Desene animate pentru copii
Planse de colorat
Cantece pentru copii
Home Arhiva 2013 septembrie

Arhiva lunaraseptembrie 2013

0 779
Femeie gravida

Asemenea amniocentezei, examenul vilozităților coriale sau biopsia vilozităților coriale – cum mai este cunoscută investigația – oferă informații despre caracteristicile genetice și cromozomiale ale fătului. Avantajul față de amniocenteză este efectuarea investigației într-un stadiu mai timpuriu al sarcinii (10-12 săptămâni). În cazul în care mama decide să întrerupă sarcina în urma informațiilor oferite de acest test, riscurile sunt reduse considerabil.

Eficiența acestui test este de peste 99%, dar pentru că analiza este invazivă și presupune riscuri, biopsia vilozităților coriale se efectuează doar la recomandarea specifică a medicului. Cu ajutorul acestei investigații pot fi depistate anomalii cromozomiale precum: sindromul Down, fibroza chistică, boala Tay-Sachs, siclemia, etc. În 1 % din cazuri se pot obține însă rezultate false. În afara riscului de avort spontan (de 1-2%), investigația mai poate deregla dezvoltarea normală a membrelor fătului dacă este efectuată mai devreme de 70 de zile de gestație.

Cui se recomandă

  • Femeilor peste 35 de ani, care au risc sporit de a naște copii cu anomalii cromozomiale.
  • Femeilor care au în familie (a lor sau a partenerului) cazuri de boli genetice (hemofilie, fibroză chistică, talasemie, drepanocitoză)
  • Femeilor care vor sa afle sexul copilului pentru cazul în care pot transmite o boală genetică numai copiilor de un singur sex (hemofilia se poate transmite de la o mamă purtătoare numai la copiii de sex masculin)

Cum se efectuează

Biopsia vilozităților coriale este o metodă invazivă, care presupune recoltarea sub ghidaj ecografic a unei probe de trofoblast. Din produsul recoltat se pot face teste de citogenetică (analiza cromozomilor fetali, teste FISH) sau teste moleculare, pentru identificarea unor boli genetice monogenice. Înainte de manevră se recomandă efectuarea unui consult genetic, pentru a se stabili testele care trebuie să fie efectuate din vilozitățile coriale. Nu pot fi detectate defectele de tub neural (nu se poate doza AFP). Procedura se face cu anestezie locală, iar după manevră se recomandă evitarea efortului fizic. Medicul obstetrician care recoltează sau cel care urmărește sarcina poate prescrie tratament cu substanțe tocolitice (care relaxează musculatura uterină).

Probele se prelevează fie transcervical, fie transabdominal. În primul caz, se introduce prin vaginul mamei un cateter care este ghidat cu ajutorul ecografului. Ajuns la locul potrivit, cateterul absoarbe puțin din țesutul placentar, care este apoi examinat în laborator. În al doilea caz, țesutul este prelevant cu ajutorul unui ac lung, care trece prin abdomenul mamei. Procedura este asemănătoare amniocentezei, numai că prin biopsia vilozităților se pot obtine cantități mai mari de țesut, iar rezultatele sunt mai rapide.

Sursa: unica.ro

0 759
Specialistii in alimentatie

Dacă eşti mămică pentru prima dată şi ai întrebări legate de alimentaţia bebeluşului tău în special în primul său an de viaţă, sfaturile de mai jos îţi vor fi de ajutor.
Iată care sunt recomandările “Ghidului de nutriţie pentru copii” elaborat de Academia Americană de Pediatrie.

Alimentația bebelușului: 0-4 luni

În această perioadă, bebeluşul se hrăneşte cu lapte, fie matern, fie lapte praf. Unii părinţi introduc şi cerealele în dieta bebeluşului chiar înainte de vârsta de 4 luni, alţii aşteaptă până la 6 luni.

Orice decizie ai lua, consultă-te cu medicul pediatru înainte de a o pune în aplicare. Indiferent de suplimentele nutriţionale pe care medicul decide să le dai bebeluşului tău, laptele este obligatoriu până la cel puţin 6 luni.

Cantitatea de care are nevoie variază de la copil la copil. În general, se alăptează la două-trei ore, iar bebeluşul se opreşte din mâncat atunci când s-a săturat.

Alimentația bebelușului: 4-8 luni

Majoritatea bebeluşilor pot începe să mănânce diversificat în această perioadă. Îi poţi da cereale, care să suplimenteze (nu să înlocuiască) laptele. Cerealele sunt o sursă bună de fier, zinc şi acid folic, dar nu conţin îndeajuns de mult calciu, proteine şi grăsimi ca laptele.

Amestecă 4-5 linguriţe de cereale cu lapte sau cu apă şi hrăneşte-l cu acest amestec o dată pe zi pentru început. Fii atentă dacă dă semne de alergie.

Alergiile la mâncare

Medicii recomandă să începi prin a-ţi hrăni bebeluşul cu cereale, deoarece este cel mai puţin probabil să facă alergie la acestea. Potrivit www.foodallergy.com, 90% dintre alergii sunt cauzate de lapte, ouă, alune, peşte şi soia.

Semnele alergiei sunt: mâncărimi, iritaţii, stări de vomă, diaree şi, în cazurile grave, dificultăţi de respiraţie.

Dacă observi unul dintre aceste semne, întrerupe alimentaţia cu cereale şi mergi la pediatru.

