Desene animate pentru copii
Planse de colorat
Cantece pentru copii
Home Arhiva 2013 aprilie

Arhiva lunaraaprilie 2013

0 772
Femeie insarcinata la munca

Oboseală, picioare grele, dureri de spate… Multe dintre problemele datorate sarcinii pot fi dificil de suportat într-o zi de muncă. Iată câteva sfaturi pentru a te menține cât mai bine până la final.

Menajează-te în timpul transportului
Dacă trebuie să parcurgi o distanță mai lungă cu mașina, de ordinul zecilor de km pentru a ajunge la locul de muncă, problemele de oboseală, palpitații pot apărea din a șasea lună de sarcină. Încearcă să reduci și călătoriile de afaceri. Ele pot favoriza contracțiile, mai ales spre sfârșitul sarcinii, crescând riscul de naștere prematură. O alternativă ar fi trenul. Acest mod de transport este cel mai potrivit atât din punct de vedere al securității cât mai ales la nivel fiziologic, pentru că îți permite să te miști și să reduci astfel riscul de tromboză venoasă (cheaguri de sânge). Pentru călătoriile mai lungi e de preferat să zbori cu avionul decât să mergi cu mașina. Dacă în continuare ești nevoită să utilizezi mașina, asigură-te că ai centura de siguranță (în partea de sus și de jos a abdomenului).

Protejează-ți spatele
Curba naturală a coloanei este mai pronunțată la femei în timpul sarcinii, ceea ce cauzează adesea dureri în zona lombară, din al treilea trimestru sau chiar mai devreme. Trebuie să acorzi o atenție deosebită ergonomiei în zona de lucru. Când ești așezat, poți pune o pernă la spate, pentru a obține suficient sprijin pentru partea inferioară a spatelui. În general, evită transportul greutăților. Răsfață-te, când ai timp cu mișcări ușoare, speciale, de yoga pentru a detensiona spatele. Stai departe și de pantofii cu toc înalt sau încălțări prea strâmte câns ți se vor umfla picioarele.

Ai grijă și de picioare
Spre sfârșitul sarcinii, picioarele tind să se umfle. Dacă încă mergi la muncă, amintește-ți să ți le întinzi și să te ridici în picioare cât mai des posibil, pentru a facilita circulația sângelui. Posibil să atragi priviri dezaprobatoare din partea colegilor, însă umflăturile care pot apărea la nivelul gleznelor și picioarelor, dacă evoluează vor necesita consult medical.

Fă pauze regulate
Din al doilea trimestru, contracțiile se intensifică. Astfel încât asigură-te că nu vei lucra în picioare continuu. În plus, sarcina implică schimbări de ritm datorită progesteronului produs în cantități mari, ceea ce tinde să accentueze somnul. Multe femei gravide suferă de insomnie pe timp de noapte și momente de somnolență bruscă și incontrolabilă în timpul zilei. Cei din jur ar trebui să accepte pauzele tale de relaxare, în mod regulat, de la 5 la 10 minute pentru a lucra, chiar și un pui de somn scurt după masa de prânz, dacă este posibil.

Mese fracționate
Sarcina poate afecta ciclul glicemic, provocând pofte în diferite momente ale zilei. Ține la îndemână fructe sau batoane cu cereale pentru a le servi între mesele principale. Ideea nu este să mănânci mai mult o dată, ci mai puțin și mai des. În general, o femeie însărcinată nu are nevoie să-și mărească decât cu 10% necesarul zilnic de calorii. Meniul trebuie să fie cât mai variat (legume verzi, pește, fructe, cereale, produse lactate…) pentru a furniza substanțele nutritie necesare dezvoltării fătului. Evită, la serviciu fiind, să servești mereu sandwich-uri.

Bea multă apă
Nevoia de lichide este importantă în timpul sarcinii. Bea un litru și jumătate până la doi litri de apă pe zi, pentru a evita crampele musculare, frecvente în cel de-al treilea trimestru. Apa plată, mai ales cea bogată în magneziu poate face bine dacă suferi de constipație. Limitează în schimb consumul de cafea sau anumite ceaiuri, pentru că acestea pot promova contracții uterine datorită cofeinei pe care le conțin.

Recuperează-te după o zi de muncă
Odată întoarsă acasă, încearcă să te odihnești cât mai mult pentru a te recupera și pregăti pentru o nouă zi de lucru. Răsfață-te, întinde-te în pat cu picioarele ridicate, respiră, relaxează-te. Nu e momentul să te agiți foarte tare cu treburile casnice și nu ezita să ceri ajutorul partenerului.

Află mai multe despre drepturile tale
Codul Muncii nu prevede un program anume pentru femeile însărcinate, însă gestionarea amicală a situației poate duce la un acord favorabil ambelor părți. Cunoașterea cadrului legislativ din țara noastră referitor la drepturile mămicilor la locul de muncă va ajuta orice mămică să evite situațiile neplăcute, create în jurul acestui context.

Sursa: unica.ro

0 731

Acte necesare:

  • cartea de identitate/buletin (original și copie)
  • carnetul de sănătate
  • adeverință de la serviciu
  • carnetul gravidei
  • dosarul de analize + ecografii din timpul sarcinii

Pentru mamă:

  • ceas cu secundar pentru cronometrarea contracțiilor
  • loțiune sau pudră pentru masaj
  • comprese reci și calde pentru dureri de spate
  • papuci ușor de încălțat și șosete groase
  • cămașă sau tricou mai vechi, pentru momentul travaliului
  • periuță și pastă de dinți, apă de gură
  • perie de păr, clame și bentițe
  • halat, pijamale și lenjerie
  • tampoane igienice
  • săpun
  • deodorant
  • prosoape
  • șervețele umede, uscate
  • cremă de față
  • cremă de corp
  • strugurel de buze
  • 2 pachete de vată
  • pernă, dacă este cazul
  • mici gustări pentru tine și partener
  • mărunțiș pentru gustări
  • reviste, cărți, muzică și alte mijloace de recreere
  • apă plată și sucuri neacidulate
  • pahare și farfurii de unică folosință
  • cameră foto sau video
  • telefonul mobil/ cartelă telefonică
  • încărcătorul pentru telefonul mobil
  • numerele de telefon ale persoanelor cu care vei vorbi în momentul declanșării travaliului, dar și după naștere
  • portofelul
  • articole speciale pentru alăptat: sutien pentru alăptat, tampoane protectoare pentru sâni, unguent pentru mameloane
  • îmbrăcăminte lejeră și încălțăminte confortabilă pentru plecarea acasă
  • geantă pentru cadourile primite și pentru bagajele de la spital

