Acasa Copii Dezvoltare 5 lucuri pentru care nu-mi voi cere scuze față de copilul meu

5 lucuri pentru care nu-mi voi cere scuze față de copilul meu

0 1169
Mama si copii

Este bine să ne cerem scuze față de copiii noștri, așa îi învățăm și pe ei să-și recunoască propriile greșeli și le arătăm că îi respectăm.

Sunt însă lucruri care îi pot supăra pe micuți, fără a fi însă niște greșeli din partea noastră. Motiv pentru care nu trebuie să trecem nici în extrema cealaltă și să ne cerem iertare de copii de fiecare dată când îi supărăm. De multe ori refuzul nostru este unul bine argumentat.

Kim, mama a doi copii, susține că sunt lucruri pentru care nu-și va cere niciodată scuze în fața copiilor ei, indiferent cât de tare s-ar supăra aceștia. Iată pentru ce nu își cere scuze:

Pentru că refuz să le dau telefonul meu să se joace cu el

Nu au decât să mi-l ceară în fiecare zi, pur și simplu este un lucru asupra căruia nu cedez. Și nici nu îmi voi instala jocuri și aplicații amuzante pe el. Telefonul meu nu este o jucărie, am dat 600 de dolari (aproximativ 2.400 de lei ) pe el și face parte din echipamentul de care eu am nevoie pentru jobul meu. Este telefonul unui adult și am o mulțime de conturi pe diferite rețele sociale. Nu pot risca să intre și să vadă lucruri pe care nu mi-aș dori să le vadă, să posteze din greșeală cine știe ce alte lucruri regretabile. Cum să încredințez un telefon care are pe el o mulțime de lucruri importante unor copii care nu realizează nici măcar cum trebuie să se îmbrace corect cu o pereche de pantaloni?

Pentru că sunt eu însămi, indiferent dacă nu le place lor sau prietenilor lor

Ar trebui să fie încântați și bucuroși să aibă o mamă care se simte bine în pielea ei și care îi învață și pe ei cum să facă asta, să fie fericiți cu propriile persoane. Nu mă voi simți prost pentru faptul că mie îmi place un anume gen de muzică, un anumit stil vestimentar și anumite teme de discuție. Nu încerc să fiu o copie fidelă a celorlalte mame din oraș. Nu vreau să dau muzica mai încet și nici nu vreau să nu mai dansez în bucătărie atunci când îmi place foarte mult o piesă. Nu voi înceta să le spun în fiecare dimineață când îi duc la școală că îi iubesc doar pentru că amicii lor sunt în apropiere și mă vor auzi și nu am nicio problemă să strig după ei acum , așa cum făceam și când erau mici. Nu mă deranjează că sunt diferită de multe ori față de alte mame. I-am învățat să accepte persoanele care sunt diferite și să le trateze cu inima deschisă. Inclusiv pe mine.

Pentru că le spun când mă dezamăgesc

De cele mai multe ori sunt mândră de copiii mei, câteodată sunt nervoasă pe ei. Indiferent ce stare am în urma acțiunilor lor ei vor ști asta. Așadar, atunci când sunt dezamăgită le spun. De ce le-aș ascunde asta. Eu știu cât pot copiii mei și care le este potențialul. Îi protejez de foarte multe lucruri, dar nu îi protejez de acest sentiment. Vreau să știe că atunci când greșesc vor dezamăgi pe cineva, iar acel cineva acum sunt eu. Vreau să vadă și să simtă dezamăgirea mea, să conștientizeze ceea ce fac și care sunt urmările. Vreau să știe că pot mai mult și mai bine atunci când acest lucru este adevărat.

Pentru că nu le acopăr mereu spatele

Mereu am grijă de ei, sunt alături de ei întotdeauna, îi susțin. Sunt mama lor și se pot bizui pe mine de fiecare dată. Dar trebuie să-și asume și responsabilități. Dacă își uită caietele cu temele acasă sau cărțile pe care trebuie să le ducă la bibliotecă în ziua aceea, nu voi alerga după ei la școală să le duc. Nu! Sunt copii, dar aceste griji trebuie să le aibă și ei. Sunt responsabilități despre care trebuie să învețe. Da, îi voi lăsa să plătească prețul lipsei de atenție. Da, vor avea probleme că nu și-au luat caietele cu teme și că nu au îapoiat cărțile la bibliotecă. Asta e! Data viitoare vor fi mai atenți. Sunt lecții mici, ar importante de viață.

Pentru că îi tratez ca pe niște adulți în anumite privințe

Vreau ca odraslele mele să cunoască bucuria de a câștiga ceva singuri. Vreau să știe că doar muncind din greu pot câștiga și că nu li se cuvin lucruri materiale pur și simplu.

Sunt o mamă care își laudă copiii, dar nu pentru orice fleac. Îi laud atunci când merită cu adevărat, pentru că vreau ca ei să-și dorerască mai mult de la ei.

Nu voi putea să-i țin într-un balon făcut din iubirea de mamă toată viață, nu voi putea să-i protejez de toate relele de pe lume, chiar dacă mi-aș dori să fac asta. Nu-i voi putea proteja să fie dezamăgiți, și nu-i voi putea feri de loviturile vieții.

Poate că mulți cred că nu-mi cer scuze pentru aceste lucruri doar că eu însămi sunt o mamă egoistă care a dus lipsă de afecțiune în copilărie și acum e dură cu copiii ei. Un lucru vreau să fie clar, sunt lucruri pentru care nu-mi cer scuze, dar am grijă să aibă o viață minunată. Poate sunt o ciudată dependentă de telefonul ei și de lucrurile importante din el, dar sunt o mamă care se asigură că zilnic are o repriză de distracție cu copiii ei, că-i face să râdă până aproape se scapă pe ei. Sunt o mamă care își educă copiii lăsându-le libertate.

Sursa: scarymommy.com

NICI UN COMENTARIU

Lasa un raspuns