Fructele şi legumele în alimentaţia bebeluşului

Fie că începi să-i dai bebeluşului fructe şi apoi legume sau invers, depinde de tine. Legumele recomandate sunt în principal cartofii dulci, morcovul, mazărea, iar printre legume se numără banană, avocado, piersică, pere, mere.

Fie că faci tu piureul, fie că îl cumperi direct din comerţ, nu uita să introduci în alimentaţie fiecare fruct sau legumă pe rând, nu toate dintr-o dată. Prea multe amestecuri pot fi dăunătoare pentru bebeluş. Hrăneşte-l cu un fruct sau o legumă timp de o săptămână înainte de a introduce alta nouă.

Începe prin a-i da câteva liguriţe o dată, de două ori pe zi. Creşte treptat cantitatea, dar, în acelaşi timp, nu renunţa să-i dai şi lapte.

Până la sfârşitul lunii a opta, alimentaţia bebeluşului tău va consta în piureuri din fructe şi legume, cereale şi lapte.

Carnea în alimentaţia bebeluşului

După 8 luni, probabil că bebeluşul tău deja a început să mănânce mai multe fructe, legume şi cereale decât lapte. Deşi acest lucru este perfect normal, totuşi are nevoie şi de proteine. Carnea este o sursă bună de proteine.

Deci începe prin a-i face piure cu carne de pui. Nu introduce încă în alimentaţia bebeluşului carnea de porc. Dacă aveţi un regim vegetarian, înlocuieşte carnea cu soia.

Alimentația bebelușului: 9-12 luni

Este perioada în care copilul începe să mănânce legume şi fructe tăiate, nu trebuie să i le mai pasezi. Contrar a ceea ce se spune, cum că bebeluşii nu pot mânca nepasat dacă nu au încă dinţi, nu este aşa. Nu are nevoie de dinţi pentru a mânca fructe şi legume bine coapte şi, ca atare, mai moi.

Între 7 şi 9 luni, majoritatea bebeluşilor pot să ţină destul de ferm în mână diverse obiecte, inclusiv mici bucăţi de hrană solidă, pe care instinctiv, le duc la gură. Tot în această perioadă se arată vizibil interesat de ceea ce mâncaţi voi.

Este o plăcere să-ţi vezi bebeluşul cum mănâncă singur pentru prima dată, dar poate fi şi o experienţă înfricoşătoare pentru unele mămici, fiindu-le teamă să nu se înece.

Nu îi da copilului alimente prea tari şi nici în cantitate prea mare.

Pediatrii recomandă să începi cu biscuiţii pentru bebeluşi, brânză dulce, morcov fiert, fructe precum banane, pepene galben.

Nu-i da niciodată bebeluşului bomboane, gumă de mestecat, popcorn, chipsuri, unt de arahide, covrigei, morcovi nefierţi, alune, stafide sau bucăţi mari de carne.

Fiecare părinte ar trebui să citească cel puţin o carte despre alimentaţia bebeluşului, de preferat înainte ca acesta să împlinească 4 luni.

Copiii sunt mofturoşi, să nu te surprindă dacă într-o zi mănâncă cu poftă un tip de mâncare, iar peste câteva zile îl refuză.

Nu-ţi forţa niciodată copilul să mănânce singur dacă acest lucru nu-i face plăcere. Puţin câte puţin şi la momentul potrivit, copilul va începe să deprindă arta mâncatului fără a fi ajutat.

După 12 luni

Până la sfârşitul primului an de viaţă, majoritatea copiilor mănâncă trei mese regulate pe zi constând în principal în cereale, fructe, legume, carne şi lapte.

În zilele extrem de călduroase, dă-i bebeluşului apă sau lapte mai mult şi evită fructele cu un conţinut ridicat de zahăr.

După vârsta de un an, copilul poate începe să bea lapte de vacă, nemaifiind nevoie de cel praf. Totuşi, unii pot fi alergici la acesta. Dacă observi orice semn de alergie, opreşte alimentaţia cu lapte de vacă şi consultă medicul pediatru.

Laptele de vacă este o sursă de calciu, dar este mai sărac în acid folic, fier, şi vitaminele C, E şi D decât laptele praf.

Poţi suplimenta lipsa acestora, prin alte alimente.

De exemplu, cerealele, carnea roşie, germenii de grâu, mazărea, soia, avocado şi bananele sunt surse de fier. Sucul de portocale, grapefruit, broccoli, conopida, pepenele şi kiwi conţin vitamina C, care ajută la absobţia fierului în organism.

Acidul folic se găseşte în produsele de panificaţie (pâine, biscuiţi), broccoli, mazăre, papaya, citrice, căpşuni (vorbeşte cu medicul înainte de a-i da bebeluşului căpşuni).

Nu trebuie să ai neapărat un plan de hrănire, contează să-i oferi hrană cât mai variată şi echilibrată, să eviţi să-i dai ceea ce nu are voie să mănânce şi să-i dai mici gustări între mesele principale.

Sursa: unica.ro

0 868
Mamica fericita cu nou nascut
Epiziotomia este o tăietură chirurgicală făcută între anus şi vagin (zonă cunoscută sub denumirea de perineu), în timpul naşterii, cu scopul de a mări zona de expulzie.
Această procedură este folosită pentru a preveni ruperea vaginului, dar şi pentru a uşura naşterea.

Medicii sunt de părere că epiziotomia se vindecă mai repede decât o ruptură naturală. Însă, în urma unor studii de peste 20 de ani, cercetătorii americani au ajuns la concluzia că ruptura naturală se vindecă mai bine decât epiziotomia şi cu mai puţine complicaţii.