Pentru bebeluș:

  • scutece pentru bebeluș (dimensiunea newborn)
  • hăinuțe pentru nou-născut
  • articole de igienă (pudră, ulei de corp, șervețele umede, cremă pentru fundulețul bebelușului, șampon „fără lacrimi“ pentru bebeluși, prosoape)
  • suzetă
  • biberon + tetine
  • ceai pentru colicile abdominale
  • jurnalul bebelușului pentru amprente și semnături
  • coșuleț/landou pentru plecarea din spital
  • scaun auto pentru bebe
  • îmbrăcăminte din bumbac: body, căciuliță, bluzițe, pantaloni, mănuși să nu se zgârie, salopetă, botoși, combinezon, șosete, costum mai gros, dacă este cazul


Sursa: unica.ro

0 752

Să intri în contact cu copilul, încă de când acesta este în burtică, este o dorință importantă pentru mulți dintre viitorii părinți. Haptonomia, termenul sub care este cunoscută această știință a interacționării cu tine însăți și cu ceilalți prin sentimente și atingeri, nu este foarte cunoscută, mai ales în România. Cuvântul provine din grecescul hapsis, care înseamnă contact, atingere, simț, sentiment și nomos, care înseamnă lege, regulă, normă.

În sarcină este folosită ca o diciplină a emoțiilor, o metodă care permite viitorilor părinți să stabilească un contact cu bebelușul lor încă dinainte ca acesta să se nască. Comunicarea se stabilește prin intermediul vocii și palparea ușoară a burții. Se recomandă ajutorul unui specialist pentru început, dar puteți încerca și acasă să masați ușor burtica să să simțiți toate reacțiile lui. Acest lucru îl puteți începe imediat ce bebe începe să miște, aproximativ pe la 4 luni și jumătate.

Fenomenul îl include și pe tată, care, la fel de bine ca mama, poate intra în contact cu copilul nenăscut. Mai ales că vocile grave masculine se transmit mai bine prin intermediul lichidului amniotic. În plus, tatăl poate învăța ce atingeri îi aduc liniște partenerei și o relaxează, putând fi de mare ajutor la naștere pentru a calma durerile.

Se spune ca haptonomia poate face nașterea mai ușoară, întrucât gravida poate ajuta bebelușul să ajungă într-o poziție bună. De asemenea, majoritatea bebelușilor care au parte de ședințe de haptonomie sunt mai liniștiți la naștere. După naștere, ședințele pot continua împreună cu bebelușul, pentru a învăța anumite gesture care le conferă siguranță și îi îndrumă către independență.

foto: Hepta


Sursa: unica.ro

0 966
Refacerea dupa cezariana

Dupa operatia de cezariana vei sta internata in jur de 5- 8 zile, cu cateva zile mai mult decat daca ai fi nascut normal.

Durerea la nivelul cicatricei persista cateva zile si ti se vor prescrie medicamente antialgice. Se recomanda pentru o recuperare rapida sa incepi sa faci miscare dupa 12 ore de la nastere.

Daca nu poti, misca picioarele chiar stand in pat. Asa previi problemele de circulatie de la nivelul membrelor inferioare.

Este posibil ca dupa 48 de ore de la nastere sa mai simti cateva contractii provocate de revenirea uterului la marimea initiala sau de reluarea tranzitului intestinal. Se recomanda o alimentatie bogata in fibre, legume si fructe.

Cum se ingrijeste cicatricea?

Operatia necesita o ingrijire speciala. Pana in momentul in care medicul iti va spune ca poti face dus, zona respectiva trebuie ferita de apa. Poarta haine comode care nu apasa zona operata. Ti se va recomanda sa nu depui efort fizic pentru o perioada de 6-8 saptamani pentru a nu risca ruperea operatiei. Daca nu au fost folosite fire resorbabile, ele iti vor fi scoase peste aproximativ 10 zile.

Cand vei putea alapta?

Imediat ce efectele anesteziei trec, te vei putea ridica pentru a-ti hrani bebelusul. Pentru ca nasterea nu s-a produs pe cale naturala, lactatia poate debuta cu intarziere fiind influentata si de efectele anesteziei. Nu este o regula. Sunt mamici care nu s-au confruntat cu o astfel de problema. Fii rabdatoare, calma si incearca sa fii langa puiul tau cat mai repede.

O noua sarcina. Cand?

Daca te-ai operat de cezariana, pana la urmatoarea conceptie trebuie sa treaca minim 9 luni. Cu cat lasi uterului mai mult timp pentru a se reface, cu atat sarcina ta viitoare va decurge fara probleme.

Fata de optiunea de a naste prin cezariana s-au emis multe pareri pro si contra. Argumente reale exista de ambele parti. Intotdeauna este bine sa discuti cu medicul tau despre implicatiile pe care o nastere pe cale naturala sau o cezariana le au asupra ta si a copilasului tau.

Indiferent ce cale vei alege, durerile din travaliu sau cele de dupa operatie se vor sterge cand vei tine in brate minunea careia i-ai dat viata.

Sursa: depici.ro

0 791
Pedeapsa la copii

După cum probabil știi, e de preferat să eviți conflictele și să-l ajuți pe copil să treacă peste momentele dificile. În primele 18-24 luni de viață, pedepsele tradiționale nu sunt necesare și, dacă sunt aplicate, sunt de obicei ineficiente și nu schimbă comportamentul copilului.

Până la un an nu există motive să-l pedepsești; între unu și trei ani, este puțin probabil să facă un lucru atât de grav încât să merite mai mult decât o pedeapsă minoră. Dacă simți nevoia să-l pedepsești, trebuie să reții următoarele:

Ca să fie eficientă, o pedeapsă trebuie să fie aplicată imediat după comiterea greșelii. Cu alte cuvinte, dacă decizi să-l pedepsești când se poartă urât, trebuie să o faci imediat. Dacă amâni pedeapsa, copilul nu va sesiza legătura între  comportamentul greșit și consecința lui.

