confortabil si se joaca in timp ce tu iti faci treburile sau cum crezi ca ar fi sa planga tot timpul si sa trebuiasca sa stai numai pe langa el?!

0 808
Cititul face bine

Piata este mai plina ca niciodata de carti, dar copiii si tinerii din ziua de astazi nu mai citesc. Este un lucru pe care nu doar ca il auzim des, dar il si constatam des, in jurul nostru, la copiii si adolescentii din propria familie.

In mare masura, e de inteles acest lucru. Este drept ca in urma cu 50 de ani cititul era unul dintre putinele moduri de distractie (la noi in tara, cel putin), pe cand astazi exista atatea tentatii: televizor, filme, jocuri pe computer, tablete si smart-phone-uri, retele sociale si chat, cafenele si mall-uri… Lumea a evoluat, iar activitatile nenumarate nu mai lasa timp si pentru citit nici macar adultilor care iubesc lectura… Dar iata de ce merita sa reveniti la citit si sa ii incurajati pe copii sa citeasca. Daca este nevoie, cumparandu-le orice carte isi doresc, in detrimentul televizorului…

Creativitatea

Problema cea mai mare cu televizorul este ca ne da, si noua, si copiilor, conceptele gata “fabricate”. Filme pe care altii si-au batut capul sa le imagineze si sa le puna in scena, spectacole in care replicile sunt interpretate de altii si analize gata “gandite”… In schimb, in timp ce citim niste cuvinte scrise imaginatia noastra vizuala este stimulata. La fel, asocierile, crearea conceptelor si empatia. “Era un pitic verde”, scrie intr-o carte… Iar noi, pentru ca nu vedem acel pitic, il cream imediat in minte. Dar unii dintre noi il vizualizeaza cu barba, altii fara, unii si-l imagineaza grasut, altii batran si ridat… Voi cum vi-l imaginati?

Memoria

Imbunatatirea functiei cognitive este ajutata pe de o parte de memoria vizuala, pe de alta parte de dezvoltarea limbajului. Prin cresterea bagajului de cuvinte si concepte stimulam conexiunile neuronale si de asemenea capacitatea de a defini si intelege concepte noi.

Disciplina, scopurile in viata

Seturile de valori transmise de o carte sunt greu de adunat la un loc. Un film poate vinde o idee finala (“Binele invinge raul”, de exemplu), pe cand o carte include informatii, concepte, cunoastere practica, stiinte etc. Toate sunt organizate si determina un comportament mai calm, dar si mai riguros.

Cititul construieste stima de sine

Cu cat citesti mai mult, cu atat descoperi lumi noi. Dar aceste lumi noi nu sunt doar exterioare, ci si interioare. Introspectia ne face sa ne dam seama si ca suntem valorosi. De asemenea, dezvoltarea bagajelor de cunostinte ne poate creste stima de sine, pe masura ce ne dam seama cat de multe stim. Iar daca mediul inconjurator al celui care citeste este prea putin culturalizat, cu atat mai mult descoperiea unor scriitori buni, a unor artisti, a unor savanti sau personalitati il va apropia de modul de a gandi al unor oameni valorosi, care au realizat ceva in viata.

Sursa: unica.ro

0 856

Asa-mi spunea mereu mama cand eram copil si ma linisteam, caci stiam ca mai am mult timp sa ma joc, sa ma bucur, sa fiu fara griji… Dar iata-ma acum. Ieri am implinit 27 de ani si viata e chiar mai aproape decat am crezut. Tocmai am pasit in ea. M-a invaluit cu toate grijile si tot stresul ei… si nu prea stiu de unde sa incep, de unde sa pornesc acest drum necunsocut. Ma uit la Maria, fetita mea, cum zambeste inocent intr-un patut cu totul deosebit si imi dau seama ca viata nu e asa rea cum mi-o imaginam. In patutul ei de vis, fetita mea viseaza la printi si printese… I-as spune si eu „Nu te amagi, Maria, viata e departe…”, dar nu vreau sa ii creez impresia ca viata ar trebui sa o sperie. Caci nu e asa. Pe mine Marvis m-a ajutat sa vad aceasta noua etapa a vietii ca pe o bucurie, nu ca pe o amagire.
Asadar… „Bucurati-va de patuturile Marvis, viata e departe…”

CELE MAI POPULARE ARTICOLE

Baietel sau fetita

0 28944
Esti curios/curioasa sa afli sexul urmatorului tau bebelus? Incearca aplicatia de mai jos si vei afla!
Cati copii vei avea?

Reclama ta aici!