De ce ai nevoie de epiziotomie?

Există unele situaţii, însă, în care epiziotomia este necesară. Iată câteva dintre acestea:

  • dacă bătăile inimii bebeluşului arată că nu tolerează bine ultimele momente ale naşterii şi trebuie să se nască cât mai repede posibil
  • dacă bebeluşul este mare şi obstetricianul are nevoie de mai mult spaţiu pentru a-l ajuta să vină pe lume.
  • dacă ţesutul din jurul vaginul e mai “fragil” – dacă începe să sângereze sau este flexibil atunci când are loc expulzia.

Unii medici folosesc epiziotomia pur şi simplu pentru a evita rupturile multiple, care sunt greu de vindecat.

Cum te asiguri că nu ţi se face epiziotomie atunci când nu e cazul?

Vorbeşte din timp cu obstetricianul tău legat de sentimentele pe care le ai cu privire la această procedură.

Întreabă cât de des şi în ce condiţii realizează epiziotomia. Întreabă şi despre ceilalţi medici din spitalul unde urmează să naşti, în cazul în care te va asista altcineva).

Este recomandat să începi să faci masaj perianal cu cinci-şase săptămâni înainte de naştere. Potrivit unor studii, prin masaj se reduce riscul rupturilor sau necesitatea unei epiziotomii.

Cum se realizează epiziotomia?

Dacă obstetricianul tău consideră că ai nevoie de o epiziotomie, îţi va face un anestezic local şi va face o tăietură mică în perineu. (Uneori, dacă perineul este deja amorţit şi întins, datorită presiunii exercitate de bebeluş, procedura se realizează fără anestezie). În acest caz anestezicul local se poate administra după naştere, înainte de a începe cusătura.

Cum să te îngrijeşti după epiziotomie

Dacă ţi s-a făcut epiziotomie sau dacă ai suferit o ruptură, vei avea copci, iar zona respectivă va fi foarte sensibilă. Foloseşte cuburi de gheaţă în zona respectivă imediat după naştere pentru a preveni umflarea.

Câteva tehnici care te vor ajuta să te vindeci mai repede

  • La 24 de ore după naştere, poţi începe să faci băi călduţe.
  • Expunerea zonei respective la aer cât mai mult timp posibil şi menţinerea uscată a acesteia. După ce te speli, te poţi usca cu uscătorul de păr.
  • Încearcă să reduci cât mai mult posibil timpul petrecut stând jos în săptămânile de după naştere
  • Practică exerciţii Kegel în fiecare zi, pentru a stimula circulaţia sângelui şi a grăbi vindecarea. Exerciţiile Kegel reprezintă mişcări ritmice de contracţie şi relaxare a muşchilor pelvieni.
  • Foloseşte spray-uri anestezice, pe care le găseşti în farmacii
  • Bea multă apă şi mănâncă alimente bogate în fibre

Sursa: unica.ro

0 881
Mama si copil

Să învețe să vorbească și să stăpânească bine limbajul vorbit necesită timp, răbdare și mult exercitiu. Pentru un copil mic, procesul de învășare poate deveni frustrant. De aceea, pentru el este mai ușor să folosească întâi limbajul non-verbal pentru a se face înțeles și a-și exprima nevoile și emoțiile. Uite ce poți face tu ca să-l ajuți să vorbească mai repede și să se facă mai repede înțeles.

În timp ce copilul tău încearcă să-ți vorbească prin gesturi și mimică, într-o primă fază, comunicarea trebuie să fie reciprocă. Tu și tati trebuie să păstrați permannet un contact vizual atunci când îi vorbiți celui mic și mai ales, trebuie să explicați clar lucrurile pe care le vreți, în propoziții scurte li să gesticulați în conformitate cu cuvintele și mesajele pe care vreți să le transmiteți. Nu anticipați ce vrea copilul să spună vorbind în locul lui – astfel nu veți face decât să întârziați momentul în care va vorbi.

Ajutați-l să vorbească prin gesturi sau cuvinte simple. Iată ce e important în acest proces:

Important este ca cel mic să înțeleagă cât mai corect două lucruri legate de gesturi: semnificația acestora, dar și semnificația emoțiilor, sentimentelor care se ascund sau se exprima prin aceste gesturi și manifestări ale mimicii.

O controversată formulă spune că în comunicare 55% se transmite nonverbal, 38% paraverbal (prin voce, ton) și doar 7% verbal (prin cuvinte)

Ca sa înțelegem de ce este așa de ce sunt atât de importante mimica și gesturile, încercați cu propriul copil următorul exercițiu: observați reacția copilului când spuneți: “Atenție – mă supăr!” în patru feluri  (care credeți că are impact mai puternic?):

  • doar prin cuvânt, dar cu o tonalitate, intonație și mimică liniare, fără suișuri și/sau coborâșuri
  • prin cuvânt, dar cu o mimică amuzată
  • cu formula mixtă: verbal, prin exprimare fermă, ton ridicat, sprâncene ridicate în semn de avertizare
  • numai mimico-gestual – mimica supărată, degetul ridicat în semn de avertizare.

Deși nu realizam întotdeauna, copiii mici pot întelege foarte bine emoțiile din spatele expresiilor faciale ale adultului și pot (de cele mai multe ori) să își dea seama singuri cum să răspundă la aceste emoții.