Severitatea pedepsei trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei.

Niciodată, absolut niciodată, nu-l amenința pe copil că-l lași undeva și nu pleca de lângă el. Nu numai că îi vei provoca foarte multă suferință, dar aproape sigur va trebui să-ți retragi cuvintele.

Tipuri de pedepse

Nemanifestarea afecțiunii. Deși nu este o pedeapsă în sensul strict al cuvântului, lipsa de manifestare pentru scurt timp a dovezilor de afecțiune este cea mai eficientă reacție la comportamentul greșit. Ca toți copiii, și al tău își dorește cu disperare dragostea și aprobarea ta. De aceea, se va întrista foarte tare dacă îl cerți aspru. Pentru scurt timp, un minut, două, arată-i că te-a dezamăgit (chiar dacă trebuie să te prefaci). De exemplu, în acest scurt interval ai putea să-l ignori. Nu-i da o explicație lungă; spune-i într-o singură propoziție de ce ești supărată („Nu avem voie să lovim pe nimeni“). Încearcă să nu-l jignești și să nu-l critici prin mesajul tău (evită să- spui lucruri de genul „Ești un copil îngrozitor“); în schimb, concentrează-te pe regula încălcată („Nu avem voie să mușcăm pe nimeni“).

Ridicarea vocii sau țipatul. Acestea ar trebui folosite rar, căci sunt instrumente foarte puternice care adesea îl vor face să plângă. Totuși, ele își vor pierde din forță dacă sunt folosite prea des. După ce l-ai certat aspru sau ai ridicat vocea la el, încearcă să nu rămâi supărată. Deși pentru tine ar putea fi ceva firesc să continui să fii supărată pe copil, acest lucru nu te ajută prea mult. Copilul va reveni la starea lui de spirit obișnuită în câteva minute și tu ar trebui să încerci să faci la fel. În asemenea momente mai multă răbdare este foarte folositoare.

Luarea jucăriilor sau retragerea privilegiilor. Când aplici această metodă, spune-i mai întâi copilului că trebuie să înceteze să se poarte urât. Apoi anunță-l care va fi pedeapsa („Dacă nu încetezi să arunci mâncarea, nu vei mai primi desert“). O reacție alternativă prin care încerci să eviți o pedeapsă ar putea fi: „În familia noastră nu aruncăm mâncarea. Cina s-a terminat“.

Un moment potrivit pentru a folosi tehnica luării jucăriilor este atunci când copilul nu vrea să împartă o jucărie cu altul („Fiindcă nu vrei să-l lași și pe el/ea să se joace cu jucăria, n-o să vă mai jucați nici unul.“ Apoi ia-i jucăria.)

Este important să rostești numai „amenințări“ pe care ai de gând să le pui în practică. Dacă micuțul nu se comportă așa cum îi ceri, aplică pedeapsa promisă. Dacă nu o faci, copilul ar putea trage concluzia că nu te ții de cuvânt și că poate să se poarte urât mai des.

Încearcă să nu escaladezi situația și să supralicitezi. Evită acest tip de reacție parentală: „Dacă nu încetezi, nu mai mergem în parc azi..“ Copilul nu încetează. „Bine, termină imediat sau nu mai mergem nici mâine în parc.“ Copilul tot nu se oprește și pedeapsa continuă să crească până când ajunge exagerată pentru fapta respectivă (îl ameninți că nu vă mai duceți în parc săptămâni la rând!). Mai târziu, probabil că nu vei mai vrea să o aplici, având în vedere consecințele imense.

Izolarea (punerea „la colț“). Această tehnică funcționează cel mai bine după vârsta de doi ani. Începe prin a-l avertiza pe copil că, dacă nu se poartă cum trebuie, va fi pus la colț. Când se întâmplă asta, trebuie imediat să stea pe un anumit scaun sau la „colțul rușinii“ sau să se ducă în camera lui.

Pedeapsa trebuie să fie de scurtă durată și legată de o anumită acțiune. Spune-i: „Poți să vii înapoi să te joci după ce te-ai calmat“, nu „Stai în camera ta o oră“. O perioadă de timp arbitrară este mai puțin eficientă fiindcă pedeapsa nu mai este asociată cu scopul ei (calmarea).

Izolarea îndeplinește mai multe obiective utile. Pune capăt comportamentului greșit (copilul este scos din scena „crimei“), arată că dezaprobi acest comportament și îi dă copilului timp să revină la starea de spirit normală. Totuși, ca și ridicarea vocii, dacă este folosită prea des își pierde din eficacitate.

Bătaia cu palma la fund. O lovitură ușoară cu palma la fund nu mai este recomandată de pediatri, fiindcă celelalte tehnici enumerate mai sus sunt eficiente și evită folosirea violenței ca mijloc de a pedepsi și de a descuraja greșeli de comportament minore.

Sursa: unica.ro

0 733
Obiceiuri mama - fiica

Te-ai gandit vreodata care este impactul pe care il ai asupra fetitei tale in momentul in care te uiti in oglinda si iti spui cat de mult te-ai ingrasat sau cat de urat iti vine o anumita tinuta?

Ei bine, poate de acum inainte vei fi putin mai rezervata in momentul in care vei face anumite remarci, deoarece copiii sunt asemenea unor foi albe pe care se noteaza orice fel de informatie.

Degeaba incerci sa-ti convingi micuta sa manance mai multe legume cand tu insati preferi o felie de pizza. Degeaba o avertizezi ca nu este frumos sa-i jigneasca pe cei din jur, daca tu folosesti cuvinte urate cand esti la volan.

Cordonul ombilical a fost taiat demult, insa legatura dintre voi este la fel de puternica si, in mod constient sau inconstient, fetita ta incearca sa-ti calce pe urme. Expresia “fa ce spun eu, nu ce fac eu” nu va avea sorti de izbanda pentru mult timp in ceea ce o priveste, asa ca iti propunem sa-ti revizuiesti comportamentul si sa inveti cum poti deveni un exemplu pozitiv pentru copilul tau.

1. Replicile despre greutate sunt “contagioase”
Probezi hainele, te uiti in oglinda si te strambi sau iti spui ca te-ai ingrasat. Fetita te vede si isi insuseste remarcile. Tine minte ca acest tip de critica iti afecteaza stima de sine. Mai rau insa, este faptul ca o afecteaza, indirect, si pe micuta.