Ce să știi când îl ajuți să vorbească prin mimică și gesturi

Fața veselă – întărește întotdeauna comportamentul pozitiv cu un zâmbet (fața veselă), copilul va învăța să asocieze această mimică vesela cu încurajarea comportamentului.
O imagine face cât o mie de cuvinte – Exista studii care arată că un copil de un an rareori urmărește privirea părinților săi, dar le urmărește cu atenție mâinile.

Sursa: unica.ro

0 818
Nou nascut cascand

Pe 28 mai anul acesta în Statele Unite s-a născut primul bebeluș despre care s-a spus oficial că a fost modificat genetic. Geneticienii care l-au creat pe Connor au pus la dispoziție părinților Marybeth Scheidts și David Levy 13 embrioni din care să aleagă, din care doar 3 aveau caracteristicile cromozomiale care să permită dezvoltarea bebelușului perfect.

Deși tehnicile de selecție genetică nu sunt noi, cazul lui Connor a readus în discuție problemele etice legate de analizele și tehnicile care permit acum cuplurilor infertile nu numai să aducă pe lume bebeluși sănătoși, ci și perfecții bebeluși modificați genetic.

Totul a început cu PGD

Pre-implantation Genetic Diagnosis (diagnosticarea genetică preimplantatorie) este o analiză introdusa în anii ’90, în cadrul tehnicilor de reproducere umană asistată (fertilizarea in vitro).

Cu ajutorul ei, se pot face diagnostice precise pentru 300 de maladii (sindrom Down, hemofilie, distrofie musculară etc), dintre care multe sunt legate de cromozomul care „poartă“ sexul masculin. Inițial, doar pacienților care apelau la fertilizare în vitro li se facea o astfel de analiză.

În ultimii ani, cupluri care pot concepe un copil pe cale naturală preferă fertilizarea în vitro doar pentru a putea alege sexul copilului, cu toate discuțiile legate de considerentele etice ale procedurii, în urma căreia embrionii nedoriți sunt sacrificați.

Diagnosticarea Genetică Preimplantatorie a deschis cutia Pandorei, iar acum asistăm la viitorul pe care îl preziceau nu demult specialiștii britanici reuniți în organizatia Human Genetics Alert:  ”Dacă vom permite selecția în funcție de sex, va fi imposibil să ne opunem alegerii unor alte caracteristici: trăsături, înălțime, inteligență etc.Vom deschide ușa larg pentru o serie de designeri de copii“ – își arătau îngrjorarea britanicii acum câțiva ani, pe bună dreptate.

Părinții lui Connor (în imaginea alăturată) au selectat deja al doilea embrion de calitate superioară, pentru a aduce pe lume un alt bebeluș perfect.

Și în timp ce unii îi judecă, alții recunosc că ar proceda fix la fel. Dacă am avea o alegere, cu toții ne-am dori să avem cel mai frumos, cel mai inteligent, cel mai sănătos copil, pe care să-l creăm după chipul și asemănarea noastră.

Știința ne permite acum să creăm bebelușul perfect, dar dorința aceasta nu este nouă. De-a lungul istoriei, când băieții erau mai apreciați din motive culturale și practice (căci războaiele erau mai dese), viitorii părinți încercau să influențeze sexul bebelușului.

De-a lungul timpului

În Grecia antică, bărbatii credeau cu tărie că vor avea un băiat dacă în timpul actului sexual vor sta pe partea dreapta. Francezii mergeau până într-acolo, încât, pe la 1700, își legau testicolul stâng, în speranta de a produce baieti. Per ansamblu, dacă ar avea de ales, părinții din întreaga lume și-ar dori ca măcar primul născut să fie băiat, ceea ce ar afecta serios echilibrul demografic in lume. Un studiu estimează ca la nivel mondial, „lipsesc“ oricum 100 de milioane de femei – din cauza avorturilor selective și a pruncuciderilor, mai ales în zone din Asia, unde nașterea unei fete e încă privită ca o rușine, iar mama este pedepsită aspru…

Tu, dacă ai avea de ales, ce ai vrea, fată sau băiat?

Sursa: unica.ro

0 999
Copil la 1 an

Primul an este plin de evenimente în viața bebelușului – primul zâmbet, primele alimente solide, primii pași. Obișnuiți deja cu marile progrese pe care le face copilul mic, nici nu realizăm cât de multe învață și după prima aniversare. Între 1-2 ani, copilul capătă noi deprinderi, are noi abilități și le consolidează pe cele vechi, dacă este stimulat în acest sens și nu este lăsat în fața televizorului. Psihologul îți dă câteva repere despre ce trebuie să știe să facă un copil între 1-2 ani (dacă a fost învățat și dacă este lăsat să facă lucruri și nu facem noi totul în locul lui, fiindcă ”el e mic”.