In zilele noastre, toate femeile sunt ingrijorate de felul in care arata si isi doresc sa obtina siluetele de invidiat ale vedetelor pe care le vad pe micile si marile ecrane, dar si pe copertele revistor glossy. Problema este ca verbalizarea acestui tip de complexe afecteaza moralul fetitelor si le influenteaza sa foloseasca acelasi tip de critici in ceea ce le priveste, peste ani. Tot mai multe studii arata ca micute de cinci si sase ani sunt preocupate de aspectul fizic si ca ele se transforma in adolescente care vor sa fie cu cateva kilograme mai slabe.

Solutie: In calitatea ta de mamica trebuie sa ai grija la ce fel de comentarii faci in preajma fetitei tale. Accepta-ti corpul, formele si incearca sa privesti aspectele pozitive ale infatisarii tale. Transmite cat mai multe mesaje pozitive legate de aspectul tau fizic si pune accentul pe adoptarea unui stil de viata sanatos, intrucat acesta este cel mai important lucru pentru copilul tau.

2. Mancarea nesanatoasa nu este potrivita pentru un copil
Ii repeti micutei tale in mod constant ca trebuie sa manance fructe si legume, dar tu nu ai mai pus gura pe o salata de luni bune. Daca nu faci decat sa lauzi proprietatile verdeturilor, fara sa le consumi insa, micuta ta va face la fel. Ea va observa ca nu mananci ce trebuie si se va intreba de ce ea trebuie sa respecte regulile si tu nu.

Solutia: Cu toate ca nu poti controla intotdeauna ce mananca fetita ta, poti totusi sa impui un anumit stil de viata in cadrul familiei, iar ea va respecta obiceiurile si in afara caminului. Tipul acesta de lectii vor persista de-a lungul vietii, asa ca trebuie sa fii un exemplu bun si sa-ti folosesti creativitatea daca cea mica refuza sa asculte. Implic-o in treburile de la bucutarie, faceti sandwich-uri sanatoase si creative si adoptati un regim alimentar sanatos si echilibrat.

3. Nu te transforma intr-o persoana statica
Daca cel mai dificil efort fizic pe care il faci se rezuma la a apasa pe butonul de la telecomanda, inseamna ca ceva nu este in regula. Obezitatea devine una dintre cele mai intalnite afectiuni la copii, iar una dintre cauzele principale este ca acestia au devenit din ce in ce mai sedentari. Cercetarile arata ca cei mici urmeaza exemplul parintilor si ca, daca adultii nu fac miscare, nici cei mici nu vor fi mai presus.

Solutie: Exista atat de multe modalitati prin care familia ii poate influenta pe cei mici sa faca sport. Parintii pot, de exemplu, sa-si inscrie micutii la lectii de inot, karate, scrima, dans, baschet, handbal si orice fel de activitate care implica miscare fizica. In plus, isi pot face un obicei din a iesi in parc. Important este sa vreti si sa respectati regula.

4. Atentie la vocabular
Daca te exprimi mai urat decat un birjar, trebuie sa incepi sa-ti corectezi pornirile. Copiii repeta cuvintele pe care le aud de la adultii din jur si profita de orice ocazie pentru a-si etala “talentele”.

Solutie: Tot ce poti sa faci este sa te abtii. Foloseste “metoda borcanului” la care apeleaza americanii si pune cate o moneda intr-un recipient de fiecare data cand scapi “porumbelul”.

5. Nu-l jigni pe tatic
Femeile care il vorbesc de rau pe sotul lor, fie ca inca sunt intr-o relatie cu acesta, fie ca au divortat, le ofera fiicelor lor un exemplu negativ. Prin a spune lucruri negative despre partener, mamele isi pun fetitele intr-o pozitie delicata. Ele vor simti brusc nevoia sa ia atitudine, sa isi apere tatal si astfel se vor afla intre ciocan si nicovala.

Solutie: Gandeste-te la felul in care iti doresti sa se comporte micuta ta de-a lungul vietii si, in functie de aceste proiectii, schimba-ti comportamentul inainte de a fi prea tarziu. Stilul de comunicare al fetitei trebuie sa fie echilibrat si corect, lipsit de resentimente si amaraciune. Nu iti supune copilul unor traume pe care nu le va putea depasi in viitor.

6. Mesajele amestecate despre bani nu sunt bune
Ii spui fetitei tale ca trebuie sa faceti economii, dar peste doua zile iti cumperi o pereche noua de cizme? Copiii isi formeaza obiceiurile in ceea ce priveste modul de a cheltui urmarindu-i pe parinti. Studiile arata ca adultii sunt cei care isi pun amprenta intr-un mod accentuat asupra copiilor lor si in ceea ce priveste finantele, asa ca trebuie sa o formezi pe micuta de la o varsta frageda.

Solutie:  Invata-o pe fetita ta cum trebuie sa procedeze cu banii si, nu in ultimul rand, respecta lectiile pe care le predai. Foloseste banii de alocatie sau economiile ei pentru a-i da exemple si pune-o in situatia de a economisi pentru a obtine ceea ce vrea.

Crezi ca esti un exemplu pozitiv pentru fetita ta? Ce ar trebui sa corectezi si ce lectii gresite a invatat copilul de la tine? Spune-ne mai multe in sectiunea de comentarii.

Sursa: depici.ro

0 690
Ochelari de vedere pentru copii

Micutul tau sta din ce in ce mai aproape de televizor si isi “strange” ochisorii atunci cand deseneaza sau coloreaza? Momentul in care isi da seama ca micutul ei are nevoie de ochelari este unul dificil pentru orice mamica, dar daca treci prin aceasta situatie trebuie sa-l depasesti si sa alegi ochelarii potriviti pentru micutul tau.

Bineinteles, un control oftalmologic specializat este absolut necesar si nu iti recomandam sa ii cumperi ochelari fara a consulta medicul in prealabil. Iata insa cateva sfaturi utile, care iti vor fi de folos in momentul in care va trebui sa alegi ochelarii copilului tau:

1. Gandeste practic
Copiii nu sunt tocmai cele mai atente fiinte in momentul in care vine vorba despre tratarea cu grija a obiectelor fragile. Ochelarii se pot pierde, rupe, sparge sau zgaria, asa ca nu are rost sa investesti sume mari de bani intr-o pereche pretentioasa si foarte scumpa.