  • Să folosească independent lingura la masă, chiar dacă nu o duce plină la gură.
  • să țină biberonul sau cănuța cu o mână și să bea  singur
  • să poata imita adultul în gestul de a se spăla pe față
  • să știe la ce foloseste prosopul făcând gestul de ștergere
  • să stea pe oliță sau pe scaunul de toaletă pentru copii, timp de câteva minute, chiar dacă nu produce nr 1 sau 2
  • să își pună o șapcă sau papuceii în picioare
  • să deschidă fermoare mari (până să le închidă mai durează, căci operațiunea cere mai multă coordonare)

În materie de limbaj, un copil de 1-2 ani trebuie:

  •  să spună măcar 4-5 cuvinte diferite
  • să găsească o modalitate de a comunica dorința de a primi ”mai mult” sau de a anunța că ceva s-a terminat ”gata, nu mai e”.
  • să poată executa 2-3 comenzi verbale simple, să poată da sau arăta la cerere (când i se spune: “dă-mi” și “arată-mi” – obiecte pe care le vede zi de zi sau despre care i s-a vorbit des, desigur, nu vreo cheie franceză sau vreo bujie de la mașină)
  •  să arate cu degetul obiecte familiare sau imagini din cărticilele dinc are-i citești în timpul zilei sau de noapte bună, atunci când le numești (dacă i le-ai arătat în prealabil) ”unde e vaca?”
  • să indice câteva din părțile corpului – gura, nasul, ochii și câteva persoane pe care le vede des – mama, tata, bunica, bunicul.
  • Dacă nu a fost stimulat și nu s-a vorbit cu el, iar copilul a fost lăsat în fața televizorului sau cu jucăriile lui, el va avea, cel mai probabil, întârzieri în limbaj.

Alte abilități:

  • imediat după prima anviersare se aventurează să facă câțiva pași singur, dar dacă are multe eșecuri (accidente, căzături) este posibil să renunțe o perioadă la explorări, pe care să le reia independent atunci când se simte mai sigur pe piciorușe.
  • un copil între 1-2 ani se cațără cu mare plăcere pe scări, fie ținut de mânuța adultului, fie sprijinindu-se de o balustradă și poate repeta operațiunea minute întregi.
  • dacă i-au fost lăsate la îndemână forme, cuburi mari din lemn sau plastic, va tinde să facă mici turnulețe, chiar dacă nu va avea întotdeauna îndemânarea necesară pentru a pune piesele una peste alta.

Sursa: unica.ro

0 928
Mama cu bebelus dormind

Sângerările (lohiile) pot fi foarte abundente, mai ales după o cezariană sau o naştere multiplă. Se manifestă în zilele de după naştere, când uterul îşi diminuează volumul. Pierderile de sânge se vor atenua progresiv, până la venirea primei menstruaţii. Menstruaţia după naştere (reluarea unui ciclu menstrual normal) este condiţionată de alăptare şi se manifestă prin sângerări abundente, mai dureroase şi mai obositoare decât de obicei.

Dacă alăptezi

În cazul în care alăptezi, menstruaţia după naştere poate să întârzie chiar mai mult de 5-6 luni, întrucât ovarele sunt ‘’blocate’’ din pricina lactaţiei.  Dar depinde de fiecare organism în parte. Deşi durerile menstruale pot fi puternice, în perioada cât alăptezi nu sunt recomandate analgezicele, deoarece pot afecta bebeluşul.

Atenţie însă:  trebuie să ai grijă, deoarece o sarcină poate totuşi surveni în această perioadă. Chiar dacă menstruaţia nu apare decât la sfârşitul perioadei de alăptare, utilizarea unui mijloc de contracepţie este absolut necesară. Contrar unei idei general acceptate, alăptarea nu este o metodă contraceptivă! În jur de 90% dintre femei nu ovulează în această perioadă, însă în cazul a 10% se poate întâmpla către a doua, poate a treia săptămână după naştere. Prin urmare, este necesar să alegi o metodă de contracepţie adecvată.

Dacă nu alăptezi

În general, menstruaţia după naştere revine între şase şi zece săptămâni, cu un flux de sânge mai mare decât de obicei. Pentru că nu alăptezi,  sunt permise analgezice care să calmeze durerile menstruale. Şi în acest caz, contracepţia este obligatorie. Discută cu medicul tău, pentru a-ţi recomanda cea mai bună metodă pentru tine.

Sursa: unica.ro

0 843
Bebelus alaptat

Alăptarea este exact lucrul de care bebeluşul tău are nevoie pentru a-şi începe viaţa. Laptele matern le confer nou-născuţilor imunitate natural impotriva infecţiilor şi a bolilor. Anticorpii prezenţi în lapte protejează bebeluşii în mod pasiv împotriva viruşilor şi a germenilor intestinali care provoacă diareea.

5 motive pentru a alăpta

Motive nutriţionale: în comparaţie cu laptele de vacă, laptele matern este mai bine adaptat nevoilor copilului, dată fiind compoziţia sa (proteine, lipide, glucide şi minerale) şi faptul că substanţele hrănitoare sunt mai uşor disponibile. Este comparabil cu laptele praf în privinţa conţinutului de proteine, glucide şi lipide, însă anumite substanţe sunt prezente într-o cantitate mai mare pentru a compensa slaba absorbţie.

Motive imunologice: alăptarea protejează împotriva infecţiilor gastrointestinale şi respiratorii şi reduce riscurile de otită medie, dacă bebeluşul este alăptat în primul an. În plus, alăptarea exclusivă timp de cel puţin patru luni pare să aibă un efect protector asupra sugarilor susceptibili de a dezvolta alergii pe baza antecedentelor familiale.

Motive fiziologice: laptele matern este adaptat nevoilor copiilor în ceea ce priveşte compoziţia şi cantitatea. Alăptarea provoacă o retracţie uterină mai rapidă şi facilitează pierderea în greutate a mamei, intrând în rezervele de grăsime acumulate în timpul sarcinii. În plus, produce o senzaţie de relaxare. Se pare că alăptarea timp de 12 luni reduce cu 30% riscul cancerului de sân pe perioada menopauzei, iar  alăptarea timp de cel puţin două luni diminuează cu 25% riscul de cancer ovarian.