2. Alege in functie de marime si intrebuintare
Tine cont de materialul din care este facuta lentila (sticla, plastic), alte caracteristici ale acesteia (care nu se aburesc, antireflex), precum si de forma si structura ramei. Gandeste-te la activitatile pe care le desfasoara copilul tau si cumpara-i exact ochelarii care raspund nevoilor lui.

3. Gandeste-te la sentimentele lui
Sa apari brusc la gradinita sau scoala purtand ochelari nu este un moment tocmai usor. De aceea, pentru a-l ajuta sa treaca peste emotiile schimbarii si a-i oferi incredere in sine, trebuie sa-l lasi pe micut sa contribuie la alegerea ochelarilor.

4. Invata-l cum trebuie sa ii foloseasca
Pot exista cazuri in care micutul sa nu fie nevoit sa poarte ochelari tot timpul. De aceea este esential sa-i arati copilului cum este corect sa-si dea jos ochelarii si unde trebuie sa-i aseze astfel incat sa nu ii strice.

5. Vorbeste cu educatoarea sau profesoara
De multe ori, copiii care poarta ochelari si nu sunt multumiti de acestia au tendinta sa ii dea jos sau sa nu ii poarte. In acest caz, vorbeste cu educatoareasau invatatoarea si atrage-i atentia ca micutul are nevoie de acest accesoriu pentru a vedea asa cum trebuie.

Sursa: depici.ro

0 850
Jurnal de sarcina

Află cum evoluează sarcina ta din prima zi până în momentul în care îți vei ține puiul în brațe.

Prima lună – vestea
În primele patru săptămâni, chiar înainte să-ți dai seama că ești însărcinată, oul fertilizat începe să dezvolte tot ceea ce are nevoie pentru a supraviețui până la naștere. La sfârșitul primei luni de sarcină este bine cuibărit în mucoasa uterină. Aceasta este o perioadă extrem de importantă pentru întreaga evoluție ulterioară a sarcinii. De fapt, în primele trei luni se creează toată „structura“ de care viitorul bebeluș are nevoie pentru a supraviețui. Organele se dezvoltă apoi, de-a lungul sarcinii.

Când oul este fertilizat, corpul începe să producă mai mult progesteron. E posibil să simți crampe premenstruale și să simți nevoia să mergi la baie mai des. Te simți puțin mai obosită ca de obicei, iar sânii se pot umfla și pot deveni mai sensibili.

Luna a doua – analizele
Organele interne continuă să se dezvolte, la fel ca și întreaga structură a corpului. La sfârșitul celei de-a 8-a săptămâni, embrionul are lungimea de 4 cm și cântărește 11 g, dimensiunile aproximative ale unui ou de găină. Extremitatea cefalică este bine dezvoltată și reprezintă cam o treime din corp. Sunt schițate fața, bărbia, nasul și chiar ochii. Acum apar mugurii care se vor transforma în degete și începe diferențierea organelor genitale interne. Ficatul ocupă o mare parte din cavitatea abdominală.

Ești mai obosită (pe la 11, ai trage deja un pui de somn) și simți, probabil, nevoia să mănânci mai mult. Pe de altă parte, mâncarea îți poate accentua senzația de greață. Este posibil să ai deja „toane“ și schimbări de dispoziție.

Luna a treia – of, greața…
În săptămânile 12-13, placenta este formată, nu numai anatomic, ci și funcțional. Lichidul amniotic este evident. Tu te-ai gândit de la începutul sarcinii ca la un bebeluș, dar de-abia acum, în termeni medicali, se vorbește despre făt. La sfârșitul celei de-a treia luni, el măsoară aproximativ 9 cm și cântărește puțin peste 50 g. Apar pleoapele, care vor rămâne lipite încă o perioadă, și mugurii unghiilor la degete. Tot acum, se diferențiază organele genitale externe pentru fiecare sex, dar este puțin probabil ca la ecografie să afli „diagnosticul“ așteptat: „băiat sau fată?“.

Greața și schimbările de dispoziție caracterizează și această perioadă, dar spre sfârșitul lunii a treia începi să te simți mai bine în pielea ta. Hormonii de sarcină fac minuni pentru piele, tenul îți este mai luminos. Este important să te odihnești mai mult.

Luna a patra – imagini
În săptămânile 16-17, la sfârșitul lunii a patra, placenta este complet dezvoltată. 16 cm și 270 g sunt, în medie, „dimensiunile“ fătului în această perioadă. Raportul dintre trunchi și cap se apropie de normal, prin dezvoltarea trunchiului. Părțile corpului sunt bine diferențiate, iar sexul viitorului bebeluș deja evident. La ecografie este posibil să-l vezi mișcându-se, chiar dacă nu-l simți. Corpul e acoperit cu o piele subțire și firișoare de lanugo.

Pielea și uterul au nevoie de o cantitate dublă de sânge, iar inima lucrează de două ori mai puternic, pentru tine și pentru bebeluș. Vei observa că începi să respiri puțin mai greu. Unele mame spun că-l simt mișcând, dar nu te speria dacă tu nu ești în „club“.

Luna a cincea – poftele
Bătăile inimii se percep foarte bine, iar mișcările membrelor devin mai puternice și pot fi simțite de către mamă. La sfârșitul acestei luni (săptămânile 21-22), măsoară 25 cm și cântărește 650 g. Glandele sebacee încep să secrete, iar intestinul subțire conține meconiu, rezultat din secreția intestinală și a glandelor biliare.

Te simți frumoasă și împlinită, chiar dacă ți-e mai greu să respiri și ai luat vizibil în greutate. Spre sfârșitul lunii este posibil să începi să ai senzația de „picioare grele“. Uterul e deja mare ca un pepene. Se pot schimba gusturile – așa-numitele pofte.

Luna a șasea – așa crește
Plămânii încep să secrete o substanță care previne lipirea lor unul de altul. Deși se dezvoltă semnificativ în această lună, plămânii vor fi ultimii pregătiți pentru lumea din exterior. Fătul e orientat cu pelvisul spre fundul uterin, măsoară la sfârșitul lunii a șasea aproximativ 35 cm și cântărește 1.000 g. Pielea devine mai groasă, sub ea se depune țesut adipos. Omulețul din tine are încă aspect îmbătrânit. Pleopele sunt separate acum. Are toate organele și funcțiile bine dezvoltate și dacă l-ai naște de la această dată, ar putea supraviețui.