Motive psihologice: contactul fizic între mamă şi copil oferă clipe unice de ambele părţi şi contribuie la o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă a celui mic.

Motive economice şi practice: alăptarea este de obicei mai puţin costisitoare (bineînţeles, cheltuielile variază în funcţie de materialul necesar alăptării sau de alegerea alimentelor pe care să le consume mama), iar din punct de vedere practic, este ideală. Mamei îi este mai uşor, din toate punctele de vedere.

Sursa: unica.ro

0 885
zambeste, vine!

Până în clipa în care începe travaliul efectiv, nicio măsurare a ştergerii colului uterin, a înălţimii prezentaţiei sau a dilataţiei nu îţi poate spune cât de repede va veni acest moment. O femeie cu dilataţie de trei centimetri de câteva săptămâni ar putea naşte abia după data indicată de medic, iar altă femeie, cu un col uterin lung şi închis, poate intra în travaliu în ziua următoare. În cazul multor femei cărora li s-a spus că nu vor naşte decât după câteva săptămâni, travaliul începe – invers, se pare – chiar de a doua zi.

Deşi este un proces continuu, travaliul este de obicei prezentat în stadii. Există patru astfel de stadii, ultimul fiind perioada de post-partum imediat, după naşterea copilului. Deşi travaliul nu este la fel pentru toată lumea, etapele travaliului, mai ales pentru o femeie care devine mamă pentru prima dată, sunt destul de clar delimitate. Este însă puţin mai complicat să ştii unde te afli în fiecare etapă.

În cazul a 75% dintre femeile care nasc pentru prima dată, travaliul durează între 14 şi 24 de ore (travaliile ulterioare sunt mult mai rapide). Înainte să te îngrijorezi, haide să vedem cum se împarte această perioadă în stadii şi etape. Nu uita că timpii prezentaţi aici se aplică majorităţii femeilor, însă nu tuturor. Una din patru femei va avea un travaliu mai scurt sau mai lung.

1. Primul stadiu: ştergerea şi dilatarea (13-21 de ore). Colul uterin se şterge complet şi se dilată până la zece centimetri, pe parcursul mai multor etape:

  • etapa iniţială sau latentă (8-12 ore). Colul uterin se şterge complet şi se dilată până la 3 centimetri;
  • etapa activă (4-6 ore). Colul uterin se dilată de la 3 cm la 7 centimetri;
  • etapa de tranziţie (1-3 ore). Colul se lărgeşte şi mai tare, cu o dilatare între 7 şi 10 centimetri.

2. Al doilea stadiu: expulzia (1-3 ore). Copilul este împins pe canalul naşterii. Acest stadiu se finalizează cu naşterea. În general împingerea copiilor mai mari durează mai mult decât a copiilor mai mici.

3. Al treilea stadiu: eliminarea placentei (5-20 de minute). De obicei, nu este un proces dificil şi produce foarte puţin disconfort.

4. Al patrulea stadiu: post-partum imediat (două ore). În această perioadă, mama este examinată cu atenţie pentru a observa dacă i se contractă uterul, dacă sângerarea este sub control şi care este reacţia sa la copil. Acum mama poate să se odihnească, să se alimenteze cum trebuie şi să-şi alăpteze copilul.

Începutul travaliului

În primul stadiu al travaliului, colul tău uterin începe să-şi schimbe forma. Conteracţiile neregulate ale uterului trag colul spre capul copilului. Contracţiile şi presiunea exercitată de copil încep să apese şi să subţieze colul.

Unele travalii încep brusc şi tumultos, sărind peste etapa iniţială sau latentă. În altele, etapa poate trece neobservată. Însă majoritatea femeilor, în special cele care devin mame pentru prima dată, trec printr-o lungă perioadă de ‘’încălzire‘’ la începutul travaliului.

Este posibil ca travaliul să fi început deja de câteva ore înainte să-ţi dai seama. Iată câteva semne care te anunţă de începerea travaliului:

  • durere supărătoare de spate, de picioare sau în partea inferioară a abdomenului
  • crampe asemănătoare celor menstruale
  • tulburări de tranzit intestinal
  • o senzaţie vagă că te îmbolnăveşti de ceva sau că ai mâncat ceva ce nu ţi-a priit. Multe femei care au intrat în travaliu au crezut că suferă de viroză digestivă
  • o secreţie vaginală mucoasă roşiatică. ”Dopul gelatinos” , mucoasa densă aflată în colul uterin în timpul sarcinii, poate să se înmoaie şi să iasă odată ce coplul începe să se subţieze şi să se deschidă. Atunci când conţine dâre de sânge, dopul gelatinos se numeşte ”scurgere cu sânge”. Poţi observa această scurgere brun-roşiatică atunci când te ştergi după ce ai utilizat toaleta. Sângerarea uşoară este cauzată de ruperea micilor capilare ale colului uterin (dacă observe vreodată o sângerare de culoare roşu-aprins, sună-ţi obstetricianul, deoarece ar putea fi provocată de placentă)
  • ruptura membranelor (a sacului amniotic). Poate avea loc fie o scurgere consistentă de lichid – cam cât o cană sau mai mult -, fie o scurgere constantă. Ruperea apei nu înseamnă neapărat că vei intra imediat în travaliu. Aproximativ 50% dintre femeile ale căror membrane se rup înainte de travaliu intră în travaliu în mai puţin de 12 ore; la celelalte 50% acest lucru are loc mai târziu.
  • surplusul de energie. Unele femei simt o explozie de energie cam cu o zi înainte de începerea travaliului. Acest sentiment îţi poate da de înţeles că travaliul va începe curând, însă nu este un semn pe care să te poţi baza.