Deși uterul este suficient de mare și presează vezica, nu creează încă probleme serioase când mănânci sau respiri. Glanda tiroidă este mai activă și este posibil să transpiri mai mult decât de obicei. Simți mai bine programul copilului de somn-veghe.

Luna a șaptea – greutatea
Bebelușul se dezvoltă spectaculos. Percepe schimbările de lumină – asta îl ajută să-și stabilească mai bine programul. Aude, chiar dacă zgomotele sunt înfundate. Știe să recunoască vocea tatălui și a mamei și e obișnuit cu zgomotele de mediu. Deja devine un participant la viața ta: e atent la zgomote, îi place muzica, „conversează“ și el cu tine când e mai multă gălăgie decât de obicei. La sfârșitul lunii are loc procesul de culbuta (răsturnare) și, tot acum, coordonatele sunt 40 cm și 1.750 g. La băieți, testiculele coboară spre canalul inghinal.

Te duci des la baie, pentru că uterul îți presează serios zona pelviană. Începi să ai dificultăți în a găsi o poziție confortabilă pentru somn. Începe deja să se formeze colostrul, laptele pe care bebelușul îl va gusta în primele zile după naștere.

Luna a opta – pregătirea
Are deja aspect de bebeluș și, dacă l-ai putea vedea, ai observa că are mimica unui nou-născut: se strâmbă, clipește, face grimase. Țesutul adipos este bine dezvoltat și conferă rotunjime formelor. Unghiile ating pulpa degetelor, capul este deja acoperit cu păr. Pielea este puternic vascularizată și are o colorație rozacee. Dimensiunile la sfârșitul lunii: 45 cm și 2.500 g. Din luna a șasea, mai precis, de la sfârșitul ei (săptămâna 30-31), greutatea se calculează adăugând la cele 1.000 g necesare pentru supraviețuire, câte 750 g în fiecare lună. Cu atât crește, în medie, lunar.

Deja simți contracții Braxton-Hicks. Nu trebuie să te îngrijorezi. Organismul ți se pregătește pentru ziua cea mare. Respiri puțin mai bine, fiindcă bebelușul a „luat-o la vale“. Gimnastica de relaxare îți este deosebit de utilă în această perioadă.

Luna a noua – ziua Z
Continuă să ia în greutate, fiindcă are nevoie de extraenergie pentru momentul când va veni pe lume. Dacă l-ai naște mai devreme de termen, ai observa că pielea lui este încă acoperită. Irisul este deja colorat, dar ochii de lapte, de un albastru-închis, își schimbă culoarea în primele șase luni. Sistemul lui imunitar este încă imatur. Primește anticorpii prin placentă și îi va lua apoi, imediat după naștere, din colostru și, mai apoi, din lapte. La sfârșitul lunii a noua (săptămâna 40) are o lungime de 48-55 cm și o greutate medie de 2.800-3.200 g.

Burtica XXL și gândurile despre naștere te împiedică să dormi. Este posibil să experimentezi ceea ce psihologii numesc „instinct de cuib“: vrei să ai totul pregătit pentru venirea bebelușului, să faci curățenie generală în casă. Nu te suprasolicita!

Consultant: dr. Ioana Miloiu

Sursa: unica.ro

0 783
Femeie superstitioasa

Există femei însărcinate care se tem de orice, sunt foarte precaute, ajungând până a duce la extrem temerile lor. Fă testul de mai jos și află cât de superstițioasă poți fi.

  1. Este iarnă și ai o poftă arzătoare de a căpșuni:
    A. Îi spui soțului tău: „Grăbește-te, trebuie să găsești cu orice preț!“
    B. Îți satisfaci pofta cu jeleuri de căpșuni
    C. Te gândești doar că îți lipsesc anumite vitamine
  2. Îți vezi burtica:
    A. Mai degrabă ascuțită, cu siguranță vei avea o fată
    B. Uneori rotundă, alteori ascuțită, nu îți dai seama prea bine
    C. Pur și simplu frumoasă
  3. I-ai anunțat pe cei dinanturajul tău că ești însărcinată:
    A. Când burtica a început să se vadă
    B. La sfârșitul primului trimestru, nu se știe niciodată
    C. De îndată ce ai știut
  4. Ești la cină alături de familia ta numeroasă. Constați că sunteți 13 la masă:
    A. O, nu! Te ridici de la masă și mănânci în bucătărie
    B. Te bucuri să îi anunți de sosirea în curând a unui nou membru, așa veți fi 14
    C. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine
  5. Însărcinată, te simți:
    A. Mai puternică, plină de energie
    B. Diferită și confuză
    C. Imensă și ești mândră de asta
  6. Ai mereu cu tine:
    A. Un talisman norocos care te protejează de tot
    B. O fotografie cu iubitul/soțul tău, el este talismanul tău
    C. Un deodorant pentru a fi mereu fresh
  7. Ți-ai pierdut obiectul tău norocos:
    A. Nu mai ieși din casă, ăsta e un semn
    B. Îți cumperi altul
    C. Ce-i asta? E la modă?
  8. Un talisman este pentru tine:
    A. Un obiect de tare nu te poți lipsi
    B. Un obiect frumos, care te liniștește
    C. Un nou accesoriu de modă
  9. O pisică neagră îți taie calea:
    A. Vai! Apelezi la toate trucurile știute pentru a alunga ghinionul
    B. O eviți cu atenție
    C. Nu mă apropii de ea, nu m-am imunizat împotriva toxoplasmozei
  10. Ești grăbită și pe trotuar accesul e blocat de o scară
    A. Nu-i nimic, schimbi trotuarul
    B. Te uiți bine și treci peste ea, repede
    C. O scară, unde?

Interpretare:

MAJORITATE A
Superstițioasă sau paranoică? Nu cumva erai superstițioasă și înainte de a rămâne însărcinată? Este aproape imposibil să te fi ales cu atât de multe superstiții în 9 luni sau mai puțin. Între pisici, numărul 13, scări și altele, nu știi de care să te ferești mai întâi. Dacă încerci să te relaxezi un pic? Studiezi cu amănuntul tot ce se întâmplă în jurul tău și uiți ce este esențial: bunăstarea ta și a copilului.