La începutul travaliului, colul tău uterin se subţiază şi se şterge. Contracţiile sunt neregulate şi variază în intensitate. În primele câteva ore, s-ar putea să simţi o durere de spate uşoară sau nişte crampe care devin din ce în ce mai puternice. Durerea şi crampele pot să apară şi să dispară. Pot dura câteva secunde, oprindu-se dupa aceea. O caracteristică a acestei perioade este inconsecvenţa. Odată cu trecerea orelor, crampele devin mai puternice, mai regulate şi mai frecvente.

Sursa: unica.ro

0 673
Riscuri in sarcina

Numită astfel pentru că este ultima enumerată între bolile frecvente ale copilăriei, boala a cincea are un nume medical greu de reținut: Erythema infectiosum (eritemul infecțios). Boala a cincea este cauzată de parvovirusul B19, este foarte contagioasă și foarte periculoasă pentru făt, dacă este contractată de viitoarea mamă  în primele luni de sarcină! Iată ce să știi despre boala a cincea. 

Cum se transmite

Boala a cincea se transmite  prin salivă sau prin secrețiile nazale. Virusul poate fi primit de la o persoană infectată care tușește sau strănută în preajma noastră, prin sărut sau utilizare de tacâmuri sau de pahare folosite și de persoana infectată.

Riscuri pentru gravide

Dacă o femeie însarcinată contractează boala a cincea (extrem de contagioasă), doctorul îi va monitoriza sarcina cu mare atenție pentru a detecta din timp posibilele probleme ale fătului.

Virusul poate impiedica organismul fătului să producă celule rosii, ducând la anemie și chiar stop cardiac sau determină acumulări mari de fluide în jurul inimii, plămânilor sau abdomenului.

Majoritatea complicațiilor pentru făt apar în primele 10 săptămâni de la infectarea mamei.

Aproximativ 11% din femeile însărcinate ce se infectează înainte de a 20-a săptămână de sarcină pierd bebelușul, dar acest lucru se poate întâmpla la luni după conctractarea virusului care provoacă boala a cincea.

Cum se manifestă

Boala a cincea produce un aspect denumit de specialiști ”de obraz pălmuit”. Asta pentru că erupția începe frecvent în obraji și mai târziu apare pe brațe (partea posterioară) și picioare. Erupția este de culoare roz și este greu de detectat, căci poate apărea un minut și dispare în următorul. Poate reapărea după zile sau săptămâni în urma expunerii la căldură sau pe o piele deja iritată. În mod obișnuit, erupția dispare aproape complet după 4 zile de la apariție. Perioada de incubație a virusului care cauzează boala a cincea este de 4-14 zile, dar purtătorul este contagios înainte ca boala să se  manifeste.

Pentru cei care manifestă simptome, în primele 2 săptămâni de la expunere, pot apărea o febra ușoară, dureri de cap, stare de oboseală, gât uscat sau secreții nazale.

Pentru un copil, boala a cincea nu este una gravă – ea nici nu prezintă multe simptome, în afară de o erupție și, cu excepția câtorva complicații (dureri articulare, afectarea sistemului nervor), nu are nevoie de tratament.

Sursa: unica.ro

0 822
Alimente pentru copii destepti

Primii ani din viața copilului sunt extrem de importanți pentru dezvoltarea creierului. Unele alimente ajută creierul să se dezvolte, îmbunătățesc capacitatea de concentrare și funcțiile cognitive. Vrei să ai copii deștepți? Oferă-le aceste 7 superalimente pentru creier.

Iaurt grecesc

Cu 5 sau chiar 10% grăsime – iaurtul grecesc este un aliment care hrănește foarte bine creierul. Conține grăsimi bune și mai multe proteine decât variantele mai ”light”, ajutând la menținerea în formă a membranelor celulare de la nivelul creierului. Astfel, creierul poate primi și transmite mai ușor informații. Oferă-le, deci, micuților iaurt grecesc și vei avea copii deștepți!

Varză Kale

Bogată în folați și vitamine, varza kale face minuni pentru inteligență și sănătate. Kale conține sulforaphane, o moleculă care are capacități detoxifiante și diindolilmetan (DIM), care ajută noile celule ale creierului să crească. Kale este foarte bogată în calciu (conține mai mult calciu decât laptele) și vitamina A (are mai multă vitamina A decât oricare altă legumă verde) – ceea ce o face un superaliment, numai bun pentru copii deștepți.

Ouă

Foarte bogate în proteine, ouăle conțin și colină, omega-3, zinc și luteină, nutrienți care-i ajută pe cei mici să se concentreze. Poți să-i dai celui mic ouă cu o felie de pâine integrală, pe post de mic dejun sau gustare de după-amiază. Combinația de proteine și carbohidrați este hrănitoare și-i oferă multă energie copilului.

Conopidă

Săracă în zahăr, bogată în fibre, folați și vitamina B6, conopida îmbunătățește memoria și capacitatea de concentrare și atenție.

Pește

Nu mai este un secret pentru nimeni că peștele este bogat în vitamina D și omega-3, care protejează funcțiile cognitive ale creierului și ajută capacitatea de memorare. Somon, ton, sardine – toate ar trebui să facă parte din meniul copilului tău.

Prune

Știm că un măr pe zi ține doctorul departe (traducerea nu rimează, ca-n zicala originală), dar nu știm că și prunele, ca și merele, conțin quercetină, un antioxidant care menține sănătatea funcțiilor cognitive.

Turmeric

Nu este un aliment în sine, ci este folosit ca un condiment, dar turmericul  (frate cu ghimbirul, obţinut prin uscarea şi pisarea rădăcinii plantei Curcuma longa) nu poate lipsi de pe lista superalimentelor pentru copii deștepți. Curcuminul din turmeric ajută celulele creierului să crească, efectiv și ține boala Alzheimer departe. Pe lângă curcumin, această miraculoasă pudră galbenă mai conţine şi cantităţi importante de vitamina B6, magneziu, fier şi potasiu.

Sursa: unica.ro

0 827
Bebelus

Primele momente din viaţa nou-născutului sunt destul de dificile. Deseori, copilul poartă pe chip semnele obositoarei aventuri a naşterii. Trebuie să se adapteze la viaţă într-un mediu diferit de cel cu care se obişnuise timp de nouă luni. Trebuie să înveţe să respire, să vadă, să audă. Iată ce să ştii despre aspectul fizic al nou-născutului şi primele nelinişti.

De ce, în general, nou-născutul este urâţel?

Această observaţie este valabilă pentru nou-născutul care a venit pe lume printr-o naştere naturală, deoarece abia a terminat o aventură dificilă, care l-a constrâns să iasă din uterul matern printr-un canal (canalul naşterii) prin care şi-a făcut drum cu greu, cu capul înainte. Din această cauză, are deseori faţa umflată şi craniul uşor deformat.

Unii nou-născuţi prezintă deformaţii ale capului; acestea sunt periculoase?

Nu. Nou-născuţii pot prezenta două tipuri de deformări ale capului: tumefierea naşterii, care durează 2-3 săptămâni şi care dispare spontan, şi cefalohematomul – o acumulare de sânge sub pielea capului, care deformează capul copilului în mod evident.

Umflătura cefalohematomului are o consistenţă dură-elastică, uneori variabilă, şi dispare după 2-3 zile de viaţă. Chiar şi în cazurile când acesta este foarte extins, persistă cel mult câteva luni, dar apoi capul devine perfect normal.

Oasele craniului sunt sudate între ele?

În primele luni de viaţă, oasele craniului nu sunt sudate între ele, deoarece trebuie să permită capului să se deformeze în timpul naşterii, pentru a trece mai uşor prin “canalul naşterii”.

Ce sunt suturile craniene?

Suturile craniene sunt urme mici între oasele craniului, care pot fi depistate mângâind capul sugarului. În partea de sus a capului se simte fontanela anterioară sau principală.

Care este dimensiunea fontanelei principale?

În medie, aceasta măsoară 4 x 3 cm. Este acoperită de un ţesut fibros, uşor coborât. Zona “moale” a fontanelei permite dezvoltarea normală a creierului copilului în primul an de viaţă.

Este periculos să atingem fontanela bebeluşului?

Nu. Fontanelele constituie o protecţie pentru copil, deoarece dau oaselor craniului posibilitatea de a se deforma şi, deci, de a proteja creierul de traume.

De ce nou-născuţii pierd din greutate în primele zile?

Scăderea greutăţii imediat după naştere se manifestă la toţi nou-născuţii. Norma prevede ca fiind tolerabilă o scădere maximă de 10% din greutatea avută la naştere.

Cauze:

  • lipsa hranei în primele ore de viaţă
  • pierderea de apă prin intermediul respiraţiei
  • emiterea urinelor
  • mumificarea cordonului ombilical

Ce se înţelege prin “criza genitală” la nou-născut?

Apariţia unei pierderi de sânge sau a unei substanţe alburii la fete, a unei umflături a testiculelor şi a unei acumulări de lichid în scrot, la băieţi, umflarea glandelor genitale şi mamare sunt fenomene definite drept “crize genitale” ale nou-născutului.

În general, apar în primele zile de viaţă şi persistă un timp, rezolvându-se spontan până în a treia săptămână.

Nu apăsa sânii umflaţi ai bebeluşului pentru a face lichidul să iasă!

Nou-născuţii îşi pierd primul păr?

Da. În general, părul nou-născutului este un puf destul de rar. Părul prezent la naştere are tendinţa de a cădea după puţin timp, fiind înlocuit de un altul, mai puţin moale.

De ce unii nou-născuţi au pielea galbenă?

În acest caz este vorba de un icter neonatal. Icterul este cauzat de creşterea în sânge a cantităţii unei substanţe, bilirubina, care atinge valori foarte ridicate.

Bilirubina rezultă din distrugerea globulelor roşii, care poate avea loc din două motive: primul este fiziologic (normal), datorită adaptării naturale a sângelui nou-născutului la viaţa din afara uterului; al doilea este patologic (anormal), datorat unei incompatibilităţi între sângele mamei şi cel al copilului

Icterul fiziologic se manifestă cam în a treia zi de viaţă, cel patologic mai devreme, în prima sau a doua zi de viaţă. Acesta din urmă necesită o atenţie majoră.

Sursa: unica.ro

CELE MAI POPULARE ARTICOLE

Baietel sau fetita

0 28946
Esti curios/curioasa sa afli sexul urmatorului tau bebelus? Incearca aplicatia de mai jos si vei afla!
Cati copii vei avea?

Reclama ta aici!