MAJORITATE B
Ești puțin superstițioasă, dar atât cât trebuie. Mai degrabă se poate numi că ești mai mult precaută. Știi în linii mari la ce să acorzi atenție sporită din tot ce te înconjoară pentru ca cel mic să fie protejat. Încerci să te asiguri că totul e în ordine, dar tu nu te lăsa păcălită. Continuă așa dacă asta te face să te simți bine, dar fii cu picioarele pe pământ!

MAJORITATE C
Superstiții? Nu le cunoști! Ești prin excelență cartezianistă (rațională). Nu faci niciodată din puțină sare vărsată o superstiție. Nu ai înțeles niciodată tot acest tam-tam pe baza pisicilor negre sau a cifrei 13. Ești de părere că nenorocirea se întâmplă doar celui care o atrage intens printr-un comportament nebunesc. Pentru tine cuvinetele de ordine sunt logică și neîncredere. Când ți se va demonstra că A+B este un animal, că o cifră sau o culoare pot provoca o serie de reacții negative, poate vei crede în sfârșit în superstiții.

Sursa: unica.ro

0 830
Femeie insarcinata

Viața se construiește de cele mai multe ori după liste cu priorități: joc, școală, muncă și, pe fundal, mereu, familia. Jucăm rolul copilului și al școlarului, al profesionistului și cel de prieten. Când este momentul potrivit să îl jucăm pe cel al părintelui? Biologic, ne sunt trasate drumurile, dar psihic? Decizia aparține fiecăreia…

Până la vârsta de 30 de ani, întrebarea se întâmplă să ne scape printre degete și, nu o dată, ne-am trezit în fața unor situații pe care nu le-am „despicat“ pe toate părțile. Dar când ești tănăr, deciziile vin uneori mai ușor. Dar după 30 de ani îți calculezi cu grijă pașii și cum să te organizezi, care îți sunt resursele și, mai ales, prioritățile. Iar pentru femeile concentrate până acum pe carieră, apare din nou în prim plan rolul de părinte și întrebarea dacă sunt pregătite.

A fi sau a nu fi mamă?

Școlarizarea și apoi cariera, în zilele noastre, ajung să fie priorități. Avem o sumedenie de modele ale unor femei care au investit în formarea profesională și pe care avem motive să le admirăm. Se poate întâmpla, prin urmare, să alegem cariera, să investim toate resursele de care dispunem în această direcție și să ne gândim că va veni și momentul potrivit pentru „restul“. Anii trec, ne evaluăm mereu situația de viață, și apare întrebarea: „Când este momentul potrivit?“.

Familia pornește de la cuplu. De la un potențial tată și o viitoare mamă, care decid că o conviețuire le priește. Poate căsnicia și-a mai pierdut din valoarea de odinioară, dar ea rămâne cuplul legat, dispus să își asume responsabilități împreună.

Iar dacă partenerul ideal pentru acest rol apare când avem peste 30 de ani sau dacă ne-a fost alături și ne-a înțeles prioritățile până acum, este normal să vină vremea să ne dorim o completare a familiei sau o reafirmare a ceea ce împărțim. Sentimentele materne își pot găsi eli­berarea când simți că lângă tine îl ai pe tatăl viitorului tău copil. Când ai liniștea că este partenerul lângă care poți să îți asumi responsabilități și griji în plus, poți spune „a venit momentul“. Este un confort care pune în umbră grijile de genul „mai am oare disponibilitatea necesară?“.

Temeri, întrebări

Putem să ne dorim cu adevărat un copil, dar să simțim că este o responsabilitate care ne copleșește. Pentru că un copil înseamnă să treacă pe planul doi cariera pentru care ai muncit atât. Perioada de stat acasă cu copilul te poate desprinde de ritmul cu care ai reușit să te afirmi până acum.

Un copil înseamnă și renunțarea la un anumit ritm, în care ai avut libertatea de a-ți investi timpul în ceea ce îți face plăcere. Azi, femeile mai vor (și) călătorii, sociailizare, răsfăț. Își asumă un stil de viață complex. Vremurile în care o femeie se simțea împlinită doar prin rolul de mamă și soție sunt depășite. Alternativa ar fi să nu renunți la muncă sau la micile plăceri, întrucât se tot afirmă sus și tare că femeia actuală are grijă de casă și de copil, de carieră și de ea însăși.

Să fie acesta un mit sau o realitate? Dacă nu îți neglijezi ser­viciul, înseamnă să rupi din timpul petrecut cu copilul și, prin urmare, neglijarea celei mai importante ființe din viața ta. Iar „câte puțin din fiecare“ în cazul acesta poate însemna „totul prost“. Așadar, va trebui să fii pregătită să dai un pas înapoi în fața carierei sau a stilului de viață cu care te-ai obișnuit și să spui cu sufle­tul deschis: acum am alte priorități. O vorbă spune că „numai moartea este definitivă“, orice altceva se poate îndrepta, schimba, ajusta. Așadar, te poți liniști că o carieră o poți relua, pe când formarea copilului tău ai șansa să o faci o singură dată.

Atunci când sufletul îți spune că ți-ai dedicat anii lucrurilor care, pe rând, ți-au fost priorități, și instinctul tău te cheamă spre maternitate, atunci vârsta biologică nu mai reprezintă un impediment. Cristina S., redactor sef, mărturisește: „L-am avut pe Theodor la 38 de ani. L-am așteptat mult și l-am dorit până la suferință. Ziua în care l-am născut a fost cea mai… ciudată din viața mea. Încercam să mă port normal, încercam să nu-mi ies din fire, dar nu reușeam.
Eu nu spun niciodată că aceea a fost cea mai fericită zi, ci cea mai neobișnuită. A fost mai presus de fericire. Am plâns, pentru că rolul de Dumnezeu e greu: nu poți rămâne indiferent atunci când dai viață! Nu poți spune: sunt fericit și atât. Ci… sunt Dumnezeu! Apoi l-am adus acasă. Și am plâns de teamă! Ce se va întâmpla de acum încolo? Am vrut să-l alăptez și am și făcut-o timp de 8 luni. M-am simțit ca o masă întinsă în fiecare zi. Pe mine iar mă încerca miracolul. Dar plânsul lui de început de viață, programul infernal la care am fost supusă în primele trei luni, lipsa de ajutor din partea cuiva care mai trecuse prin asta și, mai ales vârsta, și-au spus în final cuvântul. M-a copleșit oboseala la un moment dat și mi-a dispărut răbdarea.
În cazul meu, însă, nu știu dacă e vorba doar de vârstă. Ca să fiu sinceră, nu cred că am avut răbdare niciodată… Virtutea asta mi-a lipsit. Dar ceea ce vreau să spun este că am plătit tumultul tinereții cu oboseala de a fi mamă târziu. Am înțeles acum, dar la ce îmi mai folosește(?), că mamă trebuie să fii pe la 25, 30. Și după e bine, dar e mai greu: nu mai ai răbdare, nu mai știi să te joci, nu mai ai timp pentru asta, iar viața ta are deja un curs prestabilit… Cum să-l mai strici? Unde să mai bagi leggo, playmobil sau plastilină? Cu toate acestea, copilul meu e rațiunea mea de a fi. Singurul meu regret este că atunci când el va avea 18 ani, eu voi împlini 56. Dar asta mă ambiționează să arăt bine și atunci. Iar azi nu mai concept viața fără fiul meu. Parcă a fost cu mine dintotdeauna și știu sigur că voi fi alături de el mereu.

Varsta corpului fizic este subiectiva

In general, aparitia intr-un cuplu a primului copil, in mod ideal ar trebui sa apara din starea de implinire ce rezulta din relatia celor doi parteneri. Dar un copil nu se naste pentru a servi unui scop, unei nevoi a mamei sale, ci se naste pentru el insusi, el daruieste doar existand. Uneori, o femeie isi doreste un copil, sa il creasca, si in acest fel sa compenseze ceea ce i-a lipsit ei in copilarie. Dar starea de mama nu este o rezolvare pentru acea instanta psihica numita „copilul interior“. Unele femei au tendinta sa proiecteze nevoile propriului „copil interior“ pe ceea ce cred ele ca le-ar aduce maternitatea ca stare.

Alteori, o relatie neimplinita cu partenerul de cuplu se transforma in dorinta de maternitate si atunci femeia isi imagineaza ca adevarata iubire si implinirea se gasesc in acest rol de mama. Dar rolul de mama nu este un substitut al rolului de sotie sau de iubita. Este adevarat ca ambele definesc starea de implinire a feminitatii, dar nu se confunda.

Uneori, un copil apare inainte de 35 de ani; alteori, femeile au copii la 40 de ani si, in cazuri exceptionale (si din ce in ce mai multe in ultima perioada, gratie stiintei), un copil vine si la 56 de ani: recent, Printesa Lia a Romaniei l-a nascut pe printul Carol Ferdinand!

Dar nu toate femeile au aceste posibilitati, si atunci cand pragul de varsta limita (care este stabilit diferit de fiecare femeie) se apropie, apare o senzatie de graba, frica, deznadejde sau resemnare… Unele femei isi pun problema aparitiei primelor semne de batranete si incearca sa aduca starea de maternitate in viata lor tocmai pentru a prinde ultimul tren.

Unele femei binecuvantate cu un copil dupa 35 de ani, s-ar putea sa aiba mai multa experienta de viata decat cele care au un copil la 20 de ani, insa fiecare dintre ele traieste generic, pentru prima oara, prin aceasta experienta. O mama – indiferent de varsta, indiferent de specie, daca stam sa ne gandim – are resurse nebanuite de rabdare si disponibilitate necesare unui copil mic, gasind uneori solutii spectaculoase de a rezolva problemele atunci cand este vorba de puiul ei. In acest caz, varsta corpului fizic este subiectiva. Nu ea este cea care face diferenta de atitudine.

Ceea ce conteaza de fapt, este varsta psihologica. Maturitatea spirituala face diferenta si ofera resursele necesare cresterii si educarii copilului. Este posibil uneori ca unele femei, indiferent de varsta, sa aiba alte prioritati intr-un anumit moment al vietii lor decat sa aleaga sa fie mame. Si nu este nimic rau in a nu-ti dori un copil. Este perfect normal, tocmai pentru ca fiecare fiinta umana este unica si are propria viata, propriul sistem de valori. Fiecare femeie este libera sa aleaga cand sa devina mama sau daca sa devina mama.

In societatile traditionale, aceste alegeri erau aproape de neconceput atat timp cat unul dintre rolurile primordiale ale femeii era sa dea nastere copiilor, iar o familie era definita doar in aceste conditii. In societatile moderne, timpul fizic concret si rolurile sociale ale femeii, au redus din importanta majora a rolului matern, mai ales in randul femeilor tinere si educate. Dorinta de a se implini prin cunoastere, printr-o cariera, printr-o relatie de cuplu, printr-o viata moderna, in care sociali­zarea, prietenii, calatoriile, spectacolele, cluburile, intalnirile mondene sunt tot atatea posibilitati in care o femeie isi poate investi timpul, energia, visurile, viata. Pentru femeile contemporane, aceasta noua abordare a vietii de zi cu zi ofera noi perspective – modalitati surprinzatoare de rezolvare a nevoilor constientizate sau nu, cum ar fi nevoia de afirmare, de iubire, de stima de sine, de implinire, care odata, nu demult, erau asimilate maternitatii.

Insa starea de implinire a acestor nevoi nu vine din realitatea obiectiva, ci din perceptia pe care fiecare femeie o are asupra realitatii obiective. De aceea se si numeste „stare“! Este foarte important sa constietizam adevaratul motiv pentru care ne dorim un copil. Si daca vrem sa il aducem pe lume ca sa ne implineasca, atunci este bine sa mai reflectam… Poate incepem acest dialog interior, aceasta pledoarie pentru maternitate cu ce anume ii oferim noi lui!

Sursa: unica.ro

CELE MAI POPULARE ARTICOLE

Baietel sau fetita

0 28945
Esti curios/curioasa sa afli sexul urmatorului tau bebelus? Incearca aplicatia de mai jos si vei afla!
Cati copii vei avea?

Reclama ta aici!